Scrapia, o boală periculoasă, amenință turmele de ovine
agrointeligenta.ro -
O boală a oilor pe care autoritățile o credeau eradicată a apărut în mai multe județe ale țării, provocând pagube însemnate crescătorilor de ovine. Numai într-o singură comună din județul Botoșani au fost conformate recent trei cazuri de scrapie clasică la oi, iar în prezent se lucrează la planul de măsuri pentru a împiedica extinderea bolii.
Potrivit publicației Monitorul de Botoșani, în acest județ, este pentru prima oară în ultimele decenii când autorităţile se confruntă cu o astfel de situaţie, însă la nivel naţional boala oilor a fost confirmată în mai multe zone. Au exista cazuri confirmate în ultimii ani, dar de regulă izolate, fără răspândire periculoasă la nivel de județ.
Cunoscută și ca ”boala oii nebune”, encefalopatia spongiformă transmisibilă a ovinelor – scrapia, pronunțată screpia, este o boală neurodegenerativă, contagioasă, specifică ovinelor şi caprinelor de peste 18 luni, cu o evoluţie extrem de lentă. I se mai spune şi boala tremurătoare a oilor, ea afectând sistemul nervos central al caprinelor şi ovinelor şi se manifestă prin necoordonare în mers şi prurit intens. De precizat că printre simptomele bolii se numără scrâşnitul din dinţi, lipsa poftei de mâncare şi implicit scăderea în greutate, decesul survenind în urma epuizării animalului.
Surse de transmitere a boli pot fi reprezentate de oi bolnave și purtătoare de prioni infectanți, ca surse principale, dar trebuie luate în considerare și apa, furajul, pășunea, uneltele contaminate în special prin învelitorile fetale, care reprezintă țesuturi cu titru infectant mediu.
Cea mai frecventă cale de transmitere este cea verticală, de la mama la miel, oaia contaminată putând induce boala la multe generații de miei până când aceasta va dezvolta simptome clinice de scrapie. O altă cale de transmitere este de la o turmă la alta, boala se transmite prin mișcarea oilor tinere infectate care vin în contact cu oi sănătoase; de la oile fara semne clinice de boala, transferul se face în cea mai mare masura înainte de apariția simptomelor clinice.
Ca și metode de prevenire, nu se importă efective din țări unde boala evoluează, și nu se vor repopula ferme în care au fost diagnosticate cazuri pozitive decât numai dupa 3 ani, timp în care s-au respectat întocmai prevederile planului de asanare. La fel și în cazul pășunilor, dacă ele sunt în legătură cu cazuri de scrapie, ele nu se vor reda explotării decât după trei ani de la stingerea focarului.
Scrapia este o boală declarabila și supusă carantinei de gradul III. După precizarea diagnosticului într-un efectiv se recomandă urmatoarele măsuri:
– carantinarea întregului efectiv, uciderea si incinerarea mai intai a animalelor bolnave si apoi a intregului efectiv;
– gunoiul, ca și ustensilele cu care s-a lucrat, se supun dezinfecției riguroase și distrugerii, inclusiv prin ardere;
– adăposturile și inventarul metalic se dezinfecteaza in mod repetat;
– dacă aceste măsuri nu pot fi aplicate intocmai, se poate proceda la sacrificarea și incinerarea animalelor bolnave, limitarea circulației și evitarea totală a contactului cu alte turme, în special cu cele indemne, organizarea fătărilor în adaposturi separate, dezinfectate și bine supravegheate (gunoiul se arde, invelitorile fetale se recolteaza imediat și se ard sau se îngroapă adânc). La turmele cu cazuri confirmate se va opri monta, astfel ca tot efectivul contaminat să fie eliminat în cea mai scurtă perioadă de timp, evitând transmiterea bolii la alte generații prin mieii fătați contaminati.
Chiar dacă scrapia nu reprezintă un pericol pentru oameni, specialiştii spun că se impune prudenţă în gestionarea bolii, iar legea interzice expres comercializarea cărnii infectată cu acest virus.
Conform medicilor veterinari, se poate ajunge până la sacrificarea tuturor animalelor din exploataţia în care a fost depistat virusul, proprietarul fiind despăgubit pentru fiecare animal, singura condiţie fiind ca acestea să fie înregistrate în evidenţa Direcţiei Sanitar Veterinare.
