Vasile Mihoc are opt clase şi singura mină profitabilă din România: scoate dolomită pentru agricultură
agrointeligenta.ro -
Are doar opt clase primare, dar s-a descurcat de minune în viaţă. În 2000, a cumpărat o mină cu un zăcământ rar: dolomita amorfă, din care vrea să facă acum îngrăşământul minune al românilor.
Pe Vasile Mihoc l-am descoperit la târgul Indagra. Avea un stand în salonul de produse bio, pe care scria Exploataţia Minieră Harghita, iar pe masă se aflau nişte legume aşa de mari că nu aveau cum să nu-mi stârnească curiozitatea.
De altfel, e şi greu să faci o asociere între o mină şi nişte morcovi, păstârnac sau mere. Legătura este însă dolomita amorfă (un carbonat dublu de calciu şi magneziu) de la Delniţa (judeţul Harghita), pe care proprietarul minei Vasile Mihoc a folosit-o drept îngrăşământ natural.
După ce s-a convins pe propria piele de beneficiile acestuia, antreprenorul vrea acum să îi înveţe şi pe români să-l folosească. Are şi argumente în acest sens: cercetări realizate de specialiştii de la Baloteşti, dar şi rezultate practice: o producţie mai mare la legume (30%), dar şi o cantitate mai mare de lapte la vaci, este ieftin şi are rezultate aproape imediate.
Chiar dacă mulţi îl privesc cu neîncredere sau îl consideră mai degrabă nebun, Mihoc îşi vede mai departe de treabă, mai ales că şi străinii au început să se intereseze de produsul său.
A pornit de la Certeze
Vasile Mihoc este de loc din Certeze (judeţul Satu-Mare), o localitate celebră în România, despre care mulţi spun că este cea mai bogată comună din ţară. A crescut într-o familie cu mulţi copii, dar asta nu l-a împiedicat să reuşească în viaţă. După Revoluţie a muncit câţiva ani în străinătate – la sârbi, la italieni sau la francezi – şi a strâns ceva cheag ca să înceapă o afacere de succes în România.
A făcut multe afaceri la viaţa lui, de la agricultură, construcţii, până la afaceri cu suc la dozator sau îngheţată, ba chiar s-a lansat şi într-un business cu gogoşi, până să dea marea lovitură. Prin 2000 i-a zis „cineva de la FPS” să cumpere o mină că „va avea o valoare mai mare în timp”. Aşa că a cumpărat -o într-o zi fără să aibe niciun ban – s-a împrumutat la bancă, la prieteni, peste tot – şi s-a pus pe treabă. Acum are trei cariere (Delniţa- dolomită amorfă, Sâncrăieni – andezit şi Voşlobeni- dolomită) şi lucrează cu marile combinate de îngrăşăminte chimice din ţară.
Una din explicaţiile pentru care îşi laudă marfa aşa de mult poate fi însă şi faptul că speră să îşi vândă minele – mai puţin pe cea de dolomită amorfă. În 2006, i-ar fi dat cineva un milion de dolari pe mină, dar n-a vândut. Ceva mai recent a avut o ofertă de vreo 25 milioane de euro, care nu l-a convins. „Dacă primesc 50 milioane de euro, o să vând, iar cu banii câştigaţi vreau să fac o staţiune la Harghita Băi”, visează Mihoc.
În urmă cu vreo doi ani, un prieten i-a deschis ochii cu privire la zăcământul de la Delniţa. Atunci a căutat şi un institut de cercetări care să vadă care sunt caracteristicile dolomitei amorfe. În 2011, a dat gratis la toată lumea dolomită, a dus acasă, la prieteni, chiar şi la o mănăstire, după care a aşteptat să vadă efectele. „Şi fratele meu a luat, fără să-mi spună. Mi-a spus că e extraordinar doar după ce a văzut rezultatul”, declară râzând Mihoc.
Un plus de 30% la legume
Del-ca-mag (numele de piaţă al produsului) măreşte producţia de legume cu 30%, dacă se administrează trei tone la hectar, o dată la trei ani, susţine Mihoc. La fructe, sunt necesare 1-3 kg la pom (şi tot o dată la trei ani), iar la viţa de vie 750 de grame la butuc.
Dolomita se poate administra şi la vaci, viţei sau porci, iar rezultatele se văd după câteva luni, spune antreprenorul. Kilogramul de dolomită pleacă de la depozitul din Miercurea Ciuc la un preţ de 50 de bani, produsul fiind ambalat în saci de 40 kg. La aproape un an de când a ieşit pe piaţă, Mihoc are clienţi, în general, legumicultori din Oltenia, din Timiş şi din jurul Capitalei.
De ceva vreme, însă, au început şi străinii să se intereseze de produsul său. A vândut în Israel, iar acum este pe cale să încheie un contract cu Turcia. Dacă este cerere, aş putea să macin chiar şi 10.000 de tone de dolomită pe lună, povesteşte Mihoc. Trebuie să fie însă atent cum administrează zăcământul, „pentru că este unic în lume şi este limitat”.
