Atac mediatic! Britanicii vor să şteargă un întreg sector de producţie agricolă din România şi Bulgaria
agrointeligenta.ro -
Britanicii au pus gând rău cultivatorilor de tutun din România, Bulgaria şi alte ţări din Balcani, apelând la toate mijloacele de manipulare imaginabile într-o campanie „murdară” prin care încearcă să obţine interzicerea utilizării fondurilor europene pentru subvenţionarea acestei culturi.
Tutunul este una dintre cele mai profitabile culturi industriale aducând câştiguri semnificative cultivatorilor. La nivel mondial acestei culturi îi sînt alocate 4,2 milioane de hectare valoarea recoltei de tutun neprocesat ridicându-se la 12 miliarde USD. Cel mai imporant utilizator de tutun este sectorul produselor destinate fumatului – faptul că de fumat nu se fumează decât tutun creează şi imaginea falsă că această plantă este utilizată strict pentru fabricarea ţigărilor, ţigaretelor, tutunului de pipă etc. În fapt tutunul poate fi utilizat în mult mai multe sectoare – în producţia insecticidelor şi a unor medicamente, a uleiurilor şi chiar a îngrăşămintelor.
Importanţa pe care o are tutunul, ca ingredient esenţial, pentru fabricarea ţigărilor şi ţigaretelor facilitează asimilarea cultivării acestei plante cu fumatul şi mai departe cu eforturile privind combaterea acestui obicei de consum. Pentru mulţi tutunul ca plantă este la fel de vinovat de cancerul la plămâni ca şi ţigările şi ţigaretele în care sînt conţinute acestea.
Este motivul pentru care campaniile îndreptae împotriva cultivatorilor de tutun mizează tocmai pe argumentele legate de combaterea fumatului şi pe numărul de bolnavi de cancer care îşi pierd viaţa anual în urma fumatului excesiv.
Victime ale unei astfel de campanii sînt şi cultivatorii de tutun din Europa de Est, din ţări precum România, Bulgaria şi Grecia.
Miza acestei campanii extrem de murdare în care manipularea prin distorsionarea şi trunchierea realităţii ia practic locul relatării jurnalistice corecte este interzicerea utilizării de către statele Uniunii Europene a subvenţiilor europene şi pentru cultura de tutun, un fapt care poate duce în ţări precum România sau Bulgaria la dispariţia acestui sector de producţie agricolă.
În 2002 prin reforma Politicii Agricole Comune s-a impus eliminare subvenţiilor pentru cultura de tutun. Potrivit moratoriului negociat în acel moment (nici România nici Bulgaria nu erau membre UE la acea dată şi nu au putut participa la discuţii)această interdicţie urma să intre în vigoare în perioada 2006-2010. Din 2010 pînă în 2013 în niciuna din ţările membre nu au mai fost folosite subvenţii europene pentru cultura tutunului. Pe 23 ianuarie 2013 Comitetul pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală al Parlamentului European (înstituţie care prin Tratatul de la Lisabona capătă puteri sporite în ce priveşte Politica Agricolă Comună) a adoptat un amendament care permite statelor membre să utilieze subvenţiile europene pentru orice cultură, inclusiv cea a tutunului.
Decizia euro-parlamentarilor a produs furie în Marea Britanie, reacţiile guvernului de la Londra fiind susţinute mediatic de presa apropiată conservatorilor.
Într-unul dintre articolele dedicate „seriei” de atacuri – MEPs plan tobacco subsidies as Brussels fights smoking, The Telegraph scrie „vechiul sistem a încetat să funcţioneze în 2010, până la acel moment cultivatorii de tutun din 12 ţări membre printre care Bulgaria, Grecia, România şi Ialia primiseră subvenţii de aproape 260 de miliarde de lire sterline. Eliminarea subvenţiilor a dat viteză declinului acestui sector în întreaga Uniune Europeană, o tendinţă pe care producătorii acum speră să îi schimbe sensul”
În discuţie este imediat citat ministrul britanic al Mediului, Owen Paterson, care expune poziţia „guvernului Majestăţii Sale”: „Subvenţionarea cultivatorilor bulgari şi greci de tutun este în mod clar ceva greşit. Nu doar pentru că ne întoarce înapoi în zilele negre ale distorsionării legilor de bază ale cererii şi ofertei, cişi pentru că, de asemenea, va impune cheltuirea banilor contribuabililor britanici pe un produs care nu aduce niciun beneficiu societăţii noastre”
Apoi începe manipularea. The Telegraph continuă „Cultivatorii de tutun au căutat mai multe modalităţi pentru a duversifica utilizările acestei plante – altele decât fabricarea ţigărilor. Institutul pentru Tutun şi Produse de Tutun din Bulgaria a produs chiar un nou parfum numit Tabacco and Roses, despre care se speră că va fi un mare succes. „Apa de parfum” este prezentată într-o cutie pe care apare fotografia a trei ţigări încrucişate cu trandafiri. În realitate, totuşi, tutunul ca fragranţă nu poate depăşi utilizarea pe care o are tutunul în producţia de ţigări”
(în mod evident producerea de fragranţă pentru industria parfumurilor nu utilizează decât o mică parte din producţia de tutun, dar aceasta nu este decât una, şi încă una dintre cele mai puţin ofertante alernative de utilizare industrială)
Vocile societăţii civile „şocate” de decizia europarlamentarilor din Comitetul de Agricultură şi Dezvoltare Rurală se fac şi ele auzite. The Telegraph o citează pe Deborah Arnott, reprezentanta unui grup anti-fumat comentând decizia euro-parlamentarilor „Este un pas inadmisibil şi retrograd. Tutunul este vinovat de moartea a peste 650 000 de decese în fiecare an în Uniunea Europeană, motiv pentru care au fost eliminate subvenţiile. Nu are nicio logică să reintroduci subvenţionarea unei culturi atât de ucigătoare (deadly, eng original) şi este şocant că membrii comitetului pentru agricultură gândesc altfel. Le cerem europarlamentarilor şi Comisiei să respingă propunerea comitetului”.
