5 secrete pentru un GARD VIU bogat! Sfaturi de care TREBUIE să țineți cont
Roxana Dobre -
Gardul viu servește la delimitarea zonelor din grădină, a granițelor grădinii și terenului. Este un bun protector împotriva gălăgiei, prafului, vântului și privirilor indiscrete dar poate oferi și o oază de umbră. Se poate planta lângă un gard obișnuit sau îl poate înlocui pe acesta.
Pentru o obține însă un gard viu cât mai bogat trebuie să țineți cont de câteva trucuri care vă pot fi extrem de utile. Iată 5 dintre ele:
1. Alegeți dimensiunea gardului viu în funcție de scopul pentru care este utilizat
Gardul viu despărțitor, înlocuitor al gardului obișnuit, cere mult spațiu. În grădinile mai mari se pot face pereți de nepătruns de la o jumătate de metru la doi metri înălțime din plante precum glădița, sălcioara, portocala Osage, porumbarul, păducelul și piracanta.
Iubitorii de păsări pot să formeze un gard viu lat de cel puțin 80-100 cm, pentru a le oferi acestor viețuitoare un adăpost potrivit. Din tuia sau chiparos se poate forma un gard viu de circa 60-80 cm, de asemenea jugastrul, ilexul și ”ploaia de aur” sunt potrivite pentru un gard de 40-60 cm.
2. Aveți grijă unde alegeți locul de plantare deoarece mutarea într-un alt loc se face foarte greu și nu este indicată
Când alegeți spațiul pentru gardul viu, nu uitați să lăsați mai mult decât aveți nevoie, deoarece, în timp, planta va mai avea nevoie de spațiu pentru extindere. Dacă solul nu este bine drenat, adăugați pietriș. Fertilizați solul încă de la început cu îngrășăminte organice.
Puteți alege orice fel de arbore sau arbust pentru gardul viu. În primul an de viață al gardului viu trebuie să udăm cât mai des plantele, dar fără să facem exces.
3. Fasonați la plantare rădăcinile arbuștilor folosiți pentru garduri vii
Dacă sunt prea dese, rădăcinile se răresc, se depărtează părțile afectate și se reînnoiește suprafața de tăiere de la capătul rădăcinilor mai bine dezvoltate. În același timp, partea aeriană se taie la dimensiuni mici în primăvara primului an la plantările de toamnă sau, în cazul plantării în primăvară, înainte de plantare. Plantarea se face până cel târziu la mijlocul anului aprilie.
Tăierile de reducție se fac în funcție de specie și de mărimea plantei. Arbustul la care se aplică tăieri trebuie să aibă minim 3-4 ramuri. Cele mai subțiri se reduc la 2-3 muguri, iar cele mai groase la 4-5 muguri. Cioturile lemnului câinesc spre exemplu se lasă la 2-5 cm. La speciile mai puțin dese, cioturile sunt lăsate la 5-10 cm. Plantele nu se menajează, deoarece doar plantele tăiate puternic pot forma garduri vii compacte, cu ramuri dese.
Tufele înălțate rapid sunt rare la bază, goale în interior, nu protejează de privirile indiscrete, nu sunt aspectuoase și pot fi salvate în cel mai bun caz prin tăierile drastice de întinerire. Atât lăstarii arbuștilor foioși cât și ai plantelor veșnic verzi cu balot de pământ se reduc la o treime din lungimea inițială.
4. Tundeți gardul viu format din specii veșnic verzi în următorii 2-3 ani de la plantare continuu, pentru întărirea lăstarilor fragezi
Lăstarii rebeli se reduc de mai multe ori pe an, până în momentul în care gardul viu a ocupat întreaga suprafață destinată. În fiecare an, tăierile încep la sfârșitul lunii martie, înainte de înmugurire. De-a lungul perioadei de vegetație, gardul viu se tunde de câte ori este posibil dar neapărat cel puțin o dată la începutul lunii iunie.
Acest proces nu se amână, deoarece prin tăierea lăstarilor dezvoltați și lignificați procentul pagubelor crește, iar planta suferă. Spre exemplu, lemnul câinesc crește atât de repede încât are nevoie chiar de 4-5 tăieri pe am. Atenție, însă! După tăieri, mugurul din vârful lăstarului trebuie să fie vizibil, deoarece din acesta se regenerează planta.
În schimb, gardul viu cu țepi, plantat în locul gardului obișnuit, trebuie format în așa fel încât să devină de nepătruns, indiferent dacă este tuns cu regularitate sau este lăsat liber. Acest lucru este util mai ales în zonele populate cu animale sălbatice sau în cazul caselor de vacanță.
5. Lucrările de întinerire sunt esențiale!
Cea mai severă intervenție este tăierea totală sau parțială a gardului viu îmbătrânit și degarnisit. Sfârșitul iernii este perioada optimă pentru această lucrare de întinerire. Gardiu viu degarnisit în treimea superioară, care a suferit în urma furtunilor sau a unor rupturi, se reduce la o înălțime la care mai sunt speranțe de reînnoire. Înainte de intervenție se întinde o sfoară, care servește drept punct de reper la tăiere. Ramurile mai groase de un deget se taie cu o foarfecă pentru crengi sau cu ferăstrăul.
Gardul viu degarnisit la bază se reduce drastic . Părțile rămase trebuie să aibă cel mult o palmă, 20-25 cm. Din cioturile rămase, în anul următor răsar numeroși lăstari noi, din care se formează un nou gard, prin tăieri regulate.
După întinerire se face o fertilizare cu îngrășăminte organice încororate în sol, urmată de udări regulate.
Sursă selectivă: Lucrările de tăiere de la A la Z
Foto: legacy.ybsitecenter.com
