Un buzoian este singurul producător de mici tradiționali din România: Ilie Gheorghe are atestat pentru nouă preparate din carne
agrointeligenta.ro -
În 2014 s-a depus la MADR prima cerere pentru atestarea micilor de casă tradiționali, de către fima SC Gabioti Produse Tradiționale din Pleșcoi SRL. La nici un an de la obținerea atestatului, micii cu pedigree de la Pleșcoi fac furori printre consumatori. Omul din spatele lor, Ilie Gheorghe, a avut un vis, pe care acum îl vede cu ochii, după patru ani în care a muncit în Cipru, Spania și Germania.
Deși mititeii sunt un simbol național, aceștia au fost ignorați până când Gheorghe Ilie i-a abordat metodic: “Sunt atâtea probleme în jurul micilor. Acum câțiva ani, când erau discuțiile alea prin presă, că micul nu trebuie să fie al românilor, că se pun aditivi și bicarbonat în ei, că acum micii românești nu mai sunt din carne, m-am gândit să fac o documentație și să o depun la autorități. Am studiat foarte bine istoricul lor, apoi am făcut un caiet de sarcini cu o rețetă mai veche, cum erau micii când au apărut ei pe teritoriul nostru, rețetar în care folosesc doar ingrediente naturale, după care am depus acest caiet de sarcini la Ministerul Agriculturii, pentru a primi un atestat care garantează că eu produc micii tradiționali. Dosarul de atestare la MADR nu m-a costat nici un leuț ca bani. Ce m-a costat – undeva la 200-300 de lei, sunt probele pe care mi le-au luat din mici cei de la DSV, care mi-a eliberat autorizație că sunt buni pentru consum public. Iar ca durată, aprobarea dosarului de atestare a fost undeva la 3 săptămâni, maxim o lună. Am făcut un drum la București să-l depun la minister, după care mi-a venit prin poștă la Direcția Agricolă Buzău, am fost înregistrat în baza lor de date și în baza de date a celor de la DSV Buzău, după care am primit atestatul acasă”.
O parte a casei, trasformată în atelier
Îi place să-și numească locul de producție “atelier”, pentru că e un spațiu mic, de sub 100 mp, fiind de fapt o reconvertire a unei părți a casei sale în loc de producție. Angajați are puțini, adică pe el, soția și alți cinci localnici. Soția se ocupă de contabilitate și partea birocratică a firmei, el este creierul, dar și brațul afacerii, fiindcă îi e teamă să-și divulge rețetele secrete: “Salariații mă ajută, dar n-au treabă cu rețetele, care sunt secrete. Nu le pot spune la nimeni. N-are ce să știe angajatul meu, că el îmi curăță usturoiul și mi-l dă curățat. Eu știu câte grame să pun, sare la fel, piper la fel. Asta fac întotdeauna singur, însă nu înseamnă că nu e o diviziune a muncii în firmă. Am om la pregătirea ingredientelor, am un om plătit la afumare, că afum cu lemn, nu umblu cu arome de fum, cu generatoare care produc curent, etc”.
Condimente din grădină
Ilie Gheorghe a relatat pentru Agrointeligența care este acel ceva specific al micilor săi: “Sunt deosebiți față de orice este pe piață, fiindcă sunt mici făcuți din carne și condiment naturale. Pun doar usturoi din grădină, la fel și cimbru și piper. Am format acest mixt din grădina mea, din ingrediente românești. Niciodată eu n-o să folosesc usturoi chinezesc de pildă, că ăla are aplicat un tratament care în reacție cu carnea își schimbă gustul. Asta se simte și la miros”, spune maestrul micilor românești.
Carnea se macină manual
Potrivit buzoianului, diferența între un produs natural, de casă, și unul ”de fabrică” este uriaș. ”Există mai multe diferențe ușor de perceput pentru consummator. În primul rând e una vizuală. La mine se vede carnea, pentru că se toacă manual. Măcinatul manual este mai bun decât cel mecanic pentru că nu se arde carnea, pentru că nu ai atâta putere și viteză ca un agregat motorizat industrial. În plus, micii din comerț făcuți industrial au un aditiv care te face că, de ce mănânci, ai mai tot mânca. Bineînțeles, micii pe care-i fac eu au un gust foarte bun, dar nu poți să mănânci mai mult de 2, 3, 4 mici ca om normal. Ai mâncat, te-ai săturat. Ăia de ce mănânci, de-aia ai mai mânca, fiindcă-s plini de E-uri, de nitriți. Micii mei sunt o tentă mai dulci, din moment ce sunt făcuți din vită, oaie și porc, în proporții. De exemplu, la prăjit, dacă ai pus un mic de-al meu care are 10 cm, apăi 10 cm rămâne. Nu pui în tigaie unul din ăla plin de aditivi de umflat, care are 20 de centimetri, dar de fapt e umflat ca un burete și când îl prăjești se face de 15 centimentri lungime”, vorbește Ilie Gheorghe despre micii săi.
