• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Care sunt cele mai bune soiuri de prune pentru ţuică

    Roxana Dobre -

    Cele mai bune soiuri de prune pentru țuică sunt la mare căutare cu cât procesarea fructelor aduce un profit mai mare în comparație cu vânzarea directă a recoltei. În plus, la prepararea tăriei se pot folosi și prunele al cărui aspect nu este tocmai comercial.

    Transformarea prunelor în țuică rămâne cea mai profitabilă metodă de valorificare a acestor fructe. Se pot folosi chiar și prune trecute, ce nu își mai au loc pe taraba din piață, iar investiția consistentă este doar cea în cazanul pentru obținerea alcoolului din prune. În plus, nu există pericolul de pierdere a producției întrucât, după cum se știe, țuica se păstrează foarte bine iar odată cu trecerea timpului devine și mai valoroasă!

    Rămâne însă dilema: care este cel mai bun soi de prune pentru țuică? De obicei, pentru țuică și nu numai sunt recomandate soiurile cu destinaţie mixtă a fructelor, care sunt bune atât pentru consumul în stare proaspătă cât şi suficient de dulci ca să fie utilizate la prelucrare. Astfel că ce nu merge la vânzare, intră la țuică.

    Se știe că țuica devine mai bună cu cât se învechește. Diferența la preț o face “tăria” adică gradele pe care le are alcoolul din prune. Dacă socotim 1,5 lei prețul maxim care s-a cerut anul acesta pe kilogram, este mai avantajos să se facă țuică decât să vinzi fructele. Pentru un litru de țuică se folosesc 5 kilograme de prune, ceea ce înseamnă un cost de maxim 7 lei doar cu materia primă, iar litrul de țuică se vinde cu 15-20 de lei. Trebuie, bineînțeles, să luați în calcul investiția într-un cazan bun, cu cupru – cel puțin 2.000 de lei, apoi cheltuiala cu gazul sau lemnele.

    Valoarea produsului se poate dubla însă dacă din prune se face pălincă. Asta înseamnă că și cantitatea din produsul final scade având în vedere că aceasta este fiartă de 2 ori astfel încât să ajungă la o tărie de 50-60 de grade. În plus, producătorii care au și un pic de imaginație pot valorifica litrul de pălincă și cu 200-250 de lei, mai ales dacă se apucă din primăvară să prindă sticla de ramurile perilor, iar fructul va crește în interior!

     Iată cinci soiuri care ”merg” cel mai bine la țuică:

    1. Grase românești/soiul gras ameliorat

    Pentru producția de țuică, din vremuri îndepărtate, românii au avut un soi tradițional de prune pe care acum l-au cam uitat: soiul Grase românești. Acești pomi fac fructe medii spre mari, sferice și ușor alungite la capete, cu pieliță mai subțire și de culoare vânătă-roșcată.

    Acest soi a cam ieșit din atenția cultivatorilor în majoritatea zonelor cultivându-se mai mult soiul Ager sau Stanley. Dar specialiștii de la institutele de cercetare nu făcut uitat astfel că soiul de prune Grase românești are astăzi un urmaș demn de luat în seamă: soiul Gras ameliorat. Elaborarea lui reprezintă munca specialiștilor de la Institutul de la Mărăcineni, acolo de unde se mai pot procura anual și puieți. Este singurul soi de prune de la această unitate despre care cercetătorii spun că are utilizare mixtă: consum în stare proaspătă și procesare.

    Față de Grase românești, soiul Gras ameliorat prezintă particularitatea că are sâmburele neaderent, ceea ce îl face mai ușor de comercializat direct pentru consum. Totodată, noile prune fructifică în prima jumătate a lunii septembrie, cu două săptămâni înainte de Grase româneşti.

    2. Soiul Centenar

    Soiul este obținut prin programul de ameliorare desfășurat în țara noastră, având ca părinți soiurile Tuleu Gras și Early Rivers. A fost considerat unul dintre cele mai productive soiuri de prun. În timp, soiul a degenerat, devenind foarte sensibil la vărsatul prunului care determină o cădere prematură a fructelor din pom.

    Înflorește foarte devreme, este androsteril, cu stamine atrofiate, limonii și lipsite de polen, având nevoie de polenizare cu soiurile Early Rivers, Diana, Ialomița, Stanley, Anna Spath. Soiul este productiv, cu conţinut ridicat în substanţa uscată si zahăr, sâmbure neaderent, maturare uniformă pe pom. Pom de vigoare mare. Rezistenţa la ger bună şi de asemenea la viroze. Fructul mare de formă invers ovoidă, culoare roşie violacee acoperită cu un strat gros de pruină cenuşie.

    Pomul creşte moderat ca vigoare şi formează o coroană globuloasă. Rodeşte pe buchete şi dă producţii mari (20-25 tone/ha) . Fructul este mare (40-45 g), invers-ovoidal şi de culoare albastră, cu pruină cenuşie. Pulpa este neaderentă, alb-verzuie şi cu un gust echilibrat. Maturarea fructelor are loc la începutul lunii august.

    3. Soiul Carpatin

    Are aceeaşi provenienţă ca soiul Centenar. Pomul are o vigoare mijlocie şi un schelet puternic, garnisit uniform, cu buchete şi ramuri mijlocii. Fructul este de mărime medie-supramijlocie, sferic alungit, albastru închis, acoperit cu o pruină cenuşie. Pulpa este neaderentă, galben-verzuie, cu un gust echilibrat. Maturarea fructelor are loc la sfârşit de iulie început de august.

    Foarte apreciat este şi soiul Ialomiţa, ca cel mai timpuriu soi cu fructe de calitate şi productiv. Fructul este sferic uşor asimetric, greutatea de 35-40 g, culoarea vânătă închis, acoperit cu multă pruină cenuşie. Perioada de maturare este 20-25 iulie.

    4. Soiul Anna Spath

    Are fructul sferic, colorat în vânăt- maroniu, acoperit cu o pruina fină. Pomul de vigoare mijlocie, rodeşte bine şi are perioada de maturare 5-10 septembrie. A fost foarte înmulţit în anii 1960 la noi în țară! Pulpa verde-gălbuie, cărnoasă, potrivit de dulce, slab aromată, neaderentă la sâmbure, este bună atât pentru masa cât și pentru țuică.

    5. Soiul Agent

    A fost obţinut în anul 2004 la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești. Pomul este de vigoare mijlocie, cu ramuri de schelet solide și fructificare pe buchete de mai și ramuri mijlocii; tolerant la vărsatul prunului, rezistent la monilioză și pătarea roșie a frunzelor.

    Epoca de înflorire este mijlocie; esteparțial autofertil, necesită polenizatori:Andreea, Stanley,Anna Spath. Fructele sunt mijlocii, sferic-alungite, de culoare roșietică, cu conținut ridicat în substanță uscată (peste 25%), Sunt destinate și pentru deshidratare și mai puțin pentru consum în stare proaspătă, raportul de deshidratare fiind de 3,5 kg fructe proaspete la un kilogram fructe uscate. Producția este de 15 – 18 tone/ha.
    Maturitatea de recoltare: sfârşitul lunii august.


    Te-ar mai putea interesa

    Îngrășăminte naturale pentru fertilizarea răsadurilor – 7 rețete simple Plantare bujori. Când și cum se plantează bujorii Când se seamănă semințele de roșii

    Ultimele știri

    UCPR: Produsele avicole obținut în fermele din România sunt sigure din punct de vedere al sănătăţii Situație fără precedent în SUA: Gripă aviară depistată la vaci de lapte De ce merită să fie semănat hibridul de porumb Jumbo 48, de la Rodbun