Agro-interviu. Reușitele și supărările celui mai mare crescător de ovine din România: Dumitru Andreșoi
Gabriela Gimbășanu -
Dumitru Andreșoi se ocupă de oierit de când se știe și spune cu mândrie că pentru nimic în lume nu s-ar apuca de altceva. A pornit de jos și, prin forțe proprii, a reușit să devină cel mai mare proprietar de mioare din țară, deținând un efectiv matcă de cel puțin 30.000 de capete și peste 14.000 de hectare de teren în județele Hunedoara, Cluj, Arad și Satu-Mare.
Printr-un efort susținut ciobanului originar din județul Hunedoara și președinte de asociație i-a fost atribuit Registrul Genealogic pentru rasa românească Țurcană. De ani buni, Andreșoi se ocupă de ameliorarea acestei rase românești, reușind performanța de a obține produși valoroși ce pot depăși 100 de kilograme și care de cele mai multe ori iau calea exportului. În prezent, în Registrul Genealogic al Asociației Crescătorilor de Ovine Dacia se află înscrise aproximativ 60.000 de capete.
Ce efectiv aveți înscris în Registrul Genealogic al rasei Țurcană și cum v-ați implicat pentru a-i convinge pe crescătorii de ovine de necesitatea înscrierii animalelor în registru?
Avem înscrise undeva la 60.000 de capete. După ce ne-a fost atribuit Registrul Genealogic am informat fermierii că dețin registrul pentru înscrierea animalelor și am urmat cursuri de formare a bonitorilor, în așa fel încât fermierul să poată să-și boniteze singur animalele pentru că în perioada de tuns noi nu ne putem deplasa la toți fermierii în același timp, pentru că perioada de tuns în zona de munte este foarte scurtă, se desfășoară pe o perioadă de două trei săptămâni maxim.
În acest sens noi am făcut două cursuri de calificare a fermierilor din județul Hunedoara și din județele limitrofe unde au venit reprezentanții ministerului și i-a informat. Tot atunci au primit un test grilă, iar cei care s-au calificat au obținut certificatul de bonitori. Ulterior i-am sprijinit pe fermieri cu toate tehnicile pentru a putea trece de controlul oficial și pentru a-și înscrie animalele în registru.
De asemenea, reprezentanții asociației au mers la fermierii din județul Hunedoara care dețin un efectiv mai mare de 150 de animale. Au mers la fiecare acasă și le-au explicat beneficiile și îndatoririle pe care le are fermierul care este înscris cu animalele în Registrul Genealogic.
Având în vedere numărul foarte mic de ovine înscrise în Registrele Genealogice ale raselor, cum credeți că se va face ”împărțirea subvenției”? Vor primi subvenție și cei care și-au înscris animalele și cei care nu le-au înscris?
Aici nu este o decizie pe care o putem lua noi (fermieri – n.r.) este o problemă ce vizează legislația europeană. Așa cum știți pentru anul de cerere 2015 am primit o derogare în acest sens de la Bruxelles, în mod cert cred că pentru anul de cerere 2016 vor primi subvenții doar cei care și-au înscris animalele în registre. Cei care nu și-au înscris efectivul vor rămâne doar cu ANT-ul. Nu știu dacă este drept sau nu, dar cei care și-au înscris oile chiar au depus eforturi și financiare și de timp și atunci aceștia trebuie recompensați.
În afara problemei Legii vânătorilor și a subvențiilor care se lasă așteptate, care sunt celelalte probleme cu care se confruntă crescătorii de ovine și caprine din România?
Cea mai importantă problemă pe care o întâmpinăm în această perioadă de timp este reprezentată de valorificarea producției din fermă. În ultimii doi ani de zile am avut sincope foarte mari din cauza prețului și a perioadei de livrare. Am fost foarte mult timp blocați cu exportul din cauza bolii limbii albastre.
Care mai sunt noutățile în ceea ce privește exportul de ovine în țările arabe? Avem șanse să reluăm export? În prezent în ce țări reușiți să exportați?
Recent am avut o discuție pe această temă cu reprezentanții exportatorilor și se pare că lucrurile încep să se miște. Toate aceste lucruri se întâmplă datorită implicării reprezentanților exportatorilor, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a fermierilor. În tot acest timp însă, implicarea ANSVSA-ului în deblocarea acestei probleme nu a fost una semnificativă. Nu am fost sprijiniți așa cum ne așteptam noi. În țările arabe am început să avem contacte pentru a semna contracte de livrare pentru anul 2016. În prezent chiar știu câțiva colegi care au încărcat tăurași pentru Siria și urmează să se deschidă exportul și la ovine pe Iordania.
Care mai este prețul de valorificare al cărnii de oaie, dar al laptelui?
În prezent nu știu să vă spun care este prețul de valorificare al cărnii de oaie pentru că nu am reușit să exportăm nimic anul acesta. Pe piață totul este blocat, nu se cumpără nimic. Acum nu se face nici o tranzacție pe piață în ceea ce privește carnea de ovine. Anul trecut, din toamnă și până în decembrie se oferea un preț de 5-6 lei pe kilogram, nu știu dacă pentru anul acesta vom reuși să primim mai mult sau mai puțin. Important este să reușim să exportăm într-un final.
