Ce înseamnă să fii membru într-o cooperativă agricolă: experiența cu bune și rele a unui fermier clujean
agrointeligenta.ro -
Statutul de membru într-o cooperativă vine cu avantaje, dar și cu mari responsabilități. Nu este ușor să produci și să comercializezi la comun cu alți zeci de fermieri, însă, când tragi linie, îți dai seama că ai numai de câștigat, ne explică Teodor Popa, unul dintre crescătorii de bovine din Cooperativa Someș-Arieș.
La doar 26 de ani, fermierul din comuna Călărași, județul Cluj, deține un efectiv total de 30 de capete – vaci Holstein și Bălțată, dintre care 15 sunt la muls. Este de doi ani membru în cooperativă și recunoaște că ceea ce l-a covins a fost faptul că unul dintre vecinii săi face parte dintre fondatori.
8.000 de lei – taxa de intrare în cooperativă
”Nu îmi pare deloc rău! La vremea aceea am plătit 8.000 de lei taxa de intrare în cooperativă. Erau bani! Acum, valoarea participării mele în cooperativă este de 17.000 de lei. Adică atât este taxa la acest moment, însă nu se mai poate intra, că suntem deja 80 de membri și nu se poate valorifica mai mult lapte”, explică crescătorul de vaci de lapte.
Obține un preț mai bun la lapte
Față de alți fermieri care vând direct, principalul avantaj de care se bucură Teodor Popa este un preț mai bun la lapte. ”În loc să dau litrul cu 80 de bani, iau între 1,2 și 1,4 lei în funcție de calitate. Banii se plătesc o data pe lună și, dacă am nevoie, pot să cer un avans pe care îl primesc din rezerva cooperativei, fără dobândă. Banii îi țin ei apoi din plata pentru lapte”, explică fermierul.
Despre negocierea prețului la lapte se ocupă liderii cooperativei și, lunar, toată lumea se reunește într-o ședință când se face și facturarea și se iau decizii privind activitatea cooperativei.
Cooperativa Someș-Arieș este un model pentru modul în care a reușit să își construiască un parteneriat cu un mare procesator – Napolact, care preia o mare parte din producție. Restul este folosită la fabrica proprie a membrilor, locul unde se produce brânza de Năsal. ”Laptele din fermele noastre este foarte bun, așa că cei de la Napolact îl folosesc mai ales pentru producția de brânzeturi”, spune Teodor Popa.
Tancuri de rezervă la cooperativă
Laptele este preluat de la fermier o data la două zile. ”Am tancul meu de răcire, iar dacă mi se strică, mai sunt două de rezervă la cooperativă, tocmai pentru astfel de situații. De altfel, de două ori pe an, pentru 250 de lei, tot prin cooperativă, vine cineva și face verificarea tancului meu de răcire, așa că stau liniștit”, mai spune tânărul.
Valorificarea laptelui la comun vine și cu alte responsabilități: dacă se depistează antibiotic în laptele predat, atunci fermierul vinovat este obligat să plătească întreaga cantitate de lapte. Și nu este deloc puțin dacă luăm în calcul că doar Teodor Popa mulge zilnic între 250 și 300 de litre de lapte, astfel că de la 80 de crescători se strâng zilnic cel puțin 250.000 de litri. O amendă de peste 50.000 de lei la un transport, dacă faci un calcul simplu. ”Din fericire, nu am fost niciodată în această situație. În cooperativă se fac două analize la lapte pe lună – una la început și una mai către finele lunii pentru grăsime, proteină, germeni și celule somatice, așa că este ușor de depistat din ce fermă s-a venit cu laptele-problemă”, explică membrul de cooperativă.
Taxă lunară către cooperativă
Pentru serviciul de a-i fi ridicat laptele din fermă, crescătorul achită o taxă fixă de 300 de lei pe lună. Din acești bani nu se plătește doar transportul, ci și restul cheltuielilor cooperative, salarii fără de care ”mecanismul” n-ar putea funcționa, așa cum este contabilul, spre exemplu.
Cum Teodor Popa asigură hrana vacilor din propria producție vegetală – lucrează 36 de hectare de teren agricol, un alt mare avantaj de care se bucură este acela că inputurile se cumpără prin cooperativă.
”Când facturăm prin cooperativă, scutim foarte mult la cheltuieli. Adică primim reduceri consistente, iar ca să vă dau un exemplu, dacă în mod normal aș plăti 170 de lei la hectar pentru erbicide, luând prin cooperativă, mă costă 150 de lei. Discountul prin cooperativă este consistent pentru că, vă dați seama, se cumpără pentru 5.600 de hectare, cât avem în total”, explică tânărul fermier, precizând că de reducere se bucură și la eventualele reparații la utilajele agricole.
Referitor la accesarea fondurilor europene, Teodor Popa recunoaște că încă nu a încercat deși știe că poate face acest lucru tot prin cooperativă. Amână însă acest proiect pentru că recunoaște că nu are destulă putere financiară pentru a trece de pe PFA pe SRL, ceea ce ar implica să aibă angajați pe firmă și să dubleze investiția și performanța fermei.
Pentru tânărul clujean, a fi membru de cooperativă înseamnă, în final, un succes pentru afacerea sa agricolă. Mâine dacă iese din forma asociativă, își vinde partea cu cel puțin dublu față de cât cheltuit pe taxa de intrare. Nici nu se gândește, însă, să revină pe cont propriu. „sunt mulți cei care vor acum să intre în cooperative noastră, dar nu se mai fac înscrieri momentan. Pentru cei din restul țării care se gândesc să intre într-o astfel de formă de asociere și se gândesc că taxa inițială este consistentă, le spun sincer că merită fiecare leu. Singurul lucru la care trebuie să fie atenți este în ce cooperativă se înscriu, dacă este fondată și are membri serioși, dacă există un plan pentru valorificarea producției. Cu alte cuvinte, să se uite la istoricul structurii sau al oamenilor care o formează”, este sfatul fermierului Teodor Popa.
