Cum se cultivă hreanul: de la obținerea butașilor la tehnologia optimă pentru producții mari la hectar
Gabriela Gimbășanu -
Cultura hreanului era până de curând foarte răspândită, la fel ca și folosirea rădăcinoasei în bucătăria românească. În ultimii ani, însă, hreanul a cam dispărut de la micii producători, care au renunțat la ea în favoarea unor legume mai profitabile. Recent, însă, hreanul a fost ”redescoperit” odată cu cererea tot mai mare pe piață, cerere stimulată de industria murăturilor sau de cea a restaurantelor cu specific românesc. Puțini sunt cei care știu că hreanul are și proprietăți medicinale, fiind considerată o adevărată plantă de leac.
Foarte bogat în săruri minerale, de cupru, fluor, potasiu, fier și vitamina C, hreanul conține și ulei volatil – mirosină, care îi conferă mirosul iritativ și calitățile revulsive. Cunoscut încă din vremea antichității, fiind un leac prețuit de greci și romani, hreanul era o plantă răspândită și printre daci, care îi spuneau usturonilă. Dacă înainte planta putea fi întâlnită în mai toate zonele agricole din țară, astăzi aceasta se mai găsește numai în flora spontană, fiind mai puțin prezentă ca și cultură de sine stătătoare.
Hreanul este o plantă ideală ce poate fi înființată pe suprafețe mici, fără a necesita îngrijiri speciale. Nu este o cultură pretențioasă și poate fi începută chiar și de acei grădinari care nu au foarte multă experiență în acest domeniu.
Cultura de hrean: Pregătirea terenului
Hreanul este o plantă perenă ce rezistă în sol 6-8 ani, cu un sistem radicular foarte dezvoltat, care impune încă de la înființarea culturii să se execute o afânare adâncă a terenului, unde este posibil chiar desfundarea la 50-60 cm adâncime.
La înfiinţarea culturii de hrean se vor evita solurile prea uşoare, compacte, acide şi cu apa freatică aproape de suprafaţă. Terenul trebuie mai întâi nivelat pentru evitarea băltirii apei rezultată din ploi sau topirea zăpezii.
La hrean, sunt bune ca plante premergătoare speciile care lasă solul curat de buruieni (tomatele, fasolea, mazărea etc.). Aceleaşi plante sunt recomandate şi pentru culturile următoare hreanului, pentru distrugerea prin praşile repetate a plantelor de hrean ce apar din porţiunile de rădăcină rămase în sol.
Trebuie evitată cultivarea hreanului mai devreme de 4-5 ani după alte crucifere (varză, conopidă, ridichi) sau după altă cultură de hrean ce a fost desființată.
Cultura de hrean: Obținerea butașilor
Înfiinţarea unei plantții de hrean se face frecvent prin butaşi obţinuţi dintr-o cultură existentă. Butaşii se realizează din ramificaţiile rădăcinilor, care nu se valorifică. În mod obişnuit, se taie butaşi cu lungimea de 20 cm şi grosimea de 1-2 cm. Când se face şi detaşarea butaşilor, aceştia se taie pentru orientarea oblic la partea inferioară în vederea respectării cerinţelor polarităţii la plantare.
Cultura de hrean: Plantarea
Peste iarnă, butaşii obținuți se păstrează în pivniţe, stratificaţi în nisip. Plantarea la locul definitiv are loc în primăvara următoare, în perioada martie – aprilie. Dacă terenul este modelat în biloane, pe fiecare bilon se plantează 2 rânduri distanţate la 70-80 cm, plasate de o parte şi de alta în coasta bilonului.
Butaşii se plantează alternativ pe cele două rânduri la distanţa de 30 cm încât pe aceeaşi parte a bilonului să rămână distanţa de 60 cm între plante. În cazul modelării în brazde înălţate, se plantează câte 2 rânduri pe fiecare brazdă, distanţele de 70 cm sau 80 cm.
Pe rând, distanţa de plantare este de 40-50 cm. Butaşii de hrean se plantează cu ajutorul unor linguri de plantat, aşezându-se oblic, cu capătul inferior la 12-15 cm adâncime şi cu cel superior la 4-5 cm. Se evită astfel întârzierea intrării în vegetaţie, datorită temperaturii mai scăzute a solului la adâncimi mai mari, precum şi adâncirea accentuată a rădăcinilor, care îngreunează recoltarea.
Cultura de hrean: Fertilizarea cu gunoi de grajd
Fertilizarea rădăcinoasei de bază se face toamna, cu o cantitate de 40-50 t/ha gunoi de grajd, care se încorporează în sol printr-o arătură de 30-40 cm.
Modelarea terenului se execută primăvara, imediat ce terenul o permite. Rezultate foarte bune se obţin la modelarea terenului în biloane distanţate la 100 cm.În cazul culturilor comerciale, pe suprafeţe mari se poate face modelarea mecanizată a terenului în brazde înălţate, cu lăţimea de 94 cm sau 104 cm.
Cultura de hrean: Prașile repetate
În cadrul lucrărilor de întreţinere, prăşitul se execută repetat în cursul perioadei de vegetaţie a hreanului. În perioadele de secetă, cultura se irigă cu norma de udare de 250-300 m3/ha. Vara, în lunile iulie şi august, în funcţie de starea de vegetaţie a culturii, se aplică copcitul ramificaţiilor rădăcinii în vederea obţinerii unui produs comercial de calitate superioară. Se folosesc pentru copcit cazmale bine ascuţite sau cuţite curbate.
La hrean, combaterea bolilor se face cu zeama bordelează 1%, pentru rugină, pătarea frunzelor sau zeama sulfoalcică pentru făinarea. Gândacul hreanului se combate prin aplicare unor insecticide precum Regent, Actara, Mospilan.
Cultura de hrean: Producție la hectar
Lucrarea de recoltare a hreanului se execută toamna, în al doilea an de plantare. În primul an se face doar în cazuri excepţionale, când rădăcinile au grosimea de minim 2 cm, dar obişnuit se evită, deoarece se obţin produse de calitate inferioară şi se reduce durata culturii. Pentru executarea mai uşoară a recoltatului şi evitarea ruperii rădăcinilor se lucrează cu dislocatorul de rădăcinoase.
Plantele dislocate se smulg apoi manual,se curăţă de pământ şi se fasonează, îndepărtându-se frunzele şi ramificaţiile. Pentru consumul de primăvară, plantele se pot lăsa peste iarnă în câmp şi se vor recolta imediat ce terenul o permite, înainte de pornirea în vegetaţie sau se recoltează toamna şi se păstrează prin stratificare în nisip până la valorificare. Pentru valorificare, rădăcinile se strâng în legături, se ambalează în lăzi şi se transportă la locul de desfacere.
Producţia de hrean obţinută de pe un hectar este de 15-20 tone, până la 40 tone, cu nivelul maxim al producție în al doilea şi al patrulea an, perioadă după care se recomandă desfiinţarea culturii.
Sursă selectivă: gradinamea.ro
