De la 200 la 10.000 de hectare în 9 ani. Povestea spectaculoasă a familiei Zifceak din Timiș
Daniel Befu -
Agrointeligența a vizitat ferma familiei Zifceak, o familie de etnici slovaci din comuna Gătaia, Timiș, care a obținut performanțe uimitoare, reușind să combine într-o rețetă fericită munca, creditele bancare, fondurile europene, expansiunea prin achiziții și arendă, prestările de servicii către terți ca o completare a activității de bază și asigurarea culturilor. Toate pentru a dezvolta un business sănătos într-unul din cele mai competitive județe agricole ale României.
Ferma Maxagro a familiei Zifceak a început acum 9 ani cu 200-300 de hectare, luate în arendă. În prezent, are în jur de 10.000 de hectare și aproximativ 50 de angajați activi în două ramuri: partea de agricultură și partea de dejecții la Smithfield.
Prestări de servicii pentru fermele Smithfield
Brencus Fero, șeful de fermă al complexului agricol de familie și totodată nepotul patronilor, ne explică că acest mod de lucru le permite, dacă e nevoie, să ia temporar oameni de la echipa pentru Smithfield și să le folosească forța de muncă pentru agricultură, jonglerie care face ca în Maxagro să nu existe timpi morți foarte mulți. De altfel, prestările de servicii pentru Smithfield au fost cele care au dat putere financiară familiei de etnici slovaci: “Ne-am extins treptat și cu mult noroc. Am prins bine pe prestări în perioada aceea și am crescut rapid. Am devenit prestatori zonali specializați în lucrarea pământurilor oamenilor. Cu Smithfield am avut și avem contract să le preluăm dejecțiile și să le împrăștiem pe câmp. Pe terenurile lor. Însă acum e destul de greu. Nu mai e ce-a fost, dar supraviețuiești. Nu faci mari profituri, dar ne mai compensează în perioadele în care avem timpi morți cu angajații. Avem utilaje dedicate celor de la Smithfield, nu amestecăm utilajele între ele. Construcțiile sunt altă firmă din grup, dar ne-au ajutat și ea să ne consolidăm financiar afacerea agricolă”.
Pragul simbolic de 1.000 de hectare l-au trecut în 2007: “Foarte mult s-a luat din bancă. Mai mult se investea decât era profitul. Apoi, în 2008 am luat patru mii și ceva de hectare în arendă de la un italian. A renunțat. Nu i-a mers bine, s-a furat”.
Portarul verifică la sânge fiecare camion care intră sau iese pe poartă
În ferma Maxagro nu prea e loc de furt, deoarece portarul verifică la sânge fiecare camion care intră sau iese pe poartă, ne-a declarat șeful de fermă: “În special la fermele străine e fenomenul ăsta, adică la italieni și alte nații. La ei se fură foarte mult și pleacă de sus, nu de jos. Marea parte se feresc de tractoriști. O fermă mare, însă, n-o bagi în faliment că fură ăla 50 de litri de motorină. O bagi din pix, că altfel n-ai cum cu bidonul. Logic”.
În prezent familia Zifceak deține și silozuri cu o capacitate de stocare de 25.000 de tone, plus o hală de 7.000 de tone și o parte de zootehnie, unde crește 1.000 de capete de vaci: “În ultimul an, ca fermă nu ne-am extins, însă creștem puternic partea de zootehnie, facem moara și tot din agricultură se trag banii. Agricultura-i inima finanțării grupului nostru de firme. Zootehnia de-abia acum se ridică. Acum doi ani aveam doar 200 de capete de vite și în 2014 am ajuns la o mie. În vară trebuie să avem 2.000 de capete. Planul e foarte bine pus la punct. Avem și un proiect în derulare de construire a unei instalații de biogaz, care e construită în procent de 60%, care va prelua dejecțiile celor 2.000 de vaci”.
2.500 de hectare în proprietate, restul în arendă de la privați
Din totalul de 10.000 ha, undeva la 2500 sunt proprietatea Maxagro, restul fiind luate în arendă de la oameni și firme, marea parte a contractelor fiind semnate pe perioade cuprinse între 5 și 10 ani, cu clauză de preempțiune, în cazul în care proprietarii sunt interesați să vândă.
A gestiona în mod centralizat o suprafață atât de mare de teren, spartă în suprafețe de diferite dimensiuni aruncate în mai multe părți ale județului Timiș, nu e tocmai ușor logistic: “Marii fermieri ai țării, cum ar fi cei din Insula Mare a Brăilei, nu dețin toată suprafața într-o fermă. Ei au mai multe ferme și atunci fiecare își vede de zona lui. Noi, în schimb, lucrând 10.000 de hectare sunt toate la grămadă. La ei e undeva la 3.000 de hectare sau cu cât merg ei pe o fermă. E mult mai greu să controlezi 10.000 de hectare decât 3000. Mai mult, nu toate terenurile sunt comasate aici. Mai avem în jur de 2000 de hectare la Sânnicolau-Beba-Veche-Cenad”.
