Dr. ing. Gheorghe Vaida: Noua Politică Agricolă Comună și vulnerabilitățile zootehniei românești

agrointeligenta.ro - 12 octombrie 2025 15:35

Vulnerabilitățile zootehniei românești, în contextul noii Politici Agricole Comune. Având în vedere vizita recentă a Comisarului pentru Agricultură UE, Christophe Hansen, în România, s-au deschis discuții serioase în ceea ce privește viitorul agriculturii românești în lumina noii PAC, de după 2027. Hansen pune accentul pe susținerea fermelor mici și îmbunătățirea situației fermelor de animale, respectând, în același timp, standardele climatice. Dr. ing. Gheorghe Vaida, inspector de specialitate în cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Sisești”, vine cu o perspectivă privind problemele din sectorul zootehnic care încă persistă, în ciuda investițiilor majore, și care duc la producții mici și costisitoare pentru fermierii români. De asemenea, oferă soluții tehnice și practice care să se aplice la nivel administrativ pentru a revitaliza zootehnia și a ne pregăti pentru noua PAC.

”Zootehnia românească trece printr-o perioadă grea pentru că suntem pe o piață concurențială foarte dură și noi nu suntem pregătiți suficient, din niciun punct de vedere. Dar, parcă, nici nu dorim sau nu putem să ne aliniem la noile cerințe și orientări actuale privind creșterea animalelor la nivel european și mondial. Acest lucru reiese foarte clar, printre altele, și din elaborarea Planului Național Strategic (PNS), unde, pentru zootehnie, au fost alocate, în perioada 2023 – 2027, doar 16,4, %, din resursele financiare, așa dupa cum rezultă dintr-un material prezentat (martie 2023), la Academia Română, de un colectiv de cercetare valoros, coordonat de Academicianul Ioan Păun Otiman. Iar dacă aceste resurse nu sunt nici distribuite, în mod corespunzător, țintit, transparent și urmărită eficiența utilizării lor, situația devine și mai dificilă. Așa cum se știe, sprijinul financiar are un rol determinant în dezvoltarea sectorului zootehnic.

Reamintim că, în perioada 8–9 octombrie 2025, Comisarul european pentru Agricultură și Alimentație, Christophe Hansen, a efectuat o vizită oficială în România. Programul vizitei a inclus întâlniri bilaterale cu oficiali români, reprezentanți ai fermierilor și producătorilor agricoli. A fost vizitată și o ferma mare pentru creșterea vacilor de lapte.

S-a dezbătut viitorul agriculturii europene și rolul României în cadrul noii Politici Agricole Comune și al viitorului Cadru Financiar Multianual 2028–2034. În cadrul vizitei, discuțiile au vizat subiecte de actualitate care influențează în mod direct sustenabilitatea fermelor românești și europene. Oficiali români au subliniat faptul că Agricultura are nevoie de un buget ”suficient și corespunzător”.

Potrivit Comisarului european, Christophe Hansen, sprijinul oferit prin noua viziune asupra PAC a Comisiei Europene se va concentra pe fermele mici, de familie și pe tinerii fermieri.

„Sprijinul pentru venit va fi mai bine direcționat – concentrându-se pe fermele mici, de familie și pe tinerii fermieri. Propunem, de asemenea, creșterea sprijinului cuplat pentru venit. Aceasta este o oportunitate de a susține sectoarele vulnerabile, cum ar fi cel zootehnic, de exemplu. Fermele mari vor continua, desigur, să primească sume considerabile, iar acest sprijin poate fi completat cu fonduri pentru investiții și acțiuni de mediu. De exemplu, plăți forfetare de până la 200.000 de euro vor fi disponibile pentru a sprijini tranziția pe termen lung a fermelor mari către modele durabile, fie ele organice, regenerative sau agroforestiere”.

