Cititor agrointel: Eşecul băcăniilor româneşti, de la mandatarii comunişti până la reţeaua falită a lui Dinu Patriciu
agrointeligenta.ro -
Comentatorul agrointel.ro care semnează „arici” povesteşte ce-au fost şi ce-au ajuns băcăniile din România, respectiv ce păţeşti dacă încerci să deschizi o astfel de afacere. Reproducem integral comentariul:
(Fotografie: Caviar într-o băcănie din Bucureşti, în aprilie 1946 / John Phillips, LIFE)
Nu stii tu dar a existat initiativa (a vânzării alimentelor tradiţionale – n.red.) si pe timpul comunistilor. Se numea mandatariat. Cei interesati puteau lua o unitate, se mergea pe capital mixt. Erau vizate in special localurile ce apartineau de IAPL (restaurante, zahanale etc) cit si micile macelarii si cooperativele satesti.
In ’66 am ajuns in Vladimir-Gorj cu ocazia a 145 de ani de la revolutia lui Tudor Vladimirescu si am fost surprins ca in cooperativa locala sa gasesc la vinzare cirnati, oua, brinza, toba s.a. toate provenind de la satenii locali. Am aflat de la fostul gestionar al cooperativei ca devenise mandatar si proceda ca si in trecut luind produse taranesti la schimb cu zahar, ulei, gaz s.a. Majoritatea le preda la centru in schimbul altor marfuri cum ar fi fost coasele, seceri, juguri de boi etc. In aceeasi perioada Bucurestiul era impinzit de mandatari. Doar ca ideea nu a tinut mult deoarece cei care gestionau aceste unitati au inceput sa vinda clandestin produse care nu se regaseau in borderourile de intrare ale marfurilor. Si atunci initiativa a fost suspendata pe termen nelimitat. Si pentru ca stiu ce vorbesc, crede-ma ca in a doua jumatate a anilor 60 chiar a existat “cornul abundentei”, iar calitatea produselor alimentare era excelenta.
Personal in anii trecuti am detinut o bacanie si am incercat sa vind si produse traditionale, intre care brinzeturi, cirnati (plai si trandafir) miere de albine, piine de casa etc. Nenorocul e ca aceste produse traditionale nu au termene de garantie prea mari deoarece majoritatea nu contin atitivi pentru prelungirea termenului de expirare. Cu alte cuvinte sint naturale si atunci daca nu sint vindute in 2-5 zile devin periculoase. Asa ca lumea prefera mezeluri si brinzeturi care sa stea cuminti in raft o luna (pe putin). Apoi e lupta inegala cu corporatiile ce detin supermarketuri dar si cu organele de control care nu vin ca sa te “prinda” ci ca sa-si umple buzunarele. Si nu in cele din urma mentalitatea romanului. Asa ca nu vad rezolvare in povestea bacaniilor.
Eu am abandonat satul de controalele ”inopinante” a celor de la garda, finante, primarie, garda de mediu, politie, inspectia comerciala, pompieri etc etc. Ba mai aparusera si niste flacai care cica contra unei sume lunare urmau sa-mi asigure siguranta zilei de miine. Cind am fost la Politie sa reclam, persoana cu care am stat de vorba mi-a zis ca ei nu pot face nimic si ca e bine sa platesc ca aia o sa-mi asigure protectie. Am preferat sa inchid bacania.
Asa ca mai intii trebuie sa avem caruta si doar dupa sa punem boii la caruta. Cineva a avut posibilitatea dar nu se pricepe. E vorba de Patriciu cu pravaliile lui tip MIC sau cum se chema. Alea se pretau la asa ceva pentru ca erau imprastiate peste tot. Insa oamenii pe acre i-a avut habar nu au de negustorie. Pui 100% si vinzi. Iaca ca nu-i tocmai asa. De aia au si dat faliment.