O altă dificultate în activitatea Maxagro e dată de faptul că terenurile fac parte din clase de calitate diferite, care implică costuri de exploatare diferite: “Cele mai bune terenuri le avem aici, la Gătaia. Sunt clasa II. Clasa I nu avem. Am cultivat în zona Lovrin câteva sute de hectare, de clasa I, însă diferența nu e atât de mare ca producție, ci doar ca și costuri. Ca producție poți să scoți de multe ori mai bine pe pământ negru decât pe unul nisipos sau cernoziom. E vorba de investiție, care e mult mai mare. Din start, undeva la un hectar, dau un exemplu la plug, că automat cu aproximativ 10 litri îmi crește consumul la arat față de Lovrin. Pe solurile clasa II am un consum de 30-33 litri motorină/jhectar, acolo de maxim 22 litri. Plus că și consumul de îngrășăminte scade cu 30% la cele de clasa I. Per total să zicem că acolo investești 2.500 lei/ha, aici peste 3.000, chiar 3.300-3.400, deci avem o creștere cam de 30% a costurilor pentru terenurile de clasa a II-a, comparativ cu cele din prima clasă”.
Utilajele mai vechi, vândute fermierilor mici
O componentă importantă în cifra de afaceri a familiei Zifceak o reprezintă prestările de servicii pentru alți proprietari de terenuri, care nu dispun de o flotă de utilaje complexă, sau întâmpină dificultăți în a-și lucra pământul din alte motive: “Majoritatea clienților noștri sunt străini. Cea mai mare fermă pentru care am lucrat a fost cea de 36.000 de hectare a Caraniului, acum 3 ani de zile. Scarificat, semănat, recoltat. Ne-au chemat că au avut probleme mari. Au avut sechestru. Atunci a fost și momentul când au picat. Li s-a redus suprafața de la 36.000 undeva la 12.000 acum. Un alt client mare e Emiliana. Sunt niște italieni care au undeva la 11.000 de hectare la Beba Veche. Și alții de 6.000, 5.000 de hectare din zona Sânnicolau, Jimbolia etc. De obicei cu partenerii pe care îi cunoaștem, termenii de plată sunt mai flexibili, iar celor cu care lucrăm în premieră, le luăm un avans de 50% înainte de a intra cu utilajele pe ogor. Lucrăm și cu fermierii mici, care cumpără de la noi utilajele, atunci când ni le schimbăm, o dată la cinci ani. Le dăm în rate. Cu un fermier pe care-l cunoști, n-ai ce pierde. Dacă nu ți-l plătește în trei ani de zile, îi iei utilajele înapoi”.
O singură furtună le-a produs pagube de 1 milion de euro în 2014
În 2014, Maxagro a avut parte de încercări, dat fiind că în vară, în preajma recoltatului, o furtună destul de mare a distrus cam 40% din suprafață, iar la rapiță, cultivată pe 1.200 de hectare, a distrus o bună parte din producție: “N-am mai putut recupera nimic de pe 600 de hectare. A fost bătută și culcată, că a fost jale aici. A descoperit case, a fost dezastru chiar destul de mare. Dar am avut-o asigurată pe producție. La rapiță pe 3.500 kg/ha, dar păcat, că a fost oricum o extra-pierdere față de valoarea pe care o asigurasem, pentru că anul ăsta am fi scos în jur de 4.000 kg/ha și chiar peste, la rapiță. Spun cifrele astea pe baza recoltei obținute în zonele care n-au fost afectate, care însumează 600 de hectare, unde, pe care, dacă le scoatem din contextul general, am avut o rată de profit de 42%. La grâu am avut afectate cam 800 de hectare și 700 la porumb Dacă n-ar fi existat acea furtună, am fi avut un an agricol extraordinar. Mai bun decât un pământ irigat. În acest an, tot a doua zi, a treia zi vin ploi”, a declarat Fero pentru Agrointeligența.
Însă norocul familiei Zifceak a constat în datoriile la bănci, care i-au obligat să-și asigure culturile contra calamităților, pentru suma de 80.000 de euro/an, adică cu în jur de 8 euro la hectar: “Tot timpul apar credite, pentru că apar tot timpul extinderi. Îndatorarea noastră la băncie o povară grea, ce implică un risc foarte mare. Dar are și avantaje. Unul e obligativitatea de a ne asigura culturile, de pildă, fiindcă e un risc destul de mare, fiind vorba de credite cu valori foarte mari. Ăsta e un lucru bun, deoarece constați că întâmplă că automat, în fiecare an ai ceva la plată. Nu există să nu ai o zonă cu probleme. După furtuna din vara lui 2014 pagubele s-au ridicat la peste 1 milion de euro”, explică Brencus Fero.