România, cu cea mai slabă producție de lapte pe cap de vacă din UE, în ciuda investițiilor

S-a mai arătat că, prin viitoarea Politică Agricolă Comună, va fi o alocare de 16,6 miliarde lei pentru România, fiind al șaselea cel mai mare beneficiar de fonduri PAC, din UE. Așadar, bani au fost și vor fi. Depinde și cum au fost și vor fi folosiți. Noi nu prea am știut ori nu am fost în stare sa îi accesăm în totalitate ori, pe de altă parte, cei care au fost accesați, nu au fost distribuiți și utilizați în mod corespunzător, eficient. Suntem în Uniunea Europeană (UE) din anul 2007, am primit fonduri, am primit sprijin financiar (unii), iar rezultatele din zootehnia românească se văd la toate speciile, inclusiv în ceea ce privește procesarea. Nu ne putem asigura nici necesarul de produse agroalimentare pentru consumul intern din producție proprie!

Producțiile obținute, în majoritatea cazurilor, sunt la costuri ridicate și nu sunt competitive, nu asigură eficiența economică a creșterii animalelor. De exemplu, la specia bovine, considerată și ”industria grea” a zootehniei românești, având și intervalul cel mai mare intre generații, producția medie de lapte pe cap de vacă în țara noastră, după ultimele date Eurostat, este cea mai mică din UE, 3.425 Kg, față de media UE de 7.791 kg.

Pajiștile noastre, despre care am tot vorbit că avem peste 4 milioane de hectare și ne oferă oportunități pentru dezvoltarea sectorului, pășunile comunale, pajiștile alpine, în multe cazuri, sunt subiecte de litigii între crescători și Primării, între asociații și Primării, pe altele cresc ferigă și vegetație lemnoasă, nefiind populate cu animale.

Zootehnia este un sector care este larg trecut cu vederea, deși este probabil cel mai vital pentru asigurarea securității alimentare a populației. Situația actuală din sectorul zootehnic, când nu ne putem asigura necesarul de produse agroalimentare din producție proprie, fiind obligați să apelăm la importuri, cât și apariția în timp a unor crize în domeniu (apariția crizei sanitare de coronavirus, martie, 2020), a scos în evidență o serie de disfuncționalități și carențe la modul în care este organizată și condusă zootehnia românească. Aceasta are rolul de a produce, valorifica și asigura necesarul de produse de origine animală, de strictă necesitate, pentru consumul populației.

Citește și: Gheorghe Vaida, ASAS: ”La majoritatea produselor, producția internă a scăzut mult. La lapte s-a redus cu aproape jumătate”

Acum, după plecarea domnului Comisar European și discutarea aspectelor generale ale PAC, știind și ce sume vom primi, fiind stimulați și de vizita domniei sale, cred că trebuie să ne așezăm la masă și să discutăm, punctual și aplicat, cum au fost derulate fondurile în exercițiile anterioare și ce trebuie făcut în continuare pentru perfecționarea formelor de accesare și a celor de acordare a sprijinului financiar. Să trecem de la lozinci precum „să facem politică agricolă comună pentru fermieri și cu fermierii”, asta facem (unii) de prin anul 2007, și să lăsăm experții în domeniu să stabilească în mod concret, punctual, pașii de urmat, prioritățile sectorului, pentru că este vorba de știința zootehnică, este vorba de asigurarea securității alimentare a țării noastre.

Cu foarte putine excepții (păsări, câteva ferme la celelalte specii), zootehnia românească este mult rămasă în urmă, din toate punctele de vedere: tehnic, economic, organizatoric. Am în vedere toate categoriile de ferme – mari, mici și mijlocii.

Această analiză, evaluare, trebuie făcută de specialiști în domeniu, de ingineri zootehniști cu experiență și rezultate. Este știut că, pentru dezvoltare, avem nevoie de fonduri, de sprijin financiar, dar și de cunoaștere, de specialiști bine pregătiți și cu experiență.

Fermierii au nevoie de zootehniști în procesul de producție

În prezent, există un concept nou pentru dezvoltarea durabilă și sustenabilă a sectorului. Zootehnia este o ştiinţă complexă care, mai întâi de toate, trebuie să fie însuşită şi apoi să fie aplicată continuu şi cu perseverenţă în practica zilnică din fermă.

