CUANTUMURILE estimate la SPRIJINUL CUPLAT PENTRU SOIA până în 2020!

Roxana Dobre - 3 februarie 2017 12:00

Începând cu aproape 400 de euro pe hectar pentru soia  – așa arată analiza pentru subvenția la hectar la această cultură inclusă la plantele pentru care se plătește acum sprijin cuplat, sprijin pe care țara noastră vrea să îl mențină până în 2020. Comisia Europeană cere justificări pentru plata subvențiilor! Pentru sectorul vegetal sunt vizate câteva culturi pentru care Comisia Europeană cere argumente temeinice astfel încât să se justifice plata unei astfel de subvenții!

Pentru a înțelege cât mai bine care sunt motivele pentru care Comisia Europeană cere explicații în plus pentru a continua și în campania 2017 plata sprijinului cuplat trebuie să explicăm încă de la început care este definiția acestuia. Așadar, sprijinul cuplat este o plata directă care se acordă fermierilor pentru unele sectoare, culturi și specii de animale afectate de anumite dificultăți și care sunt considerate importante pentru România, din motive economice, sociale și de mediu.

În consecință, Comisia Europeană cere justificări în plus pentru următoarele culturi din sectorul vegetal: soia boabe, cânepă pentru fibră și ulei hamei și sfeclă de zahăr.

Singura cultură pentru care Comisia Europeană NU cere explicații suplimentare este lucerna!

Iată întrebările adresate de CE cultura de soia dar și argumentele aduse de MADR:

 SOIA BOABE 

CE: Sunteți invitat să dezvoltați și să actualizați justificările generale în ceea ce privește dificultățile, prin furnizarea de exemplificări a tendințelor recente, situația activității agricole/ producției de tipul vizat, cu scopul de a demonstra că există un risc de declin sau de abandon al producției și că sprijinul este încă necesar în aceleași condiții. Datele cu privire la rentabilitatea producției vizate pot fi necesare în cazul în care tendința nu indică în mod clar o scădere sau un abandon al producției.

MADR: Schema de sprijin cuplat vizează sectorul culturilor proteice/oleaginoase la nivel național, și se aplică tuturor culturilor de soia, atât celor cultivate în sistem convențional cât și celor cultivate în sistem ecologic, pentru toate tipurile de ferme, atât la culturile irigate cât și la cele neirigate.

Evoluția suprafețelor, producțiilor medii și totale în perioada 2009-2015 este redată în tabelul următor:

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

În România, soia este o cultură deosebit de importantă din motive economice, sociale și de mediu, iar necesitatea menținerii suprafețelor cultivate cu soia se impune din următoarele considerente:

-alternativelor limitate în rotația culturilor, soia fiind o plantă bună premergătoare pentru majoritatea culturilor, fiind prezentă în majoritatea asolamentelor, 

-necesității aprovizionării constante a industriei locale de procesare, în vederea  menținerii capacităților de producție funcționale existente, pentru a se evita consecințele sociale  negative  ale continuării procesului de restructurare, respectiv pierderea locurilor de muncă,

-securitatea alimentară a României se sprijină pe menținerea funcțională a capacităților de producție naționale,

-necesității acoperiri unei ponderi cât mai mari din necesarul de consum intern al sectorului zootehnic din punct de vedere al  proteinei vegetale.

În vederea acoperirii  necesarului de consum intern, în anul 2015 România a importat 523 mii tone șroturi de soia, 168 mii tone soia boabe și 7767 tone ulei de soia, în valoare totală de cca. 270 milioane euro.

Închiderea liniilor tehnologice începând cu 2009 dovedește riscul abandonului în sectorul procesării soiei, ca urmare a insuficientei materiei prime autohtone. În perioada 2013-2015, peste 75% din producția totala de soia, a fost destinată exportului/livrărilor intracomunitare. Procentul predominant al exporturilor determină pe termen mediu următoarele probleme:

-instabilitatea sectorului de procesare

-dependența producției interne de cererea externă.

În acest sens, prin acordarea sprijinului cuplat la cultura soia, se urmărește stabilizarea sectorului la nivel intern, astfel încât eventuale crize economice/embargouri să nu determine pe termen lung abandonarea producției. Îngrijorarea noastră este dublată și de închiderea succesiva a liniilor de procesare a soiei, ca urmare a reducerii ofertei interne și respectiv a incapacității de preluare a întregii producții în caz de criză.

Nici una dintre unitățile care și-au închis în perioada 2009-2012, liniile tehnologice de procesare a soiei, din lipsă de materie primă, nu le-a redeschis până în prezent.

Necesitatea menținerii producției de soia se impune deoarece este necesară aprovizionarea industriei locale de prelucrare, în vederea utilizării capacităților de producție existente, care în prezent nu lucrează la capacitatea maximă decât 2-3 luni pe an din lipsa materiei prime autohtone, procesarea boabelor de soia din import nefiind rentabilă.

