Care este schema „secretă“ a prețurilor practicate de supermarketuri la raft. Cât ajunge la producător și cât la retailer
Gabriela Gimbășanu -
Modificarea Legii 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare este dezbătută de mai bine de cinci săptămâni în Comisia de Agricultură din Camera Deputaților și este măsura care ar putea rezolva o serie de probleme pe care reprezentanții producătorilor din România le semnalează de ani buni. În acest sens, prin noul act normativ ar urma să se elimine taxele de raft percepute în mod abuziv de retaileri, iar pe de altă parte producătorii vor fi obligați să treacă pe etichetă locul de proveniență al materiei prime în cazul produselor proaspete,precum carnea, laptele, ouăle, legumele și fructele. Emil Dumitru, președintele Federației Naționale Pro Agro a participat la dezbaterile din Comisia de Agricultură și consideră că noua lege nu ar face altceva decât să elimine competiția neloială pe care o exercită produsele importate față de cele autohtone.
Care sunt cele mai importante modificări ce au fost stabilite în ceea ce privește așa numita lege a supermarket-urilor?
Federația Națională Pro Agro a participat la toate ședințele subcomisiei din cadrul Comisiei pentru Agricultură de la Camera Deputaților pentru modificarea și completarea Legii 321/2009 așa numita ”legea a supermarket-urilor”. Federația Pro Agro reprezintă interesele legitime ale industriei agroalimentare românești și ne aflăm într-o perioadă de criză și unde am constatat faptul că forța de negociere a producătorilor noștri în raport cu marile magazine este una scăzută. Prin această atitudine a marilor retaileri se distorsionează clar concurența și se crează probleme produselor agricole procesate de industria agroalimentară românească și asta duce la inexistența produselor românești pe rafturile supermarket-urilor.
În acest sens am decis modificarea felului în care comercianții îi facturează pe producătorii români. Am propus eliminarea taxelor de raft, iar comerciantul trebuie să factureze producătorului doar prețul de achiziție, fără să mai adauge alte tipuri de taxe de raft sau altceva în plus. Legea nu face altceva decât să aducă la același nivel de condiții, prin prețul de achiziție pe toți producătorii, importatorii și furnizorii de marcă proprie. Practic, prin această eliminare a taxelor de raft, se coboară nivelul de formare a prețului la raft, care va conduce la un efect aproape miraculos, distribuirea echitabilă a valorii adăugate pe filiera de produs. Mai exact, producătorul va încasa puțin mai mult și va avea asigurat câștigul, în timp ce comerciantul va încasa mai puțin dar va avea asigurată marja de profit.
Producătorii români devin astfel atractivi pentru că ajung la un nivel de competitivitate relativ egal cu cel al importatorilor ceea ce va genera creșterea cererii de produse românești din partea consumatorilor. În aceste condiții producătorii vor fi încurajați să investească și să-și dezvolte afacerile și vom avea o dezvoltare a industriei agroalimentare în ansamblul ei.
Așa că avem o dată eliminarea tuturor taxelor de raft, iar o altă noutate a legii este aceea de a introduce conceptul de lanț scurt și de organizație interprofesională care are rolul de a purta negocieri cu hipermarketurile pe picior de egalitate și hipermarketul să nu mai negocieze de pe poziții dominante. De asemenea, am solicitat o etichetare corectă a provenienței originii la produsele proaspete: carne, ouă, legume, fructe și lapte pentru că nu trebuie să inducem în eroare consumatorul și trebuie să-l lăsăm, ca un liber arbitru, să aleagă produse românești de calitate și să nu mai finanțăm agricultura și industria agroalimentară a altor state. România poate să ofere produse de foarte bună calitate.
Să ne oprim un pic la eliminarea taxelor de raft. Ce soluție s-a găsit, cum s-a formulat această prevedere în așa fel încât marii retaileri să nu mai taxeze în plus producătorul?
Consumatorul trebuie să înțeleagă că prețul de la raft nu este crescut de producător sau de procesator, ci cea mai mare parte a profitului ajunge la comerciant. De exemplu, facturăm la preț de listă un produs cu 10 lei, iar ulterior, la sfârșit de lună, ne trezim că am încasat de fapt, prin diverse tertipuri ale hipermarketurilor care ne facturează tot felul de taxe, bugete de sume fixe, costul produsului, discount-uri și alte taxe ajungem să încasăm 5,5 lei, din prețul de 10 lei facturat inițial, în timp ce retailerul îl vinde cu 12 lei. Ceea ce înseamnă că, diferența de banii de la 5,5 lei la 12 lei ajunge în buzunarul supermarketului. Din această schemă are de pierdut atât producătorul nostru, cât și consumatorul care plătește un preț mult prea mare.
În acest sens ne dorim o eliminarea a discounturilor și a taxelor de orice fel, prețul de achiziție trebuie să fie singurul oferit producătorului, iar de la acest preț comerciantul să-și formeze prețul de vânzare în așa fel încât să-și acopere costul cu serviciile și orice fel de alte taxe, respectiv adaos comercial, pentru că tocmai de aceea este o relație contractuală în care își asumă și comerciantul faptul că a achiziționat un produs de la un producător autohton. Cerem șanse egale pentru toți producătorii români și mărcile românești.