Creșterea producției zootehnice și a agriculturii, în general, a avut succes asigurând hrana pentru mai mulți oameni decât s-ar fi crezut inițial a fi posibil, dar cu un cost nesustenabil pentru: ecosisteme, biodiversitate, apă și climă, bunăstare animală. Nu se poate face performanță fără știință, fără cercetare și învățământ, fără specialiști foarte bine pregătiți. Fără o instruire temeinică, la toate nivelurile, în domeniul geneticii și ameliorării moderne a animalelor, a tehnologiilor de creștere, nimeni nu va putea obține progres genetic de la un an la altul și de la generația actuală la cea care urmează. Și, mai ales, dacă măsurile tehnice adecvate nu se aplică decât superficial, sporadic, în necunoștință de cauză, eronat, cu aproximație și nerealist.

Iată ce spune reputatul profesor universitar de zootehnie, dr. ing. Ioan Vintilă, de la Universitatea de Științe Agricole din Timișoara, citez: „fermierul va putea obține o producție corespunzătoare și va deveni rentabil cu unitatea sa de producție numai dacă întregul său proces de producţie este pus şi condus pe principii inginereşti. Aceasta înseamnă ca el să fie în stare să aducă împreună suficient de multe cunoştinţe din ştiinţă şi tehnologie pe care să le articuleze, în mod potrivit, cu cele economice, sociale şi de piaţă. Numai crescătorul care înţelege mecanismul şi sensul desfăşurării proceselor care se petrec în organismul animalelor şi plantelor furajere, precum şi factorii care le condiţionează, va putea dezvolta în continuu procesul de producţie din fermă, va putea avea eficienta economica în creșterea animalelor”. Cred că ar trebui să luam aminte la cele spuse de distinsul profesor universitar.

În continuare, doresc să aduc în atenție doar câteva elemente pe care le consider prioritare pentru redresarea sectorului zootehnic, și care nu necesită neapărat fonduri suplimentare, ci, mai degrabă, chestiuni organizatorice, realizarea unor proiecte, dar care trebuie introduse în regim de urgență și să nu mai așteptăm încă doi ani, până vor veni fondurile prin noul PNS. De asemenea, sunt necesare și unele elemente de infrastructură zootehnică pentru creșterea gradului de performanță și al competitivității fermelor zootehnice românești. Noi, în prezent, nu numai că nu am introdus selecția genomică ce are mari avantaje pentru fermieri, dar nu mai facem nici determinarea paternității în țară!!!

Așadar, potrivit Comisarului european, Christophe Hansen, ”sprijinul oferit prin noua viziune asupra PAC a Comisiei Europene se va concentra pe fermele mici, de familie și pe fermierii tineri. Fermierii vor avea parte de reguli simplificate, instrumente mai flexibile și o reducere a poverii administrative, astfel încât să se poată concentra pe producția de alimente, nu pe birocrație. Fermierii care dețin sub 10 hectare vor fi scutiți de controale, de exemplu”.

Noi pe fermierii mici, cei care au sub 10 vaci, ori sub 150 de ovine, i-am pedepsit și le-am luat în mod nedrept sprijinul, astfel încât cei mari să poată lua mai mult pe cap de animal. Cine răspunde acum pentru aceste erori majore produse? Nimeni! Trebuia să vină un Comisar european să ne spună care sunt prioritățile!

Iată câteva dintre temele care trebuie abordate în regim de urgență, dacă dorim să mai redresăm, cât se mai poate, sectorul zootehnic.

1.Perfecționarea formelor de acordarea a sprijinului financiar

Un rol major în desfășurarea activității zootehnice îl are sprijinul financiar, care a fost destul de redus până acum și, din păcate, în PNS 2023 – 2027, a fost de doar 16,4%, foarte puțin, în mare discrepanță cu producția vegetală, având în vedere situația și importanța actuală a sectorului zootehnic.

Au trecut două exerciții financiare de când România este țară membră a Uniunii Europene (2007 – 2020), perioadă în care zootehnia românească a beneficiat de aceste forme de finanțare și rezultatele le constatăm acum, când încă suntem dependenți de import la multe produse, iar satul românesc este depopulat de oameni, care și-au căutat rostul prin alte țări ale Europei, dar și de animale, așa cum sunt prezentate datele de Institutul Național de Statistică (INS).