În România, soia convențională nu a beneficiat în perioada 2009-2014 de o susținere suplimentară plăților directe pe suprafață. Considerăm că soia este o cultură afectată de dificultăți, din cauza faptului că este o cultură nerentabilă.

Din datele și informațiile Institutului de Cercetare pentru Economia Agriculturii și Dezvoltare Rurală, din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”, reiese că în condițiile anului 2015, la un randament mediu de 2200 kg/ha boabe soia și un nivel al cheltuielilor totale de 5042 lei/ha, în condițiile neacordării sprijinului cuplat, cultura de soia nu este rentabilă, rata venitului net fiind negativă, de -1,4 %. Cheltuielile variabile  dețin o pondere de cca. 90% din totalul cheltuielilor, iar cele fixe de cca. 10%. Cea mai mare pondere din totalul cheltuielilor de producție variabile o au cheltuielile cu materiile prime și materialele, de cca. 50 %, urmată de cheltuielile cu lucrările mecanizate, de cca. 25%.

Luând în calcul valoarea sprijinul cuplat efectiv acordat pentru anul 2015, de 269 euro/ha, reiese că rata rentabilității  culturii de soia în anul 2015 este de cca. 24%.

Fără o susținere financiară care să asigure o marjă de profit  rezonabilă, fermierii se pot reorienta către alte culturii mai profitabile, mai puțin sensibile la factorii de mediu, boli și dăunători și astfel ar există riscul efectiv al scăderii producției de soia.

Cu toate că în lipsa unui sprijin financiar suplimentar, de tipul sprijinului cuplat, cultura soiei practic nu este rentabilă, având în vedere că din punct de vedere agronomic aceasta aduce unele beneficii, care produc efecte în anii următori, fermierii continuă să o includă în asolamente, urmărind astfel asigurarea unui profit minim la nivel de fermă, și nu individual pentru fiecare cultură.

Precizăm ca soia lasă în sol cantități mari de azot de cca. 80-120 kg/ha, și ca urmare introducerea culturii de soia în asolament, contribuie la îmbunătățirea conținutului de azot al solului, nefiind necesară fertilizarea cu azot în următorul an. Totodată se diminuează  și numărul de lucrări mecanice pe unitatea de suprafață, necesare pentru aplicarea fertilizării cu azot, și deci se realizează și o economie de combustibil.

Stabilirea riscului de scădere a producției nu se poate rezuma la faptul că în anumiți ani agricoli au fost înregistrate creșteri de producție. Asemenea creșteri sunt datorate în special condițiilor agricole favorabile din anii respectivi (temperatură, precipitații, etc.) însă factorii de mediu variază de la un an la altul și nu constituie piloni de siguranța în menținerea stabilității unui sector.

Din datele Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reiese că din totalul suprafeței cultivate cu soia în anul 2015:

-32 % este situată în zone care se confrunta cu constrângeri naturale semnificative;

-1 % este situată în zone care se confrunta cu constrângeri specifice;

-1% este situată în zona montana defavorizată.

Cu siguranță declinul suprafețelor și al producțiilor de soia ar fi devenit evident dacă sprijinul cuplat nu s-ar fi acordat.

CE: Sunteți invitat să explicați în ce măsură schimbarea condițiilor de eligibilitate afectează coerența cu limita cantitativă aferentă

MADR: Luând în considerare că în scrisoarea  ARES (2016) 7670489/22.12.2016, se menționează că nu poate fi luat an de referință anul 2014, pentru perioada 2017-2020 modificăm anul de referință, respectiv anul 2012, când suprafața cultivată a fost de 79,8 mii ha. Ca urmare, cuantumurile anuale estimate/ha notificate pentru perioada 2017-2020 se recalculează prin împărțirea plafoanelor anuale notificate la suprafața de referință, și ulterior vor fi introduse în ISAMM.

Astfel, cuantumurile anuale estimate/ha pentru perioada 2017-2020 sunt următoarele :

2017 : 396,02 euro/ha

2018 : 407,49 euro/ha

2019 : 418,97 euro/ha

2020 : 424,71 euro/ha

Condiția de eligibilitate referitoare la limita de 1,3 t/ha nu afectează scopul măsurii, respectiv menținerea suprafețelor de soia,  deoarece această producție este realizabilă și ca urmare toți fermierii care cultivă soia destinată procesării pot avea acces la sprijinul cuplat. De asemenea s-a eliminat prezentarea dovezii privind contractarea producției, dovedirea valorificării fiind suficientă și relevantă în același timp.

Atenție! Variantele de răspuns sunt trimise spre consultare asociațiilor din sectorul vegetal și nu reprezintă varianta finală cu care se va merge la Bruxelles!