Într-un alt material „EU cash could stop us going up in smoke, say Bulgarian tobacco growers„, The Telegraph se lansează în pezentarea cultivatorilor de tutun din Bulgaria într-o serie de portrete groteşi la limita umanului.
De un tratament special are parte Stefka Kirkova, şefa departamentului de testare a ţigaretelor din cadrul Institutului bulgar pentru Tutun şi Produse de Tutun, a cărei meserie este similară celei a unui somelier pentru industria vinului sau a unui „nas” pentru cea a parfumurilor – ceea ce îi oferă un rol esenţial în această industrie care ţine de gust. The Telegraph scrie „Doctor Stefka Kirkova, şefa departamentului de testare a ţigaretelor este încântată. În camera de testare de sus, Dr. Kirkova, 57, ne demonstrează abilităţile cu o voce dogită de la faptul că este plătită să fumeze ţigări. Dr. Kirkova poate testa trei ţigarete diferite simultan dacă vrea iar bricheta sa are mărime unei toporişti ceva mai mici. Ţigaretele sînt pentru ea ca vinurile bune. Ele trebuie testate şi savurate. Trage dintr-una, inhalează adânc şi închide ochii. „Este o ţigară foarte bună” spune ea între fumuri. „Are o aromă bună, complexă, picantă şi nu e foarte iute”. Îşi iubeşte ţigaretele, îşi iubeşte munca. A fost industria tutunului demonizată?, este întrebată „Da” răspunde Dr.Kirkova.”Au fost riscurile privind sănătatea exagerate? „Da” urlă ea.”
The Telegraph continuă seria potretelor îngroşate prezentându-i pe participanţii la o întrunire a cultivatorilor de tutun din Bulgaria în potretul deja clasic al interlopului din Europa de Est. The Telegraph scrie „Oamenii nu arată deloc ca fermierii aşa cum ni-i imaginăm noi. Au cefe groase şi sînt îndesaţi, poartă traininguri lucioase. Maşinile pe care le conduc sînt nişte modele scumpe 4X4 sau BMW”
Imaginile la care face apel The Telegraph sînt stereotipe negative arhicunoscute ale „esteuropeanului” culivate cu asiduitate de multe canale media britanice. Nu sînt noi. Ceea ce este nou însă este faptul că ele sînt utilizate acum pentru a influenţa opinia publică cunoascătoare de limba engleză – practic toată lumea care contează în decizia europeană – împotriva unor producători agricoli esteuropeni – nu doar bulgari ci şi români.
Deconstrucţia unei manipulări
Bulgaria şi România fac parte din top 12 al producătorilor europeni de tutun – Bulgaria pe locul 2 (18 630 hectare, 19% din suprafaţa cultivaă cu tutun din UE/ recoltă 30 000 tone, 14% din totalul UE), România pe locul 12 (2 151 hectare, 2% din suprafaţa cultivaă cu tutun din UE/ 1 200 tone, 0,6% din totalul celei europene). Dar ele împreună nu produc mai mult de 15% din totalul recoltei europene de tutun – lucru care face greu de înţeles de ce numele lor sînt în discuţie dacă întradevăr analizele privind sectorul se vor corecte. În Bulgaria sînt înregistraţi 34 000 de cultivatori de tutun iar în România 800 – aceasta face ca în Bulgaria suprafaţa medie deţinută de un cultivaor de tutun să fie sub 1 hectar iar în România puţin peste 1 hectar – lucru care sugerează o agricultură de subzistenţă din care rezultă greu sume foarte mari. Italia care este primul producător de tutun din Uniunea Europeană alocă acestei culturi o suprafaţă de 21 000 de hectare (aproape egală cu suma suprafeţelor alocate de Bulgaria şi România) de pe care obţine însă o recoltă de 72 000 de tone, (apraope de două ori mai mare decât recolta însumată a României şi Bulgariei). În definirea pericolului reprezentat de subvenţionare culturii de tutun nu se spune că de fapt Uniunea Europeană produce doar 280 000 de tone de tutun ceea ce reprezintă doar 4% din producţia globală şi că importă 600 000 de tone din ţările non-UE.