În tabelul numărul 1 sunt prezentate alocările financiare în perioada 1991 – 2027, din care rezultă slaba finanțare a producției animale, comparativ cu producția vegetala, atât în exercițiul financiar, 2007 – 2022, când a fost de 14%, iar procesarea de 4,1 %, cât și în cel din perioada 2023 – 2027, respectiv, 16,4 % pentru producția animală și 3,6 % pentru procesare.

Sprijinul cuplat zootehnic trebuie desprins de Registrul genealogic și controlul oficial al performanțelor. Sprijinul cuplat zootehnic este diferit față de sprijinul pentru Registrul Genealogic (RG) și Controlul Oficial al Performanțelor (COP). La specia ovine acest lucru s-a întâmplat ca urmare a preocupărilor deosebite ale unor asociații ale crescătorilor.

Sprijinul cuplat pentru venit în sectorul zootehnic (SCVZ) trebuie acordat la toți crescătorii, pe baza efectivului de animale pe care îl au înscris în Baza Națională de Date (BND), gestionată de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), pentru că toti au probleme – și cei mari, și cei mici, și cei înscriși în Registrul Genealogic, și cei care nu sunt, mai ales că sunt și bani europeni și toți trebuie să devină competitivi.

Acesta este sensul și spiritul Regulamentelor europene. De asemenea, să nu mai impunem nicio condiționare legată de aceste registre. În acest mod, se aplică corect și echitabil Regulamentele UE și se elimină discriminarea care există în prezent între crescători, cu totul nejustificată. Sprijinul pentru Registrele Genealogice (RG) și Controlul performanțelor (COP) s-a acordat și se acordă și în prezent pe baza altei legislații. Fermele de elită, cu valoare genetică ridicată, pot fi stimulate în mod direct, țintit, pentru performanță, stimularea performanței.

2. Gradul de zootehnizare a producției agroalimentare din țara noastră este foarte redus

În prezent, zootehnia reprezintă sub 30 % din valoarea producției agricole globale, când ar trebui să reprezinte peste 50 %. A avut loc o reducerea masivă a gradului de zootehnizare a producției agroalimentare din țara noastră.

Noi exportăm cantități mari de cereale, la prețuri reduse, adică exportă, în principal, unele companii străine și, în mai mică măsură, fermierii direct.

Cât timp nu ne vom ocupa de dezvoltarea și modernizarea sectorului zootehnic, situația din agricultură se va menține la fel. Cu alocarea financiară actuală din PNS pentru zootehnie, nu există nicio perspectivă reală.

3. Fermele mici și mijlocii

La noi, Sprijinul cuplat zootehnic (SCZ), începând de prin anul 2013, s-a acordat numai exploatațiilor cu peste 10 capete bovine și 150 capete ovine!!! Prin urmare, nu am sprijinit 60 – 70 % din efectivul de bovine (specia cea mai grea), nu s-a ținut seama de specificul creșterii animalelor din țara noastră.(date, anul 2019, dar si acum sunt peste 50 %). A limita un sprijin pentru crescători în funcție de numărul de animale pe care îl dețin este o discriminare și se impune eliminarea rapidă a acestei anomalii din legislația actuală (OM 619/2015, actualizat).

Singurul criteriu care stabilește ce producție să realizeze și câte animale să se crească într-o gospodărie, cine rezistă și cine nu, este piața. Și în aceste gospodării se poate face performanță, creșterea producției medii, cheltuieli mai reduse prin valorificarea pajiștilor, produse tradiționale de calitate superioară, dar mai ales pot avea un rol major în perioada unor crize alimentare (crize sanitare, război, secetă etc).