Eu nu produc lapte de oaie pentru că sunt axat pe producția de carne. La mine mieii sug la mamele lor pentru a pune carne pe ei, dar din ce știu, colegii din teritoriu care produc lapte de oaie au primit în anul 2015 undeva la 2,7-3 lei pe litrul de lapte, în funcție de procentul de grăsime. Aș preciza aici și că cei mai mulți crescători preferă să transforme laptele în brânză, pe care reușesc să o vândă cu un preț de 18-20 lei pe kilogram.
În ceea ce privește producția de lapte sunt destul de multe companii producătoare de brânzeturi care sunt interesate să achiziționeze și lapte de oaie, dar prețul oferit este destul de mic comparativ cu calitatea oferită de ciobani.
Recent a fost semnat un protocol de constituire a unei confederații care va reprezenta interesele fermierilor crescători de ovine și caprine din România. Dumneavoastră sunteți membru al acestei super-structuri din sectorul zootehnic de creștere a ovinelor?
Am semnat protocolul de colaborare între cele trei mari federații cu reprezentativitate la nivel național. Vorbim aici de Federația Romovis, Federația Proovis și Federația Crescătorilor de Ovine din România. Facem parte din această confederație, dar în urmă Romovis și Proovis au colaborat pentru reprezentarea intereselor fermierilor. Această confederație va fi răspunsul la toate problemele fermierilor. Unirea nu aduce decât bine, trebuie să fim toți un glas, pentru că în general la negocieri fiecare vine cu propunerile și gândurile lui, dar uniți vom avea o voce. Aceste trei federații acoperă 100% teritoriul țării și ca efectiv de animale reușim să acoperim minim 80%. Am fost o voce și până acum în materie de reprezentativitate, dar acum suntem o singură voce.
Referitor la cotizația pe care fermieri trebuie să o plătească ca membri ai asociației, pentru faptul că sunt întârzieri în plata subvențiilor, îi mai ”păsuiți” cu plata?
Nu îi presăm cu banii pe membri noștri, pentru că așa cum ați spus mai avem de așteptat banii pentru subvenții. Cum banii se lasă așteptați și cum fermierii noștri au alte cheltuieli legate în special de procurarea hranei pentru animale, având în vedere seceta de anul trecut, plata cotizației poate fi lasată la o parte, până când aceștia își primesc subvenția.
Nu vreau să generalizez dar asociațiile care fac parte din cele trei federații sunt asociații profesionale bine pregătite, care prin activitatea lor fac controlul oficial al producție, țin registre genealogice și fermieri vin cu drag să-și plătească cotizația. Noi nu am fost adepții acelei cotizații de un leu care trebuiau plătiți pentru viza pe dosare. Erau unele asociații care funcționau doar pe perioada depunerii cererii numai cât se punea viza, pe urmă nu mai știa nimeni de ele. Asociațiile noastre își desfășoară activitate așa cum trebuie și oferă fermierilor posibilitatea de achiziționare a crotalilor la un preț bun.
În ceea ce privește implicarea autorităților în promovarea activităților de la fermă, considerați că este necesară o promovare mai activă produselor de fermă și a vechilor îndeletniciri specifice oieritului, așa cum este transhumanța?
După cum știți, noi nu ne plângem,. În general noi crescătorii de ovine suntem obișnuiți cu greutățile. Nu cerem niciodată bani mai mulți decât ni se cuvine, pentru că știm că traversăm o perioadă mai dificilă din punct de vedere financiar. Noi nu cerem decât ca prin legi sau ordonanțe de urgență să fim sprijiniți pentru a ne putea desfășura activitățile în mod normal și corect, să nu avem piedici puse de autorități.
Cât despre ajutorul pentru promovarea obiceiurilor vechi de transhumanță cred că doar noi între noi ne putem ajuta. Doar noi puteam să-i convingem pe orășeni să vină la stână să vadă cât de grea este viața de cioban și cât de bună este carnea și brânza de oaie. Cadrul legal pentru promovarea produsului de fermă avem, avem la dispoziție și fonduri europene trebuie și noi să punem puțin ”osul” la treabă. Noi nu cerem decât un cadrul legal, argumentat, noi nu venim să cerem lucruri imposibile, ne dorim să fim sprijiniți corect de către autorități.
În afară de activitatea de creștere a animalelor v-ați gândit poate să investiții într-o pensiunea agroturistică?
Activitatea agroturistică este o oportunitatea de urmat pentru copiii mei. Dacă își doresc să dezvolte un astfel de proiect, eu îi susțin financiar. Nu am ales să mă implic eu în așa ceva pentru că nu am nici pregătirea necesară și nici timp pentru a mă ocupa de altceva decât de creșterea oilor. Pentru a face agroturism trebuie să stăpânești foarte bine această activitate, trebuie să știi să vorbești și să interacționezi cu turiștii, iar eu mă pricep mai mult la oi decât la oameni. M-am ocupat de creșterea animalelor încă de mic copil și nu cred că mă voi îndrepta către altceva. În schimb, îi susțin pe copii mei să își facă o pensiunea agroturistică pentru că chiar avem ce arăta turiștilor români și străini.