O întrebare se impune – dacă întradevăr tutunul este o cultură ucigătoare atunci de ce britanicii nu ar milita mai bine ca Uniunea Europeană să interzică importurile din ţările non-UE, care sînt de două ori mai mari decât producţia europeană şi în raport cu care producţia însumată a României şi Bulgariei este de abia 5%?
Răspunsul ar putea scoate în evidenţă nişte aspecte care ar putea sugera impocrizia cu care decidenţii şi jurnaliştii britanici se apleacă asupra problemei.
Britanicii se pot lauda cu unele dintre cele mai mari transnaţionale din industria tutunului – mari branduri de tutun de pipă şi de ţigarete sînt britanice. Industria britanică a tutunului aduce anual taxe în valoare de 12 miliarde de lire sterline la bugetul de stat (mai mult de 100 de ori decât valoarea recoltei de tutun însumate din România şi Bulgaria). Taxe care desigur rezultă din ţigările fumate de mulţi dintre cei peste 600 000 de oameni care mor anual din cauza „tutunului”.
Companiile britanice din industria tutunului folosesc cea mai mare parte a materiei prime din import, şi în special din afara Uniunii Europene – din ţări în care producţia este direct prin subsidii sau prin prime de export subvenţionată – Brazilia este primul partner comercial în privinţa importurilor de tutun al Marii Britanii – 20 313 tone (aproape egal cu producţia de tutun însumată a Bulgariei şi României). În total Marea Britanie importă 65 000 de tone de tutun (de trei ori mai mult decât producţia insumată a Bulgariei şi României, aproape cât producţia Italiei, cel mai mare producător european de tutun)
Obţinând eliminarea subvenţiilor pentru culturile de tutun din Uniunea Europeană, britanicii şi-ar vedea neatinse câştigurile din taxe şi profiturile companiilor de profil, în vreme ce producătorii europeni care au o foarte mică contribuţie la susţinerea industriei producătoare de ţigări ar pierde tot – inclusiv şansa găsiri unor alternative pentru tutun.
Este de asemenea greu de înţeles de ce în discurs sînt strecurate atâtea falsuri.
Falsul Nr.1
Tutunul este o plantă ucigătoare responsabilă de moartea a peste 600 000 de oameni anual în UE – Fals
Ţigările şi fumatul pot fi responsabile de moartea a peste 600 000 de oameni anual în UE – Adevărat.
Acţiunile privind combaterea fumatului ar trebui să îi vizeze pe producătorii de ţigări nu pe cultivatorii de tutun.
Nicotina conţinută de tutun poate fi o subsanţă nocivă când fumatul devine excesiv dar poate fi de asemenea benefică în componenţa anumitor medicamente utilizate în tratarea unor boli psihice. Nicotina prin efectele sale toxice poate chiar intra în compoziţia multor insecticide foarte eficiente.
Şi cerealele pot deveni plante ucigătoare când ajung în băuturile distilate care prin consum excesiv pot genera dependenţă, pot facilita ciroza şi chiar fi cauza unor accidente auto – cum ar fi sa nu mai subventionăm nici producţia de cereale
Falsul Nr.2
Tutunul nu poate fi folosit economic decât pentru producţia de ţigări – Fals
Tutunul poate fi cultivat şi pentru fabriarea uleiului din seminţe – ulei care poate fi folosit atât ca lubrifiant cât şi ca materie primă pentru bio-combustibil.
Un fel concluzie
Imaginea a devenit foarte importantă şi în domeniul agriculturii. Protejarea bunei reputaţii şi a bunei imagini a producătorilor agricoli ar trebui să devină o sarcină a statului legată de obiectivul asigurării securităţii alimentare, de promovarea intereselor economice ale ţării şi a fermierilor ca plătitori de taxe.”Imaginea” trebuie privită de patronatele din agricultură şi de fiecare fermier în pare ca un „activ” care trebuie protejat şi cultivat. Stricarea imaginii prin campanii de presă poate duce la pierderi directe în agricultură, în acest caz pierderea subvenţiilor pentru sectorul producţiei de tutun, sau indirecte, scăderea comenzilor la nivel de sector sau chiar de ţară.
Surse: FAO, Eurostat, The Telegraph