Ar fi ideal dacă, apăsând niște butoane, le-am putea transforma peste noapte în unități zootehnice modernizate, automatizate, digitalizate, așa cum cred unii, care au mai puține cunoștințe despre acest domeniu și nu cunosc aproape deloc spațiul rural românesc. Deci, nu sprijinim si nu am sprijinit un număr de peste 500.000 de gospodării (exploatații), zise și de subzistență, adică de aici trăiesc. Asemenea decizii sunt greu de înțeles și, mai ales, greu de explicat. Oare, să nu fi fost cunoscute realitățile din spațiul rural românesc? Greu de crezut.

S-a ajuns aici și din cauza faptului că fermele familiale, fermele mici, gospodăriile țărănești nu au avut si nu au nici acum o suficientă reprezentativitate la nivel național, acolo unde se stabilesc politicile și unde se iau deciziile. Și rezultatele se văd.

Se impune dezvoltarea în Planul Național Strategic (2028 – 2034) a unor măsuri de stimulare și susținere eficientă a producției agro-alimentare în fermele mici, mijlocii (ferme familiale), pentru dezvoltarea și realizarea unui anumit grad de integrare a lor, așa cum este prevăzut acum și în noul PAC.

Așadar, cu toate măsurile de stimulare a fermelor comerciale, despre care s-a spus că produc pentru piață, și neglijarea aproape în totalitate a fermelor mici, familiale, comasarea suprafețelor de teren și concentrarea efectivelor de animale, în ultimi 15 ani, nu s-a produs conform așteptărilor, ci, din contră, au scăzut si efectivele și producțiile.

4. Creșterea competitivității fermelor zootehnice românești

Cu foarte mici excepții, fermele zootehnice din țara noastră nu sunt competitive pe piața unică europeană, din niciun punct de vedere. Pentru a putea fi competitiv trebuie să produci mult pe unitate de timp, cu costuri joase, de calitate, ceea ce solicita piața, pentru a putea valorifica producția zootehnică realizată și obținerea unui profit. Să sprijinim mai mult capitalul românesc, fiind vorba și de un interes strategic al țării.

Zootehnia modernă care produce marfă pentru piață, fiind o afacere economică, va putea să dăinuiască și să se dezvolte în viitor, la cote înalte de eficiență, numai dacă  activitatea actorilor care o înfăptuiesc realizează profit. Din acest motiv, întregul proces de producție trebuie să se desfășoare pe baze științifice, iar managementul fermei să fie condus și controlat inginerește.

Agricultura se confruntă cu provocarea de a face să funcționeze împreună securitatea alimentară și atenuarea schimbărilor climatice, servicii în domeniile conservării mediului, asigurarea bunăstării animalelor, pe care societatea le impune. Este nevoie de acțiuni pentru consolidarea independenței lanțului alimentar, în aprovizionarea cu alimente în țara noastră, de la inputuri, producție și procesare, până la comercializare.

5. Introducerea urgentă a selecției genomice în țara noastră este o necesitate (o spunem de câțiva ani, avem și un proiect realizat in acest sens)

Neintroducerea urgentă a selecției genomice în țara noastră îi costă mult pe crescătorii români, avand in vedere avantajele majore ale acestei tehnologii moderne de ameliorare a animalelor, ce constă în maximizarea progresului genetic prin scurtarea intervalului între generații.

Apariția și introducerea selecției genomice, în anul 2009, a revoluționat ameliorarea animalelor. I-am auzit spunând pe unii din țara noastră: ”știți, noi calculăm valoare de ameliorare genomica în alte țări”. Nu este corect din punct de vedere științific, din două considerente majore: fiecare țară își stabilește ponderea criteriilor de selecție în calculul indexului total, în funcție de propriile obiective, iar, pe de altă parte ”populația de validare”, trebuie să se afle în țara noastră.

• Combinarea genomicii cu tehnici avansate de reproducție pentru a îmbunătăți durabilitatea și eficiența producției animale

Biotehnologiile, cum ar fi selecția genomică, sunt adesea combinate cu tehnici avansate de reproducere, cum sunt, clonarea, transferul de embrioni, fertilizarea in vitro și însămânțarea artificială, pentru a accelera rata de câștig genetic în programele de ameliorare a animalelor.

