Cultura migdalului în România: Plantațiile pot aduce profituri de 8.500 de euro/hectar, dar au nevoie de climă blândă și fertilizare atentă
agrointeligenta.ro -
Cultivarea migdalului este o activitate agricolă neglijată la noi în țară unde nu există o tradiție propriu-zisă a acestei plante obișnuită mai mult în zonele cu climat mediteranean. Odată cu încălzirea generală din țara noastră, fermierii din zonele de deal și de câmpie pot lua în calcul migdalul ca o cultură foarte profitabilă a cărei recoltă de sâmburi este ușor de valorificat pe piața internă și la export.
Profit de 8.500 de euro
Cererea de sâmburi de migdal a crescut la nivel mondial cu 220% în ultimii trei-patru ani, ceea ce face ca o exploatație de migdali să aibă un mare potențial de profit.
Se știe că la noi se cultivă acest arbore de peste 150 de ani, concentrat mai ales în Banat, Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, însă numai în anumite microzone, cu un regim al temperaturilor mai ridicat, o durată mai mare de strălucire a soarelui şi pe un substrat bogat în calcar.
Suprafaţa de cultură a migdalului se suprapune cu cea a viţei-de-vie, așa cum este cazul localității prahovene Tohani, unde unul dintre cei mai cunoscuți cultivatori este renumitul savant român Mihai Bălănescu. Acesta a declarat pentru publicația România Rurală că a reușit anul trecut să obțină o producție de migdal în coajă de 2.500 kg/ha. La un preț de comercializare de 9-15 lei pe kilogram către intermediari, se poate ajunge, cu lucrări minime de întreținere, până la un profit de 8.500 de euro de la fiecare hectar cultivat cu migdali.
Solul pentru plantația de migdal nu este unul dificil de găsit și poate fi chiar și unul mai sărac, calcaros sau cu pietre. O atenție deosebită trebuie acordată, însă pânzei freatice care trebuie să existe la o adâncime de peste 3-4 metri, ca rădăcinile să nu putrezească.
Rezistă la secetă
Migdalul este o plantă rezistentă la secetă, iar umezeala prea multă îi poate afecta, însă se poate iriga puțin în perioada de formare a fructelor și la maturizarea sâmburilor, spun specialiștii.
Materialul săditor pentru cultura de migdal este reprezentat de din sâmburii plantați direct în pământ, cu șanse reduse de a răsări foarte repede. Mai sigură este altoirea pe portaltoi de migdal, piersic sau prun obținuți din sâmburi.
Plantările se fac toamna devreme
Plantarea migdalului se recomandă a fi făcută toamna devreme (să prindă rădăcini până la venirea frigului), după pregătirea terenului printr-o desfundare și apoi realizarea gropilor la o distanță de 5.6 metri pe rând. Între rânduri se lasă cam 6 metri pentru că migdalul are nevoie de lumină.
Ca și la pomii fructiferi, înainte de plantare, rădăcinile puieților se fasonează și se mocirlesc cu bălegar și pământ galben pentru a stimula înrădăcinarea. Se pun apoi în pământ și se udă bine.
Majoritatea soiurilor de migdal sunt autosterile, de aceea este obligatoriu să se cultive în combinaţie cu puţinele soiuri polenizatoare prezente în cultură. Un important aport îl pot avea și albinele.
Creşte sub formă de pom cu înălţimea de 6-12 metri şi are o mare capacitate de ramificare. Durata de exploatare este de 70-80 de ani în cazul pomilor solitari şi de 30-40 de ani în plantaţie.
Fertilizarea cu azot este esențială
Migdalul este o specie mare consumatoare de azot și potasiu. În plantațiile mature se aplică anual circa 100 kg azot, 50-80 kg fosfor și 60-120 kg potasiu. Dacă cultura este irigată, cantitatea de îngrășăminte se mărește, din cauza pierderilor prin spălare. Fosforul și potasiul se administrează toamna, iar azotul etapizat, toamna, primăvara și la începutul verii. Potrivit lucrărilor de specialitate s-a dovedit că pe pământ nisipos, aplicarea îngrășămintelor chimice a determinat sporuri de producție de peste 210%. În funcție de însușirile solului se recomandă aplicarea periodică, la 3 ani a 20-40 tone de îngrașăminte organice la hectar.