Șeful de la Maxagro și-ar dori ca și Timișul, cel mai mare județ al României, să aibă parte de dispozitive contra grindinei, ca în Occident sau ca cele pilot din județul Prahova: “Sunt instalații care ar putea să împiedice piatra. În Germania, Italia peste tot sunt. Asta știm pentru că noi lucrăm foarte mult cu italienii și cu nemții. De exemplu, ferma vecină e a unui neamț și ne spune. Vântul e și el o problemă, dar pe ăla-l mai iei, însă piatra practic scutură”.
Tractoriștii, plătiți mai bine ca primarii
Fiind o fermămare, unde în perioadele intense, trebuie să te încadrezi în limite precise cu lucrările de sezon, angajații trebuie motivați să exceleze, un combainier bun ajungând undeva la 1.500 de euro pe lună în perioada de sezon.
În afara sezonului, combainierii sunt rulați pe tractoare și le scade salariul, însă doar cu 30%, rămânând cu 1.000 de euro în mână. În total, ferma are 22 de tractoriști, joburi foarte râvnite în zonă, conform lui Brencus Fero: “A fost foarte greu să-i găsim. La început nici jumătate din cei care veneau nu ne rămâneau. Erau foarte multe utilaje distruse, rupte. Acum situația s-a stabilizat. Pe majoritatea îi avem de la început, avem încredere în ei și nu ne confruntăm cu probleme. Rata de înnoire e de maxim un tractorist pe an, pentru că salariul lor e mai mare decât cel al unui primar de comună, care e de maxim 2.500-3.000 de lei. În 2014, de pildă, un om de pe combină a luat 220 lei la zi, asta fără duminică, că atunci ia dublu. Eu tot timpul am un om de rezervă care îi schimbă la masă, sau când sunt obosiți, fiindcă din clipa în care începe recoltatul, combinele nu stau deloc. Ele n-au pauză de masă. Combine avem 9, tractoare-s vreo 35. Migrăm spre tractoare mari. Cele mai multe sunt Challenger. Ne axăm pe Challenger pentru că faci foarte mult cu un tractor. De exemplu la disc, să pui un tractor de 600CP, fac undeva la 100-150 de hectare la 12 ore de lucru și lucrăm în două schimburi. Avem GPS-uri, toate utilajele mari merg singure și ne ajută să verificăm să nu se fure, să nu se doarmă în câmp. La arat, în schimb, avem un randament de 20 de hectare/tractor/zi, dar lucrăm doar cu tractoarele mai mici, de 360CP, pentru că n-avem pluguri pentru astea mari. Însă arăm doar unde e nevoie. Mare parte mergem cu dezmiriștit, scarificăm, tot așa”.
Viitorul sună și mai bine
Maxagro are în standby și un proiect fotovoltaic pe fonduri UE, aprobat de autorități, pentru care pe moment nu are finanțare, nu pentru că ferma nu ar fi solvabilă, ci pentru că este un proiect uriaș, de 26MW, cu o suprafață acoperită de peste 100 de hectare acoperite cu panouri, estimat la 60-70 de milioane de euro, din care 50% e sumă nerambursabilă.
Planurile pe următorii doi ani creșterea părții de zootehnie, o moară și o fabrică de macaroane, toate pentru integrarea producției vegetale într-un lanț de producție care să genereze valoare adăugată prin realizarea de produse finite, dorința fraților Zifceak fiind ca pe termen mediu, 100% din producția de cereale să meargă înspre fabrica de paste făinoase, exceptând desigur hectarele care vor fi rezervate pentru producția hranei celor 2000 de vaci. Maxagro vizează și o extindere a fermei vegetale: “Cred că la 15.000 hectare ar fi limita. Dacă merge bine ajungem acolo în doi ani. Dincolo de asta ar fi mai greu”, estimează Brencus Fero.
Fermă de 20 de milioane de euro
Valoarea activelor fermei deținute de familia Zifceak este de 20 milioane de euro, dintre care 6-6,5 milioane valorează numai parcul de tractoare și combine, la care se adaugă utilaje de tras în valoare de 3 milioane de euro. Silozurile au costat peste 2 milioane de euro, însă valoarea lor e dublă, fiind ridicate din fonduri nerambursabile. Doar platforma fermei e este în jur de 1 milion, ferma de animale valorează aproximativ 2 milioane de euro. Asta fără să punem la socoteală valoarea fermei ca un întreg, ca mașinărie de făcut bani, care într-un an bun poate să dubleze investiția cu culturile, dar care, dacă e un an prost, dă de fapt un joc de sumă nulă, terenurile Maxagro nefiind amplasate în zone cu potențial de irigații, care să țină sub control riscul de secetă.