• Selecția genomică are un rol important la reducerea gazelor cu efect de seră (GES), produse de sistemele de producție ale laptelui și cărnii de bovine. Contribuția relativ mare a bovinelor la metanul global antropic a atras atenția privind strategiile de reducere a CH4 enteric fără a compromite eficiența și fertilitatea.
• Reducerea efectelor bolilor animalelor pe baza informațiilor genomice. Cercetările multidisciplinare și coordonate, care folosesc tehnici genomice, pot defini determinanții biologici ai bolii și vor accelera dezvoltarea animalelor rezistente sau rezistente la boli, vaccinuri eficiente, probiotice și practici de management.

6. Ameliorarea taurinelor din țara noastră trebuie să fie „dirijată” de specialiștii români

Principalele rase de taurine crescute în țara noastră, Bălțată românească, Brună de Maramureș si Bălțată cu negru românească (Holstein românesc), au fost formate printr-o muncă laborioasă desfășurată de înaintașii noștri, în timp, pe baza unor lucrări de cercetare, selecție, încrucișare, potrivirea perechilor și îmbunătățirea condițiilor de mediu, începând cu importuri de animale, in special reproducători masculi, de prin anii 1860. După anul 1959 au fost recunoscute și omologate ca rasă curată.

Principalele însușiri care le deosebesc de rasele de import, care au contribuit la formarea lor, sunt foarte bine adaptate și rezistente la condițiile de mediu din țara noastră. Protecția biodiversității și producția de produse regionale tipice, de calitate, se bazează pe caracteristicile ereditare specifice ale raselor locale de animale.

Se consideră că genomul la taurine, are între 22.000 – 25.000 de gene. Rasele noastre actuale, care au fost formate prin încrucișări cu alte rase, mai au în genomul lor, încă, si gene de la rasele locale (Sură de stepă, Mocănița, Rosie dobrogeană), care au contribuit la formarea lor.

Activitatea de ameliorare desfășurată în prezent se bazează pe programele de ameliorare elaborate și conduse de către Asociațiile de crescători, pentru fiecare rasă. Aceste programe de ameliorare au niște direcții și obiective de ameliorare. Obiectivele de ameliorare a raselor noastre nu corespund în totalitate cu obiectivele altor rase, din alte țări. De aceea, pentru realizarea obiectivelor de ameliorare ale raselor autohtone, este necesar să avem propria rețea națională de selecție a animalelor, consolidată.

În situația, în care se știe, că o țară, nu are rețea națională de selecție, toate importurile ei legate de acest domeniu: animale, material seminal convențional și sexat, embrioni etc, sunt mai scumpe.

Cum, la noi, majoritatea materialului seminal provine de la tauri produși și testați în alte țări, în timp, numărul de gene provenite de la rasele noastre locale, care dau adaptabilitate, rezistență, longevitate, se vor reduce, vor dispărea. De aceea, pe lângă utilizarea de material seminal, de la cei mai valoroși tauri ai rasei, din import, pe care îl folosim în fermele de elită pe vacile mame de tauri, ori în alte ferme, este necesar să ne producem și propriii noștri tauri, în vederea realizării obiectivelor de ameliorare specifice raselor noastre și condițiilor de creștere și exploatare a taurinelor din țara noastră.

În prezent, în țările cu zootehnie avansată, se scanează un număr de 20 – 30 de tăurași, pentru a introduce unul în programul de ameliorare, deci o intensitate de selecție foarte mare, ceea ce, în Romania, acum, nu este posibil. Noi nu avem posibilitatea acum să evaluăm un număr mare de tăurași, după modelul țărilor dezvoltate, pentru că nu am introdus selecția genomică și nici capacități unde să concentrăm acești tăurași pentru parcurgerea întregului program de testare, care este destul de costisitor și lung.

Citește și: Dr. ing. Gheorghe Vaida – semnal de alarmă privind producția de lapte. Soluții propuse

7. Protejarea raselor de animale românești. Utilizarea durabilă, dezvoltarea și conservarea resurselor genetice

• Gestionare eficientă a fondurilor alocate pentru protejarea și dezvoltarea geneticii românești, a raselor noastre de animale.

