Culmea! Francezii câştigă iar românii pierd din scandalul cărnii de cal
agrointeligenta.ro -
Scandalul Horsegate a adus prejudicii uriaşe României, şi beneficii la fel de mari Franţei. Pare de neînţeles dacă luăm în considerare că de fapt în toată această poveste românii au fost cei curaţi iar francezii cei prinşi cu iapa „vopsită”. Dar aşa este.
La niveul industriei cărnii din România nu a fost făcută nici acum – la aproape două săptămâni de la izbucnirea scandalului – o cuantificare a pierderilor imediate şi cu atât mai puţin o evaluare a celor pe termen lung. Nu avem nicio cifră, măcar aproximaivă – privind număr de contracte, cantităţi sau sume. Singurele lucruri pe care le ştim, rezultate din întrebările puse de ziarişi patronilor de abatoare, este că deja au fost pierdute nişte contracte privind atât livrări de carne de cal cât şi carne de vită, şi că probabil nivelul comenzilor la export venite din zona euro va scădea. Aceasta este singura analiză de impact privind efectele scandalului Horsegate disponibilă la nivelul industriei cărnii din România.
Francezii şi-au făcut deja primele cuantificări şi evaluari. Şi doar din primele cifre şi tendinţe identificate rezultă că scandalul Horsegate a avut asupra industriei lor de carne un impact pozitiv – vânzările de carne de vită ale măcelăriilor au crescut, marii producători de alimente semi-preparate au anunţat deja că vor cumpăra carne de vită doar din Franţa iar lanţurile de retail că vor solicita brandurilor pe care le găzduiesc pe raft să menţioneze pe ambalaj originea „Made in France” a cărnii de vită.
Vânzările de carne de vită ale măcelăriilor din Franţa au crescut cu 10% de la începutul scadalului Horsegate, potrivit datelor deţinute de Fédération Nationale Bovine, patronatul crescătorilor din această ţară.
Un aspect foarte important de care trebuie ţinut cont (şi care se leagă de o analiză a noastră asupra importanţei micilor magazine specializate în comerţul alimentar francez) este că dacă imaginea crescătorilor şi sacrificatorilor de bovine din Franţa a ieşit mai degrabă îmbunătăţiă din scandalul Horsegate lucrul s-a întâmplat pentru că majoritatea francezilor cumpără carne de la măcelarii specializaţi şi nu din raioanele de specialitate ale marilor lanţuri de retail pe care le privesc cu mult mai multă suspiciune atunci când vine vorba de calitate.
Aceşti măcelari tradiţionali, ale căror magazine se găsesc la aproape orice colţ de stradă în oraşele franceze au fost cei mai buni „Pi-aRi” ai industriei cărnii din Franţa în timpul acestei crize. „Sînt cei care pun în valoare carnea, sînt cei mai buni purtători de cuvânt pe care îi aveam” a remarcat astfel Pierre Chevalier, preşedintele FNB, intervievat de Le Figaro.
Această creştere de 10% a vânzărilor măcelăriilor se transpune imediat într-o creştere echivalentă a comezilor către abatoarele şi mai departe către fermele franceze. O creştere care poate fi explicată cel mai simplu nu de faptul că măcelăriile au vândut mai mult clienţilor „de-o viaţă” ci că au câştigat alţii noi dintre cei care şi-au pierdut încrederea în oferta marilor lanţuri de retail.
Această creştere a comenzilor primite pe filiera măcelăriilor este însă un „mizilic” pe lângă cea pe care abatoarele şi fermele franceze o vor înregistra din partea marilor companii de procesare şi producere a diferitelor sortimente alimentare ce includ carne de vită.
Pentru a ieşi din zona suspiciunilor şi pentru a evita posibilitatea atragerii într-un scandal similar de vreun „negustor de cai morţi” (fie el trader sau abator) care aduc materia primă de „peste mări şi ţări” pe circuite atât de complicate că i se pierde urma, marile branduri franceze au decis să se aprovizioneze direct de la abatoarele franceze care certifică faptul că vitele pe care le sacrifică sînt crescute de preferinţă chiar în localitate sau regiune.