Întreținerea plantației de migdal
Soiurile de migdal fructifică preponderent pe buchete de mai, așa că nu este necesară înlocuirea anuală a ramurilor de rod (mixtelor) ca la piersic. Ramurile lungi se răresc dacă sunt prea dese și eventual se scurtează daca depășesc 50-60 cm. Semischeletul de peste 4-5 ani se reduce și se simplifică pentru a stimula noi creșteri care vor rodi în anii următori.
La pomii în plină producție se formează arcade de rodire, arcade care trebuie simplificate, prin transferul creșterii pe ramuri tinere, formate din zona de maximă curbură.
Pomii netăiați formează coroane dese, aglomerate, cu multe creșteri verticale și arcade care se umbresc reciproc. În timp, din cauza lipsei luminii, ramurile de rod din interiorul coroanei se usucă, iar zona de fructificare se mută la periferia coroanei.
Odata cu accentuarea proceselor de uscare și reducerea creșterilor anuale, se intervine prin tăieri mai severe, în lemn multianual cu scopul regenerării pomilor și prelungirii perioadei de exploatare a livezii cu 4-5 ani.
Recoltarea și valorificarea migdalelor
Recoltarea migdalelor se poate face din al doilea sau al treilea an de la plantare, cu o recoltă medie de 800-1000 kg de miez la hectar, însă majoritatea producătorilor preferă să vândă sâmburele cu coajă, fiind alegerea procesatorului cum le valorifică mai departe.
Ca și perioadă de recoltare, aceasta depinde de soi, dar se face întotdeauna când învelișul sâmburilor crapă și migdala poate fi desprinsă cu ușurință.
Astfel, sâmburii de migdal se pot consuma ca atare, dacă este vorba de soiuri cu miez dulce. Se folosesc pe scară largă în alimentație, la prepararea dulciurilor mai ales. La soiurile amare, se extrage uleiul de migdale, foarte căutat în industria farmaceutică și în cosmetică.
Cele mai cunoscute soiuri de migdal
Mărculești 2/1 este un soi românesc de migdal cu pomi viguroși și coroană semisferică. Rodeste pe ramuri buchet (56%), salbe (24%) și ramuri mixte (20%). Este rezistent la ger, la seceta, la boli și dăunatori. Înflorește timpuriu, iar maturarea fructelor are loc la începutul lunii septembrie. Fructul este mijlociu – (3,4g), cu randament la decojire de 27,1 % miez. Conține 55,9% grăsimi si 24,6% proteine.
În condițiile din sudul țării și în Dobrogea, foarte bune rezultate ca și producție de migdal s-a obținut cu soiurile Teteny botermo, Preanai, Nikitski cu înflorirea târzie (pozdnosfetuscii) și Nikitski 62, care au întrat în sortimentul de migdal înca din anii 1970-1980.
Alt soi frecvent cultivat este Bruantine, de origine franceză la care înfloritul are loc în limitele 3.II – 14.IV, iar maturarea fructelor în intervalul 2.IX – 12.IX. Fructifică predominant pe buchete de mai (75,1 %) și dă fructe de mărime medie (2,4g), cu randament la decojire de 50,6%. Miezul conține 19,6% substanțe proteice.
Texas este un soi american, cu migdali de vigoare medie. Înfloritul are loc în limitele 7.IV – 22.IV, iar maturarea fructelor în intervalul 5.X – 20.X. Fructul este mic (2,5g), cu randament la decojire de 49,8% miez. Conținutul în substanțe grase = 56,7%, iar în substanțe proteice = 24%.
Pomorie este un soi bulgaresc de migdal, cu pomi de vigoare medie și fructificare pe buchete de mai în proporție de 76%. înfloritul are loc în perioada 27.III – 20.IV, iar maturarea fructelor de la 28.IX la 11.X (tarzie). Fructul mic (2g) cu randament la decojire de 51 % miez. Conținutul în substante grase = 41,9 %, iar în substanțe proteice = 27,5%.
Retsou este un soi grecesc de migdal, cu pomi de vigoare medie, fructifică pe buchete de mai în proporție de 63,7% și pe ramuri mijlocii 26%. Înfloritul are loc în limitele 28.III – 8.IV, iar maturarea fructelor de la 28.IX – 14.X (tardiv), fructul este mic (1,8g) cu randament la spargere de 52.8% miez. Conțin 52,6% substante grase și 27,2 % substanțe proteice.