În România a fost subvenționat, în timp, doar 30 – 40 %, din efectivul total de taurine și începând cu anul 2013, numai de la 10 capete în sus și rezultatele se văd. În ultimii 20 de ani am pierdut peste jumătate de milion de vaci, ca rezultat al acestei politici.

Astfel:

-producția medie de lapte pe cap de vacă în țara noastră este cea mai mică din UE, 3.425 kg, față de media UE –  7.791 kg;
-producțiile obținute, în majoritatea cazurilor, sunt la costuri ridicate și nu sunt competitive, nu asigură eficiența economică a exploatării;
-fermierii, crescătorii de animale români, nu beneficiază de noile rezultate ale cercetării în domeniului geneticii moleculare, ceea ce constituie un mare handicap;
-nu mai determinăm nici paternitatea animalelor în țară!!!
-importăm cantități mari de produse agroalimentare și material biologic;
-asociațiile de crescători nu sunt sprijinite suficient pentru a se dezvolta și a putea oferi servicii de calitate crescătorilor;
-am cheltuit sume consistente de bani, începând cu anul 2007, când am intrat în UE, dar nu s-a obținut efectul scontat privind ameliorarea genetică a întregului efectiv de animale și îmbunătățirea activității din sector, unii fermieri fiind obligați, în prezent, să-și vândă animalele, se impune perfecționarea formelor de sprijin;
-nu avem consultanță tehnică de specialitate, în mod deosebit pentru fermele mici și mijlocii, pentru gospodăriile țărănești;
-în Programul Național Strategic (PNS) 2023 – 2027, care este realizat de noi și aprobat de Comisia UE, este prevăzut doar 16,4 %, pentru producția animală!!!.

• Necesitatea creării unei bănci de gene pentru conservarea, dezvoltarea și utilizarea resurselor genetice și în România. Crearea unei bănci de resurse genetice la specia bovine în țara noastră ar fi un program de acțiune pentru dezvoltarea durabilă a resurselor genetice animale.
• În prezent se pune problema măririi (extinderii) bazei genetice utilizată în creșterea animalelor, sprijinirea și consolidarea dezvoltării raselor care sunt adaptate în mod special condițiilor ecologice, economice și sociale. În acest sens, se impune încurajarea dezvoltării raselor adaptate și gestionarea eficientă, din punct de vedere al resurselor genetice rezistente, la schimbările climatice viitoare.

8. Capacități pentru valorificarea producției zootehnice pe întreg teritoriul țării (procesarea)

Valorificarea producție zootehnice, piața de desfacere, târgurile de animale, constituie o problemă fundamentală, majoră, pentru crescătorii de animale, mari sau mici, pentru dezvoltarea sectorului zootehnic. În prezent, zootehnia, se confruntă cu numeroase greutăţi, atât în ceea ce privește costurile de producţie, cât mai ales în privinţa valorificării producţiei. Există numeroase disfuncţionalităţi între producători, procesatori şi comercianţi.

Capacitățile de producție proiectate pentru procesare, existente, nu au fost corelate întotdeauna cu efectivele de animale din fiecare județ, în fiecare zona, cu tendința de creștere sau scădere a efectivelor. În Planul Național Strategic 2028 – 2034, trebuie să se regăsească fonduri alocate pentru procesare, pentru dezvoltarea sistemului de piețe locale și regionale, o cale de creștere a valorificării produselor agro-alimentare. Dezvoltarea și modernizarea sistemelor de preluare, depozitare, păstrare, prelucrare a producției agricole, indiferent de mărimea exploatațiilor agricole sau alimentelor de producție agro-alimentară.

Fac precizarea că cele prezentate mai sus nu sunt aspecte pur teoretice, ci se întâmplă în mod practic, aplicativ, în fermele zootehnice din țările cu zootehnie dezvoltată, dar și multe altele: genetica personalizată, index pentru conversia furajelor etc. Noi suntem departe, rămași în urmă cu mulți ani. Sigur, se poate spune, nu se întâmplă nimic, găsim totul din import, dar se ridică doua aspecte – calitatea produselor și prețul!

