TEHNOLOGII…CU DOUĂ FEȚE: una pentru fermă, cealaltă pentru APIA
Horia-Victor Hălmăjan -
Forțați uneori de opinia publică europeană să facă compromisuri tehnologice, cum ar fi interdicția de a cultiva plante modificate genetic, fermierii români luptă câteodată și cu un dublu standard impus în mod indirect de către APIA.
Este vorba de obligativitatea de a avea un Registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor. Fermierii sunt obligați să utilizeze numai produse de protecție a plantelor omologate, să respecte doza/ha omologată, cultura, agentul de dăunare și momentul aplicării. Inspectorul verifică concordanța între instrucțiunile de utilizare conform etichetei, cu datele înscrise în registrului de evidenta a tratamentelor.
Prea multă sinceritate poate crea probleme.
În pauzele dintre simpozioanele „indoor” din timpul iernii și al întâlnirilor din câmp, în mod neoficial, membrii echipelor tehnice de la marile companii producătoare de produse pentru protecţia plantelor, „fraternizează” cu fermierii care manifestă curiozitate și curaj tehnologic și „dau din casă” informaţii care nu sunt încă menționate în etichetele produselor. Deoarece aceste informaţii sunt validate în multe situații mai mult sau mai puțin experimentale, iar în alte țări sunt chiar recomandate, riscul ca un fermier să-și compromită cultura urmând un astfel de „pont” este minim.
Până acum câțiva ani nu era nicio problemă cu astfel de recomandări. Urmăream cu interes „obrăznicia” fermierilor care descriau observațiile pe care le-au făcut în câmp când „n-au respectat eticheta”:
• Au redus doza de Pulsar la 0-8 – 1 l/ha (pe solele cu rezervă mai mică de buruieni) și au mărit-o pe cea de Express la 40 g (când pălămida era prea mare).
• Aplicau divizat doza de Pulsar (0,6 + 06 l/ha) sau aplicau încă o dată doza de Express când buruienile răsăreau eșalonat.
• Aplicau împreună Pulsar /Express cu câte un graminicid, dacă floarea-soarelui avea cel mult 6 frunze, iar temperatura nu depășea 25 de grade Celsius.
Acum, aceste optimizări făcute în fermă sunt ilegale, deoarece nu sunt permise de regula mai sus menționată. Pe de altă parte este imoral ca un fermier să fie obligat să mascheze într-un fel sau altul faptul că a folosit 10 g de Express în plus pe hectar, când este o soluție corectă din punct de vedere tehnic, iar în Bulgaria sau Ungaria acest lucru este permis. Fermierii nu trebuie să fie obligați să aibă tehnologii cu dublu standard: una pentru fermă, ca să aibă profitul dorit și eficacitatea maximă în câmp și alta pentru APIA, ca să treacă de inspecție fără probleme.
Ca să nu mai vorbim de faptul că multe plante sunt „condamnate” la o soartă „ecologică”, deoarece nu sunt produse pentru protecţia plantelor omologate pentru specia respectivă care să le scape de „dușmani”. Coriandru de exemplu.
Care-i schepsisul?
Acum, doar informaţia tehnică nu este de ajuns. Nu-i faci nici un bine unui fermier dacă-i recomanzi cel mai bun/vândut insecticid din lume pentru cultura de porumb, dacă nu este încă omologat. Fermieri de bună credință, care voiau să împărtășească colegilor secretul succesului în combaterea sfredelitorului și al Helicoverpa, recomandau anul trecut în mod public insecticidul Coragen, care este omologat doar de anul acesta. Se expuneau singuri atenției vreunui inspector cu exces de zel. Norocul lor că au scăpat de consecințele excesului de generozitate.
Cred că o soluție corectă ar fi adoptarea modelului de consultanță danez. În Danemarca, serviciul de consultanță specializat în protecţia plantelor, face anual teste în câmp. Pe baza acestor rezultate, consultanții pot recomanda tratamente personalizate pentru fiecare parcelă. Doza de fungicide aplicate uneori la grâu poate fi de 25% din doza omologată.
Cum credeți că putem ieși din această situație?
