Tăierea drastică a bugetului UE pentru agricultură – pericolul major din spatele unei perdele de fum
agrointeligenta.ro -
Următorul buget pe termen lung al blocului comunitar urmează să fie prezentat săptămâna aceasta, alături de un plan privind modul în care vor fi gestionați banii alocați fermierilor.
Fermierii sunt mobilizați zilele acestea pentru a prevenit ”unificarea” bugetului pentru agricultură cu cel pentru coeziune. În realitate, această decizie vehiculată este doar o perdea de fum în spatele căreia se orchestrează, de fapt, o tăiere uriașă a fondurilor alocate agriculturii și dezvoltării rurale, reiese dintr-o analiză Politico.
Cea mai mare amenințare a agriculturii europene este reprezentată de o posibilă reducere drastică a bugetelor alocate pentru sprijinirea directă a producătorilor agricoli (prin subvenții), și a investițiilor în dezvoltarea mediului rural. În spațiul public, însă, discuția a fost acaparată de o așa-zisă ”contopire” a bugetului Politicii Agricole Comune cu cel al fondurilor de coeziune.
”Au circulat zvonuri conform cărora PAC ar putea fi fuzionată cu alte elemente din bugetul UE — în special cu fondurile de coeziune. Fondurile de coeziune sunt folosite pentru a ajuta țările membre mai puțin dezvoltate să recupereze decalajul față de cele mai bogate. Fermierii se tem că Pilonul doi al PAC, finanțarea dezvoltării rurale, ar putea fi înghițit de Fondul de coeziune și ar putea ajunge cheltuit pe proiecte mai ample.
Deși au existat recent indicii din partea negociatorilor bugetari că lobby-ul fermierilor ar fi putut câștiga bătălia de a evita o fuziune a PAC și a Fondului de coeziune, războiul privind dimensiunea totală a bugetului ar putea fi deja pierdut”, se arată în analiza jurnaliștilor de la Politico.
Discuția pe bugetul PAC este una foarte importantă întrucât sumele implicate sunt uriașe. PAC reprezintă aproape o treime din bugetul actual pe șapte ani al UE, de 1,2 trilioane de euro. Acesta a fost suplimentat cu finanțare temporară pentru a ajuta blocul să se redreseze după pandemie, ceea ce a dus fondul total de numerar la 386,6 miliarde de euro. Asta înseamnă plăți între 53 și 59 de miliarde de euro în fiecare an.
Întrucât UE se concentrează acum pe consolidarea capacităților sale limitate de apărare și pe rambursarea împrumuturilor generate de pandemia de Covid, calculele indică reduceri și în alte domenii. Având în vedere că PAC a absorbit aproape o treime din bugetul anterior, este greu de crezut că va supraviețui nevătămată.
Care țări primesc cei mai mulți bani prin PAC
Țările membre primesc o alocare de fonduri PAC din bugetul pe termen lung al UE la fiecare șapte ani. Țările mari, care dețin suprafețe agricole, primesc în mod natural sume mai mari.
Franța este bine cunoscută ca un mare câștigător în ceea ce privește suma de fonduri PAC care îi este alocată, urmată de Spania, Germania, Italia și Polonia. Pe locul 6 figurează România, cu o alocare de 14 miliarde de euro pentru subvenții (Pilonul I – administrat de APIA) și 7,7 miliarde de euro pentru investiții în dezvoltare rurală (Pilonul II – administrat de AFIR).
Cum se împart bugetele naționale pentru agricultură
Fondurile PAC sunt plătite în cadrul a doi „piloni” de finanțare. Pilonul unu include plăți directe anuale către fermieri pentru a le stimula veniturile și finanțarea măsurilor de stabilizare a piețelor. Pilonul doi este finanțarea dezvoltării rurale, adesea plătită pe parcursul mai multor ani și cofinanțată de țările membre.
Adăugând un nivel de complexitate suplimentară, banii alocați fiecărui pilon sunt stabiliți în cadrul bugetului pe termen lung. Cel actual este valabil pentru perioada 2021-2027. Însă modul în care sunt cheltuiți acești bani este decis în mare măsură de țările membre în „Planurile strategice PAC”, iar acestea sunt valabile pentru perioada 2023-2027. Restul cifrelor din această secțiune se bazează pe planurile naționale respective.
Majoritatea fondurilor din planurile strategice — 189 de miliarde de euro — urmează să fie plătite în cadrul Pilonului I sub formă de plăți directe anuale. Marea majoritate a acestora sunt „plăți decuplate”.
Majoritatea plăților directe oferă sprijin pentru venitul de bază pentru fermieri, unele fiind alocate în mod special tinerilor fermieri.
În plus, 25% din plățile directe sunt alocate schemelor ecologice , sprijinind fermierii să adopte practici ecologice. Aceste scheme, însă, au fost criticate pentru că finanțează status quo-ul, în loc să stimuleze eficient fermierii să combată schimbările climatice.
Restul fondurilor din cadrul Pilonului Unu — 8,9 miliarde de euro — sunt destinate sprijinirii sectoarelor cheie. Sectoarele vitivinicol și al fructelor și legumelor dețin fiecare câte 47% din acest total .
În cele din urmă, 66 de miliarde de euro au fost rezervate pentru finanțarea „dezvoltării rurale” în cadrul Pilonului doi din planurile strategice ale țărilor membre. În realitate, aceste fonduri pot fi utilizate pentru o gamă largă de proiecte, iar o mare parte din bani merg în continuare direct la fermieri.
De exemplu, angajamentele voluntare oferă fonduri pentru practici ecologice, se acordă ajutoare pentru investiții în echipamente agricole, iar fermele din „zonele care se confruntă cu constrângeri naturale” primesc fonduri suplimentare.
De fapt, o proporție relativ mică din această finanțare este direcționată către proiecte de dezvoltare pur rurală prin granturi LEADER/Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.
