Adormirea Maicii Domnului dă startul semănăturilor de toamnă și coboară ciobanii cu oile de pe munte
agrointeligenta.ro -
Adormirea Maicii Domnului sau „Paştile verii” reprezintă cea mai importantă sărbătoare închinată Mamei Mântuitorului, cea care, la români este considerată și ocrotitoarea marinarilor. În viața satului, ziua de 15 august este încărcată de simbolistică și marchează intrarea într-un nou anotimp.
Potrivit credinței populare, intervalul dintre cele două praznice dedicate Sfintei Măria -15 august (Sfântă Măria Mare) şi Sfântă Măria Mică (8 septembrie) este cel mai potrivit pentru semănăturile de toamnă. Este clipa din care natura începe să se îmbrace în alte straie, iar îngălbenirea frunzelor și uscarea treptată a ierbii sunt considerate semne ale naturii care o plânge pe Mama Mântuitorului.
Ziua de astăzi este marcată și de semne ce prevestesc viitorul. Dacă înfloresc trandafirii, se arătă o toamnă lungă. Tot astăzi, ciobanii coboară cu oile de la munte, iar bărbanii își schimbă pălăria de vară cu căciula. Este ziua din care scăldatul în apa râurilor nu mai este permis, cursul fiind spurcat de cerbi. De la Sfânta Mărie Mare, la sate nu se mai doarme pe prispă.
Adormirea Macii Domnului este marcată de târguri și iarmaroace de toamnă care sărbătoresc încheierea postului creștin. Prilej de a deschide sezonul nunților ce va ține până la intrarea în postul Crăciunului.
În dimineața de 15 august, femeile merg la biserică și împart struguri, prune și faguri de miere, tot astăzi fiind și ziua aleasă pentru a aduna ultimele plante de leac din grădină sau de pe pajiștile de munte. Acum se culege din pădure, din locuri ascunse, năvalnicul, o plantă cunoscută doar femeilor vârstnice și care av fi dăruită apoi fetelor tinere pentru noroc în dragoste și pentru a atrage pețitori gospodari și iubitori.
În sudul țării se angajează pândarii la vii și se iau măsuri de protecție magică a podgoriilor împotriva păsărilor.
La satele din Muntenia, femeile care ştiu să descânte „leagă”astăzi ciocul păsărilor pentru a le împiedica să distrugă recolta.
Creştinii își pun o dorinţă, ştiut fiind că Iisus, Fiul Maicii Domnului, împlineşte mai ales în această zi, gândul celui care se roagă cu credinţă.
Cercurile Maicii Domnului
În tradiţia populară, în zilele dintre 14 și 16 august, femeile însărcinate respectă o datină numită „cercurile Maicii Domnului” în care nu lucrează în gospodărie. Datina spune că Maica Domnului le ajută şi le protejează să nască fără probleme prunci sănătoşi. Astfel, în ziua marelui praznic, icoana Maicii Domnului, considerată ocrotitoarea familiei, este împodobită cu flori pentru ca norocul să nu părăsească acea familie.
Adormirea Maicii Domnului ca și sărbătoare creștină
Sfânta Maria a fost înştiinţată de Arhanghelul Gavriil de trecerea ei la cele veşnice, iar ea s-a bucurat şi s-a rugat pe Muntele Măslinilor şi copacii s-au aplecat în faţa ei. Sărbătoarea ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului este foarte apropiată de ceea ce romano-catolicii numesc Înălţarea Fecioarei. După Sfânta Tradiţie, Maica Domnului a murit ca orice fiinţă omenească, „adormind”, aşa cum indică şi numele sărbătorii.
Apostolii, care erau răspândiţi în lume pentru a propovădui Evanghelia la neamuri, au fost aduşi în mod miraculos la acest eveniment, fiind cu toţii prezenţi, cu excepţia Sfântului Toma. El a ajuns cu câteva zile mai târziu, după ce a fost înmormântată; dorind să o vadă încă o dată, i-a convins pe ceilalţi să deschidă mormântul Maicii Domnului. Atunci, Apostolii au descoperit că trupul Ei nu mai era în mormânt. De aceea, Biserica Romano-Catolică preferă să se refere la acest eveniment ca Înălţarea. Ţinând seama de dispariţia trupului Maicii Domnului din mormânt, se consideră că Ea a fost înălţată cu trupul la Cer.
Se spune că mormântul Sfintei Fecioare se află în Grădina Ghetsimani din Ierusalim unde zilnic mii de credincioşi îl vizitează. În susţinerea acestei ipoteze pledează şi prezenţa brâului Fecioarei, ţesut chiar de Ea din păr de cămilă, dat Apostolului Toma, la Ierusalim, apoi la Constantinopol, unde a fost aşezat într-o raclă de aur, în biserica pe care Teodosie al II-lea o construise special în cinstea Sfintei Fecioare. Din acest brâu există astăzi un fragment la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos şi alt fragment la Mănăstirea Panaghia Soumela din Grecia.
