NIMIC FĂRĂ BOR?
Horia-Victor Hălmăjan -
Este adevărat că lipsa borului în plante este cea mai răspândită carență a microelementelor conform wikipedia (după alte surse ar fi pe locul 2 după zinc), dar asta nu înseamnă că toate planurile de fertilizare trebuie să includă aplicarea unor îngrăşăminte cu bor. Ca mai în toate domeniile, ce-i prea mult, strică … socotelile și …profitul, deoarece cresc cheltuielile inutil.
Nici când e prea puțin bor nu-i bine, pentru că se strică… rădăcina , tulpinile și seminţele la rapiţă, inima sfeclei pentru zahăr etc.
Borul, este totuși doar un microelement. Iar plantele nu au nevoie de el oricând și oricât!
Rapiţa a fost clasificată ca având cerințe mari față de bor (www.cropnutrition.com/importance-of-boron-in-plant-growth).
Cine hotărăște fertilizarea cu bor?
1. Bunul simț (logica) al fermierilor. Aceștia își pot pune întrebarea următoare. „Din moment ce carența de bor afectează țesuturile de creștere, iar rădăcinile nu se dezvoltă când lipsește acest element, e de așteptat ca aplicarea foliară a borului în toamnă să stimuleze creșterea rădăcinii și îmbunătățirea rezistenței la iernare”.
2. Distribuitorii de inputuri. Gând la gând cu… fermierii care gândesc constructiv (e nevoie de inputuri ca să obții recolte mari). Iată ce propune Yara (numărul 1 mondial la îngrăşăminte chimice), sucursala Regatul Unit privind fertilizarea cu bor:
a. O singură aplicare la începutul alungirii tulpinii.
b. Două aplicări la 6-9 frunze și la începutul alungirii tulpinii (la carență medie).
3. Agrochimiștii români. Borlan și colab.: pe solurile slab aprovizionate în acest element (sub 0,5 ppm B hidrosolubil), se face fertilizarea:
a. curativ: stropiri foliare repetate cu îngrăşăminte care conţin B.
b. o dată la 5 ani se aplică la sol doze de până la 3 kg B/ha.
4. Consultanți francezi independenți (Terres Inovia). Aplicarea anuală a 400 g B/ha prin stropiri foliare, sau încorporarea în sol în toamnele reci și umede a 100-200 g/ha plus 300-400 g/ha, foliar, în vegetație.
Forma de condiționare a îngrăşămintelor cu bor. Bineînțeles, opiniile diferă.
• O firmă care produce fertilizanți pentru plantele horticole în Statele Unite, Pro-Mix, consideră că soluția cea mai bună, atunci când deficiența nu este cauzată de pH, este aplicarea unui îngrășământ complex, cu mai multe microelemente. Dar și aplicarea îngrășămintelor simple cu bor, cum ar fi borax sau acid boric, poate fi la fel de eficace.
• O altă opinie, diametral opusă o au consultanții de la Terres Inovia. Aceștia consideră că nu are rost să se aplice îngrășăminte complexe care conțin bor și molibden, deoarece carența de bor apare de obicei pe solurile bazice, iar cea de molibden, pe cele acide. În aceste condiții, nu ar fi convenabil să se plătească pentru un microelement inutil.
Care este schepsisul?
• Rapiţa se cultivă într-o mare varietate de condiţii pedoclimatice. Din acest motiv diferă mult și tehnologiile folosite, inclusiv fertilizarea cu bor.
• Carența de bor apare mai ales pe terenurile ușoare, pe cele cu conținut redus de materie organică, deoarece borul este ușor levigabil și pe cele cu pH peste 7 (7,5) sau mai mic de 5,5.
• Se fertilizează când conținutul în bor hidrosolubil din sol este mai mic de (0,3)0,5 ppm, iar cel din frunze este sub 20 ppm.
• În Franţa carențele de bor apar foarte rar, dar în Belgia mult mai des. Un motiv în plus pentru a face analizele de sol pentru microelemente în Romania, pentru a fertiliza numai dacă este nevoie.
• Pentru a nu cumpăra îngrăşăminte cu microelemente și atunci când nu este cazul, ar trebui făcute analize chimice de sol, o dată la 4-5 ani.
• Costul analizelor este acceptabil, 1 euro/ha pentru un pachet de 6 microelemente (în oferta firmei Cartagris), care se adaugă la cei 22-35 lei pentru analiza macroelementelor și ale altor caracteristici ale solului.
• Se pot obține uneori sporuri mari de producţie la aplicarea „oarbă” a borului (fără a se cunoaște conținutul de bor din sol sau din plantă), atunci când există o carență nedetectată.
Nu se obține întotdeauna profit după aplicarea borului, deși analizele de sol au arătat un conținut scăzut în acest element, deoarece sporul de producție a fost mic.
• Specialiști canadieni (Pageau și colab., 1999 la al 10-lea Congres al rapiţei de la Canberra), au arătat că fertilizarea cu bor a rapiţei mărește producţia de seminţe și conținutul de ulei, numai dacă există o carență de bor.
Producţia mare obținută la planta premergătoare (grâul), poate crea probleme de aprovizionare cu bor la rapiţă.
Concluzii
– Înainte de a aplica îngrăşăminte cu bor, trebuie făcute analizele de sol.
– Îngrăşămintele simple cu bor sunt mai profitabile, dacă se aplică atunci când este o carență.
– Borul și molibdenul nu trebuie aplicate împreună, deoarece carența se manifestă în medii diferite (pH peste 7,5 la bor și sub 6,5 la molibden).
