Tehnologia «no-till» – succes uriaș la americani, dar cât de bună este pentru fermele din România?
Daniel Befu -
Tehnologia ”no till”, prezentă tot mai mult în SUA, dar și pe alocuri în Europa, inclusiv România, lăudată pentru că protejează solul de eroziunea generată de arătură, are și minusurile sale, începând cu riscul scăpării de sub control a populațiilor de buruieni și dăunători, așa cum a fost în vara lui 2014, când sudul Câmpiei Române a fost pur și simplu invadat de rozătoare.
Anul trecut, populațiile au scăpat de sub control, cuiburile de șoricei de câmp nemaifiind stricate de plug în fermele care folosesc tehnologia «no till» sau «minimum tillage», ceea ce, în contextul iernilor tot mai blânde, a condus la proliferarea acestora, inclusiv în ogoarele cultivate tradițional.
Agrointeligența a încercat să afle de la Dan Gîdea (foto), specialist produs pentru utilajele KUHN și BEDNAR FMT în cadrul IPSO Agricultură, cum este primită tehnologia «no till» în țara noastră.
“În primul rând, cred că «no till» în România nu cred că a reușit să facă cineva până în momentul ăsta. Eventual «minimum till». «No till» înseamnă să nu se intervină asupra solului decât prin semănat. Deci asta înseamnă că se seamănă, se recoltează, se seamănă din nou, se recoltează iar. Acestea sunt singurele lucrări care se fac. Eventual, în România se face din ce în ce mai mult «minimum tillage», ceea ce înseamnă că se intervine minim asupra solului”, explică specialistul IPSO Agricultură.
El apreciază că principala caracteristică ce împiedică pătrunderea tehnologiei «no till»în România este că mare parte din solul din România se compactează singur în mod natural, deoarece mare parte din el e foarte bogat în argilă. ”Sunt zone unde se vede mai pregnant, cum e sudul Timișului, în Dolj, în mare parte din suprafața județului Olt, în Iași, în Neamț. Zone unde solul e mai ușor de lucrat e Dobrogea, Călărași, Ialomița, Brăila. Sunt soluri mai ușoare, mai puțin argiloase, care au această tendință de compactare mai puțin pregnantă. De aceea, în România din piața de utilaje agricole, cele pentru «no till»/ «minimum tillage» este undeva între 15-20%, în Europa scade la 10%, iar în SUA trebuie văzut, pentru că n-am nici un fel de date, dar la ei, datorită solului de acolo, ei își permit să meargă către alte tehnici. Ei chiar pot aplica «no tillage»”, spune specialist produs pentru utilajele KUHN și BEDNAR FMT.
Dan Gîdea explică ce se întâmplă cu solul în tehnologia «no till»: “Principala caracteristică este că nu se mai face arătură, se intervine asupra solului cu utilaje cu discuri sau cu dinți, sau combinații de discuri și dinți. Pentru sol, în primul rând, în momentul în care se fac lucrări succesive an după an la aceeași adâncime de lucru, se creează un strat compactat la adâncimea de arat de 30-35 cm, care se numește hardpan. Rădăcinile plantelor pentru porumb, pentru rapiță, au nevoie să se dezvolte sub acest strat și nu reușesc să pătrundă. În plus, se întrerupe și fluxul de apă și fluxul nutrienților și blocarea microfaunei care duce la descompunerea resturilor vegetale din sol, care creează humus și generează nutrienți naturali. Totodată, nici aerul nu mai pătrunde optim în sol.
În schimb, dacă nu intervenim în sol, așa cum face tehnologia «no till», microfauna nu este deranjată. Ea poate să-și facă treaba pe respectivul profil de sol. În primul rând discurile pot lucra până la o anumită adâncime de lucru, în funcție de diametrul discurilor. Cele mai mici pot merge până la 12 cm, cele cu diametrul mai mare, până în 18-20 cm și utilajele cu dinți pot ajunge până la 35 cm.
Deci un utilaj cu dinți poate oferi o parte din avantajele arăturii, pentru că ajunge la acea adâncime și poate să decompacteze și să întoarcă solul, încorporând aproape la fel de bine resturile vegetale și cu același tractor se poate merge cu un utilaj cu o lățime de lucru puțin mai mare decât a unui plug. Rezistența întâmpinată este mai mică și în același timp consumul de combustibil e mai mic decât la arad, pentru că la plug tăierea brazdei necesită foarte multă putere”.