Alegerea acestui „circuit scurt” – fermă-abator-fabrică – în care beneficiarul (reprezentantul fabricii) poate merge direct la ferma de unde provine carnea pe care a preluat-o de la abator, pentru a verifica şi a se convinge că ceea ce va include în produsele sale sub denumirea de carne de vită nu este de fapt carne de cal nu înseamnă altceva decât renunţarea la importuri şi orientarea aproape exclusivă spre furnizorii locali.
„Atunci când produsul merge pe un circuit scurt, adică atunci când între producător şi beneficiar nu există decât un singur intermediar riscul este minim. Atunci când carnea este incorporată în produse lucrurile sînt complicate. Există mereu riscul să fi înşelat de oameni fără scrupule” explică Matthieu Fercoq, un important crescător de vite din Normandia, citat de Le Figaro.
Că lucrurile vor sta cel mai probabil astfel o sugerează puternica presiune a cumpărătorilor francezi. Un sondaj de opinie realizat de CLCV, una dintre cele mai importante asociaţii naţionale de protecţie a consumatorilor şi utilizatorilor, indică faptul că 4 cincimi (79%) dintre francezi doresc să vadă înscrisă pe eticheta produselor de carne sau care includ carne informaţii privind locul de naştere, de creştere şi de sacrificare al animalelor de la care provine materia primă. Cererea este susţinută la nivelul cel mai înalt, la Elysee, preşedintele Francois Hollande făcând deja câteva apeluri în acest sens. Mai mult ministrul francez al Agriculturii a anunţat ca va propune aceast lucru ca normă la nivel european în cadrul Consiliului European.
Deja marii retaileri francezi a preluat ideea şi au anunţat chiar şi calendare de punere în practică – printre acestea Carrefour şi Intermarche.
Carrefour a anunţat, informează Le Figaro, că „de acum în şase luni” produsele semi-preparate purtând marca proprie vor avea înscris pe etichetă menţiunea „carne exclusiv de origine din Franţa” acest lucru indicând faptul că animalul s-a născut, a fost crescut şi sacrificat în Franţa. Carrefour, lanţ de retail internaţional, prezent şi în România, a semnat un acord în acest sens cu Fédération Nationale Bovine (FNB). Menţionarea „originii” animalului vizează nu doar produsele care includ carne de vită ci şi de porc.
Intermarché, un alt lanţ de retail francez, a anunţat produsele sale vor indica prin etichetă faptul că includ doar carne provenită de la ferme din Franţa – în acest caz după numele furnizorului Société Vitréenne d’Abattage (SVA) Jean Rozé (abator care lucrează cu 17 000 de crescători francezi de vite) eticheta va indica „Jean Rozé, Boeuf 100% français”. Şi Findus va face acelaşi lucru. Cumpărătorii francezi vor vedea aceste menţiuni începând cu luna martie.
Potrivit legislaţiei actuale ambalajele pentru carne şi produse din carne trebuie să menţioneze doar specia, indicaţiile privind rasa ori ţara de origine a animalului fiind facultative şi menţionate doar atunci când ele sporesc valoarea produsului (a se vedea vita din rasa Angus din Argentina).
Această nouă tendinţă de aprovizionare prin „circuitul scurt” a fabricilor şi lanţurilor de retail franceze va însemna un dezavantaj pe termen lung şi foarte lung pentru exportatorii de carne pe piaţa franceză – printre care până la candalul Horsegate se numărau şi cei din România.
Potrivit calculelor ITC bazate pe statisticile UNCTAD, în 2011 Franţa a importat 223 984 de tone de carne de vită proaspătă şi congelată – cel mai mult din Olanda (64 572 de tone), Germania (47 168 de tone) şi Irlanda (30 035 de tone) – România regăsindu-se între primele douăzeci de partnere cu 169 tone; pe de altă parte România a exportat, 3 223 de tone – cel mai mult în Italia (736 tone), Olanda (688 tone) şi Austria (226 one) – Franţa regăsindu-se între primele cinci partnere.