Sistemul actual de condiții comerciale dezavantajează clar producătorul, consumatorul și avantajează net comerciantul, deoarece sunt introduse mai multe bariere care împiedică formarea prețului la furnizor și mai ales la comerciant. Cu alte cuvinte marele câștigător în această relație disproporțională este hipermarketul. Pentru marca lui proprie nu aplică aceleași taxe și aceleași condiții contractuale. În schimb, pentru mărcile produse de producătorii autohtoni practică aceste taxe care nu fac altceva decât să nu împartă în mod echitabil profitul pe filieră.
Nu suntem într-un război cu hipermarketurile, dorim doar să se înțeleagă că vrem un parteneriat corect și parteneriatul corect nu se poate face decât din poziții de egalitate, unde profitul să fie distribuit în mod egal de la producătorul de materie primă, procesator și până la comerciant.
Cum considerați ca au decurs dezbaterile din Parlament? De ce o inițiativă legislativă pe care s-a lucrat atât de mult nu este încă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților pentru a fi adoptată?
În ultima perioadă am sesizat că există tendința de a se amâna foarte mult luarea unei decizii în ceea ce privește Legea 321/2009 în Comisia de Agricultură, dar îmi exprim totodată speranța, ținând cont de faptul că domnii deputați, în actualul mandat legislativ au susținut întodeauna interesele legitime ale producătorilor români și cred că au înțeles utilitatea adoptării în regim de urgență a acestui act normativ. Cred că, în cel mai scurt timp se va adopta cu celeritate actul normativ în Comisia de Agricultură. Sper că dacă nu săptămâna viitoare, măcar în cealalaltă săptămână vom avea o lege care cu adevărat va elimina condițiile de concurență neloială și condiții discriminatorii pe care însăși legea le permitea.
Îmi exprim îngrijorarea că acest proiect de act normativ trenează de ceva vreme. Desigur a fost nevoie de o discuție mai amplă în subcomisia constituită la Camera Deputaților. Cu toate acestea cred că acolo sunt oameni cu expertiză profesională și care nu vor altceva decât binele agriculturii și industriei agroalimentare românești și actul va fi adoptat în cel mai scurt timp cu putință. Dacă nu vom reuși să deschidem aceste canale de vânzare către consumatori, inclusiv prin acest comerț cu marile magazine, ușor-ușor ne vom prăbuși și toate investițiile făcute pe fonduri europene din ultima perioadă nu vor aduce valoare adăugată în România.
Până acum au venit la dvs. semnale cu că producătorii, sau cei care au participat la lucrările subcomisiei au fost contactați într-un fel sau altul de conducerea supermakturilor? Au avut producătorii români dificultăți în ceea ce privește comunicarea cu marile rețele comerciale în ultima perioadă de timp?
În calitatea mea de președinte al Federației Naționale Pro Agro nu am făcut altceva decât să susțin interesele legitime ale sectorului pe care îl reprezint. Federația Pro Agro, nu a făcut altceva decât să vină cu documente scrise prin care a susținut clar care sunt argumentele noastre temeinice pentru a modifica legea. Din partea supermarketurilor nu am găsit aceași deschidere. Pentru a avea un act normativ conform cu realitatea, acesta trebuie să fie dezbătut și trebuie să existe argumente temeinice din partea fiecărei părți implicate.
Nu am auzit până acum de presiuni ale supermarketurilor față de producătorii români care reușesc să ajungă cu produsele în magazine, dar indiferent de situație, interesul nostru este ca această lege să intre în vigoare cât mai repede.
În această ultimă formă asupra căreia s-a convenit până acum și care urmează să fie supusă votului, vom găsim mai multe produse românești pe raft? Este posibil să reușim să ne construim un lanț de supermarketuri românești?
Cred că am ajuns la maturitatea necesară în care industria agroalimentară românească să furnizeze și din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ cât mai multe produse pe rafturile hipermarketurilor. Sunt convins că, odată adoptată legea, se va întâmpla acest lucru, iar principalul beneficiar va fi consumatorul.
Legea comețului și evoluția pieței probabil că ne va îndrepta și către existența unor magazine nișate pe care consumatorii să le prefere și în care să găsească doar produse românești. Este importantă o asociere a producătorilor români pentru că numai uniți vor putea să construiască aceste platforme comerciale în care să se vândă doar produse autohtone. Așa cum bine știți, hipermarketurile au o cotă de piață majoritară în sistemul de comerț din România și este păcat că tratează producătorul român de pe o poziție dominantă, pentru că, dacă ar exista un parteneriat construit sănătos se pot rezolva foarte multe lucruri. Îmi exprim încrederea că până la urmă vor înțelege asta, în interesul agriculturii românești. În fond și la urma urmei supermarket-urile își desfășoară activitatea pe teritoriul României și înregistrează profit aici. Trebuie să înțeleagă că orice stat încearcă să-și susțină propria agricultură și propria industrie alimentară.
Produsele agroalimentare românești sunt de foarte bună calitate, au fost realizate investiții foarte mari în capacitățile de procesare din industria agroalimentară românească și cred cu tărie faptul că România poate să joace un rol important atât pe piața națională, să asigurăm consumul intern de produse alimentare românești, dar și într-un viitor nu foarte îndepărtat să reușim să exportăm și să facem comerț intracomunitar, pentru că suntem competitivi și muncim din greu ca să realizăm produse cu o trasabilitatea foarte bună și foarte sigure din punct de vedere sanitar-veterinar.
Foto: magazinulprogresiv.ro