20 lei kilogramul
Patronul firmei Gabioti își vinde micii la 20 lei/kg, cu o rată de profit de numai 10%, dat fiind că folosește ingrediente premium: “O oaie în carcasă e undeva la 14 lei/kg plus TVA, vita la fel, porcul undeva la 12 lei/kg carcasa cu os. Când scoți și osul afară, te duce undeva la 17 lei. Dacă socotești și condimentele și munca, mare lucru nu câștigi, dar nu poți ridica prețul de vânzare mai sus, pentru că te omoară piața, care cumpără mici cu 0,5 lei bucata, adică nici cu 9 lei kilogramul”.
Producție limitată de legislație
Urmare a restricțiilor cantitative ale producătorilor de produse atestate traditional, Gabioti SRL e condamnată să rămână o mititică afacere de familie. Asta deoarece MADR impune o limită de producție de 150 kg/zi pentru un singur produs traditional atestat, iar pentru deținătorii de mai multe atestate, cum e și cazul lui Ilie Gheorghe, limita zilnică de producție per total sortimente produse este de 400 kg: “Eu am undeva la 10 momentan și încă câteva în curs de atestare pe produs traditional. Deși piața cere, nu am voie să produc mai mult, dar oricum nu pot produce mai mult nici dacă aș vrea, fiindcă momentan nu am spații de producție mai mari. Eu am doar un atelier de produs traditional. Nu sunt fabrică, nu sunt carmangerie”.
Pe gustul…vedetelor
Zilnic, familia din Buzău vinde circa 200 kg de marfă, adunat pe diferite categorii, iar în weekenduri și sărbători ajunge la peste 300 kg/zi, clienții venind adesea până la Pleșcoi special pentru bunătățile Gabioti. “Foarte multe persoane publice iau de la mine. De exemplu, domnul Mazăre mănâncă de la mine, dar nu vine el personal să-i ridice. Am și mulți actori, cum e cazul lui Sebastian Papaiani, dar și cântăreți ca Gelu Voicu cu toată trupa lui, îl am și pe domnul Sorin Burtea de la TVR1. Sunt foarte mulți pe care nici nu-i mai rețin. Multe persoane eu nici nu știu cine sunt, după care aflu că în magazinașul nostru a fost X-ulescu. Inclusiv domnul Ponta a mâncat, dar nu din mici, ci din cârnații de Pleșcoi”, ne-a declarat buzoianul care așteaptă ca, în maxim o lună, să primeascăde la OSIM marcă înregistrată pentru bunătățile sale.
Deși a pus pe picioare o afacere de familie cu mult succes, Ilie Gheorghe nu se consideră un afacerist, ci spune că nu banii sunt cea mai mare satisfacție: “O zi de lucru din viața mea este foarte frumoasă pentru că mie-mi place ceea ce fac și fac cu suflet, mai ales când văd că toți cumpărătorii mei sunt mulțumiți. Unii chiar mă sună să îmi mulțumească”. Și dacă credem că n-o să mai auzim de el ne înșelăm, pentru că după ce și-a atestat toba, leberul, micii, mușchiul țărănesc, șunculiță fiartă și Kaiser-ul, Ilie Gheorge ne dezvăluie o parte nesecretă din al său business plan: “intenționez să mai atest câteva produse”.
“Eu am plecat din România pentru că nu aveam bani să-mi fac acest atelier de produse tradiționale. Am lucrat 4 ani și eu și soția în străinătate. Cu cei 60.000 euro puși deoparte în cei 4 ani, am venit și de la zero barat am început. Tăiam o oaie și o vindeam într-o săptămână sub formă de cârnați, direct de acasă, din satul Pleșcoi. Nu mă cunoștea nimeni. Și cu pași mărunți, mărunți, m-am străduit să scot ceva bun și am convins piața că așa este. Prin recomandări. Acum, dacă aș avea 5 tone pe zi, 5 tone aș vinde”, a declarat buzoianul Ilie Gheorghe pentru Agrointeligența.
A spus pas marilor rețele de magazine
Ilie Gheorghe este curtat de marii retaileri să-și pună produsele pe rafturile lor, dar până acum a spus pas: “M-au căutat de la Auchan, de la Metro, de la Carrefour, dar nu am cum. În primul rând nu-mi convin condițiile de plată, că-mi dau banii la 40-60 de zile. În al doilea rând nu am capacitate de producție ca să ocup marile supermarketuri și în al treilea rând nu ai voie să depășești limitele zilnice cantitative impuse producătorilor tradiționali, motiv pentru care nu le pot satisface cererea. Supermarketurile și firmele mari de angro vor și 3 tone pe weekend, adică joia sau vinerea. Vă dați seama că într-un lanț mare ca Metro sau Carrefour, numai 20 kg dacă bagi în fiecare magazin, ajungi la câteva sute de kile și asta o dată la două zile sau în fiecare zi”.