În loc de concluzii, câteva puncte de vedere

1. Se poate pune întrebarea firească: care sunt zootehniștii români care au participat la elaborarea PNS, 2021 – 2027, dar, mai ales, cine lucrează acum la elaborarea PNS, 2027 – 2034? Aceste întrebări ar trebui să fie puse, în primul rând, de crescătorii de animale din țara noastră și de reprezentanții lor, respectiv, conducerile asociațiilor de crescători.
2.  Cu 16,4 %, susținere financiară pentru zootehnie, nu aveai prea multe oportunități. În mod normal, în țările cu zootehnie avansată, în sectorul zootehnic se obține 50% și peste, din valoarea globală a producției agricole, dar se fac și investiții mari în sector.
3.  Ce-i de făcut? Pentru că este vorba, totuși, de securitatea alimentară a țării noastre și nu putem sta cu mâinile încrucișate, nici noi specialiștii, dar mai ales crescătorii de animale, a căror afacere are de suferit, cu precădere cei mici si mijlocii, și, mai ales asociațiile de crescători.
4. Romania a fost țara care și-a achitat datoriile externe din exportul de produse agroalimentare, iar acum importăm cantități mari de produse pentru consumul propriu, avem cea mai mica producție de lapte pe cap de vacă din UE, fermierii
   români nu beneficiază de noile descoperiri din genetică moleculară, respectiv introducerea selecției genomice, se vând ferme și pământ românesc etc.
5.  Dupa cum am spus de nenumărate ori, noi avem o zootehnie duală, avem câteva unități performante, puse la punct, cu tehnologii avansate, cu material genetic valoros, cu producții ridicate, care sunt competitive la nivel european. Nu se știe câte sunt, nu sunt date. Oricum, după părerea mea, nu sunt mai mult de 20 – 30%. Dar noi trebuie să vorbim de medie, pentru că acesta este indicatorul de bază.
6.  Eu mă refer, în mod deosebit, la fermele mici și mijlocii din țara noastră și, așa cum se știe acum, sunt și în atenția noi Politici Agricole Comune. Cum să poată concura ele cu fermele din UE, unde s-a investit foarte mult, au beneficiat de noile tehnologii de creștere, de metode moderne de evaluare a animalelor, de sprijin mai consistent.
7.  Pe baza experienței dobândite, în timp, în acest domeniu, activând în producție, învățământul superior și cercetare, consider că se impune, în regim de urgență, organizarea unei dezbateri la nivel național, cu participarea celor mai reprezentativi specialiști în zootehnie, din structurile de stat și private, din învățământ și cercetare, care să aibă finalitate practică în sectorul zootehnic.
8. În prezent, în sectorul zootehnic, există o lipsă de tehnicitate și profesionalism, inginerii zootehniști, specialiștii de valoare, competenți, cu experiență și viziune, contează tot mai puțin și parcă nici nu se dorește ascultarea lor, pentru a nu deranja interesele unor grupuri.
9. În țara noastră sunt mai multe specializări în agricultură, ingineri agronomi, ingineri zootehniști, medici veterinari, biologi, specialiști în industria alimentara, pescuit și acvacultura etc, dar nu prea se mai ține cont de ei, de specializarea lor. Mă refer aici, în mod deosebit, la specialiștii din structurile de stat și private care participă la elaborarea unor politici publice in domeniu, proiecte de legi etc.
10. În ultimi ani, ne cam amestecăm, deși fiecare suntem pregătiți pe un anumit domeniu, se impune și trebuie să existe mai mult respect profesional.
11. Una din cauzele neperformanței ar putea fi și faptul că, la acest nivel, nu am pus omul potrivit la locul potrivit, în funcție de specializare, ca să nu mai vorbim de meritocrație.

Rolul este de a crea cadrul necesar pentru dezvoltarea fermierilor, reducerea birocrației și o mai buna funcționalitate a structurilor de stat si private cu atribuții în acest scop.”

Dr. ing. Gheorghe Vaida
Inspector de specialitate
Academia de Știinte Agricole și Silvice.