După aflatoxină, o veste bună pentru fermieri: cererea internaţională de lapte bate oferta, preţurile ar putea creşte
agrointeligenta.ro -
La nivel mondial criza laptelui toxic din România şi Serbia, nu s-a resimţit nici cât bătaia unei aripi de fluture, tendinţele rămînând neschimbate într-o combinaţie favorabilă creşterii preţurilor la materia primă.
Preţul laptelui brut primit de fermierii din ţara noastră depinde într-o măsură semnificativă de preţul laptelui procesat şi a lactatelor aduse din import de marii retaileri transnaţionali care domină comerţul cu amânuntul din România. Scumpirea laptelui la nivel internaţional îi va determina pe aceştia să aducă produse mai scumpe permiţându-le astfel şi producătorilor români de lapte şi lactate să ridice preţurile, ajungându-se ca în final şi fermierii să beneficieze de un plus pentru materia primă pe care o produc.
La nivel global cererea de produse lactate are perspective de creştere, producţia de stagnare iar stocurile de scădere – combinaţie de factori care anticipează o creştere a preţului laptelui.
China şi restul lumii emergente conduc creşterea consumului de lapte şi produse lactate la nivel mondial, potrivit unei estimări a analistei Patty Clayton, de la DairyCo, unul dintr cel mai important furnizor de intelligence pe piaţa de lapte din lume.
Creşterea gradului de urbanizare, schimbările survenite la nivelul obiceiurilor culinare odată cu creşterea gradului de educaţie şi sofisticare şi nu în ultimul rând creşterea venitului mediu s-au resimţit pozitiv în ce priveşte consumul de lapte în China.
Creşterea consmumului de lapte din China susţine creşterea la nivel mondial prin importurile realizate de această ţară – livrările internaţionale către China crescând în ritm ameţitor de-a lungul ultimilor 10 ani: 406 000 tone în 2010, 550 000 tone în 2011, 715 000 tone în 2012.
Potrivit statisticilor chineze producţia naţională de lapte se ridică la aproximativ 35 de milioane tone, în condiţiile în care producţia medie obţinută de la o vacă pe timp de un an este de 4-4,600 kg lapte – o treime faţă de cea obţinută în ţările occidentale.
Din motive ce ţin de sofisticarea consumului (dieta internaţională) cât şi de gradul redus de încredere în standardele de calitate şi siguranţă alimentară (scandalul laptelui toxic din 2008) consumatorii din noua burghezie chineză, preferă laptele şi lactatele din afara Chinei fapt care susţine în continuare creşterea importurilor.
După China, India, Rusia şi ţările latino-americane susţin şi ele creşterea cererii de lapte şi produse lactate la nivel internaţional.
În acelaşi timp vremea nefavorabilă în mai multe momente importante ale anului – ierni prelungite, veri secetoase – au determinat stagnarea producţiei de lapte în ţări din emisfera nordică precum SUA, Canada şi Uniunea Eurpeană, dar şi din cea sudică, Australia şi Noua Zeelandă.
La nivelul UE producţia de lapte a scăzut în perioada aprilie 2012- februarie 2013 cu 0,5%, dintre marii producători din bloc doar Germania şi Polonia reuţind să îşi păstreze nivelul neschimbat.
Aceste scăderi la nivelul producţiei cresc presiunea asupra stocurilor – acest lucru, desigur, în cazul unor produse care se pot conserva – aflate şi ele în scădere în urmare suplimentării exporturilor către ţările cu cerere în creştere.