Economie de 25-30% la consumul de motorină
Din datele furnizate de IPSO Agricultură, lucrările de pregătire a solului prin tehnologia «no till» generează economii de combustibil generoase, de 25-30%, precum și scurtarea numărului de km și a timpilor de pregătire a patului germinativ, deoarece se pot utiliza utilaje cu o lățime de lucru mai mare decât a plugului, pentru aceeași adâncime de lucru. Astfel, la un tractor de 200CP prin tehnologia clasică se agață un plug cu 5 cormane, ceea ce înseamnă o lățime de lucru de 2 metri, iar în tehnologia «no till» se agață un utilaj cu dinți de 3,5-4 metri. La 300 CP se folosește un plug de 7-8 cormane, cu o lățime de lucru în jur de 3 metri, în timp ce utilajul cu dinți folosit în no till, poate ajunge avea și 5 metri. La cel mai mare tractor din flota John Deere, se pot folosi pluguri de 13 cormane, cu o lățime de lucru de 5 metri, în timp ce același tractor poate funcționa în angrenaj cu un utilaj cu dinți cu lățimea de lucru de 8 metri, sau, dacă se folosește un utilaj combinat cu discuri și dinți, deschiderea acestuia poate fi de cel mult 6 metri.
Tehnologie sensibilă, nu e adresată celor nepregătiți
Deși economiile de combustibil, timp și uzură a utilajului sunt evidente în primă fază, în realitate «no till» este o tehnologie sensibilă, care nu e adresată celor nepregătiți, așa cum explică Dan Gîdea: “Noi nu ne permitem să recomandăm una sau cealaltă dintre tehnici doar gândindu-ne la productivitate și la consum, pentru că, până la urmă, fiecare fermier trebuie să se gândească la avantajele pe care i le oferă fiecare dintre aceste tehnici, pentru că arătura, chiar dacă majoritatea fermierilor vor s-o înlocuiască și deși în Europa se vorbește de 30 de ani de «minimum tillage», iată că în continuare plugul este cel mai vândut utilaj agricol. Nu trebuie să comparăm doar prima lucrare de cultivare, adică arătura cu o lucrare «minimum tillage», ci trebuie să ne uităm la tot procesul, de la prima lucrare până la ultima lucrare a solului, pentru că în momentul în care mergem către «minimum tillage», trebuie să putem controla buruienile și dăunătorii prin alte tehnici.
Agricultura clasică continuă să aibă marele avantaj de a face foarte ușoară controlarea/gestionarea buruienilor și a dăunătorilor pentru că brazda se întoarce și terenul rămâne negru. În momentul în care un fermier alege să meargă către «minimum tillage», trebuie să fie sigur că poate controla buruienile și dăunătorii în mod chimic foarte repede. Adică cineva care alege să facă agricultură convențională, va investi mai mult în combustibil la început la prima lucrare și probabil și la următoarele, pentru că va trebui să facă mai multe treceri ca să pregătească patul germinativ, dar îi va fi mai ușor apoi în cultură. Va face mai puține treceri pentru împrăștiere de ierbicide și de asemenea pentru controlul eventualelor boli care se pot transmite de la o cultură la alta. În plus, va trebui să fie foarte atent cu ce cultură vine după cultura precedentă, deci să fie foarte atent la asolamentul pe care-l face. La «no tillage», după anumite culturi poți să revii cu aceeași cultură pe aceeași parcelă doar după 3 sau 4 ani. Fermierul va trebui să urmărească mult mai atent. Monocultura se poate face pentru grâu și orz, iar pentru porumb parțial, adică nu mulți ani unul după altul.
În plus, ce împiedică din nou în Europa răspândirea tehnicii «no tillage» este faptul că aici foarte multe produse chimice sunt interzise, ceea ce nu se întâmplă în SUA. Ei au culturi modificate genetic mult mai rezistente la acțiunea produselor chimice care acționează asupra buruienilor, ceea ce în Europa nu este posibil. În momentul în care vorbim de culturi modificate genetic, putem vorbi și de tehnicile de cultivare minimă. Fără culturi modificate genetic este foarte greu să vorbim de «no tillage». În plus, în SUA ei au îngrășăminte lichide, care iar, din nou, în România sunt greu de găsit, pentru că nu sunt mulți de astfel de producători în Europa”.
Atunci se naște întrebarea legitimă dacă avantajul dat de impactul mecanic negativ mai redus asupra solului, nu e contrabalansat de efectul negativ al chimizării excesive cu pesticide, sau, dacă acestea nu se folosesc, de pierderile generate de invaziile de dăunători, cum a fost cazul șoriceilor care au dat năvală în sudul României. Dan Gîdea e oarecum rezervat în privința eficienței acestei tehnologii în țara noastră:
“Din punctul meu de vedere nu este un câștig foarte mare, pentru că uitându-mă la solul de România, el nu se pretează decât pe alocuri, doar în ferme mari, cu mult peste 1.000 de hectare, adică de cel puțin câteva mii, însă e o tehnologie viabilă exact în zonele din România unde agricultura este mai avansată. Vorbim de Bărăgan cu Călărași, Ialomița, de Câmpia de Vest, cu Timiș și Arad”.
5 argumente pentru utilizarea sistemului de lucrări minimum till:
1.Reducerea consumului de combustibil;
2.Conservarea apei în sol în zonele cu climat artid;
3.Reducerea eroziunii solului prin acțiunea vântului, a apei;
4.Economie de timp, efort, uzură a echipamentelor;
5.Conservarea structurii solului (pori intacți, sol necompactat).
