ROMÂNIA, GRÂNAR AL EUROPEI – Mituri aparent demontate și REALITĂȚI UITATE!
Horia-Victor Hălmăjan -
Specialiști și amatori din toate domeniile de activitate, care au mai mult sau mai puțin legătură cu agricultura, fabulează sau distrug miturile despre România „grânar al Europei”.
Am fost neplăcut impresionat de un articol apărut pe HotNews.ro: „Romania înapoiată, care dezvolta bazaconii: „Grânarul Europei.”
Ca să folosești asemenea aprecieri, trebuie să fii foarte bine informat.
Veți aprecia dumneavoastră dacă reporterul Eugen Istodor și profesorul de istorie intervievat, Bogdan Murgescu, autorii articolului, au fost sau nu foarte bine informați.
Mai mult chiar, cei doi autori au enunțat ei înșiși niște bazaconii. În primul rând a fost o înșiruire de cuvinte fără noimă și fără punctuație, care aparțin probabil reporterului: „Sămânța “proastă”. Românească Diferența a făcut-o sămânța românească in agricultura”
Nu știu dacă a fost subtitlu sau o concluzie (greșită) a dlui. Istodor.
Nici istoricul nu se lasă mai prejos și scrie că în apariția decalajelor dintre țări „a contat mai ales randamentul pe producția de cereale. Acesta era măsurat in perioada respectiva prin raportul intre sămânță și recoltă, de câte ori era mai mare recolta decât ceea ce se consumase pentru sămânță”.
În opinia profesorului Murgescu „este, iarăși, o poveste pe care n-o pot cataloga decat ca naivă și neacoperită de adevăr. N-am fost “granarul Europei” niciodată în istorie. Am fost exportatori de cereale în diverse țări europene, cu o pondere relativ mare a exportului raportat la totalul producției românești, dar relativ mică în raport cu importurile diverselor țări europene unde exportam noi cereale.”
România a fost (un) grânar AL Europei, pentru că, grânar, conform dexonline înseamnă „regiune sau țară care produce grâne (cereale) din abundență (cantitate mare) și care aprovizionează cu ele și alte țări sau alte regiuni”.
Și dacă ne străduim puțin vom putea accepta că odată cu transformarea Daciei în provincie romană, ea „devine de la început un grânar al imperiului pentru alimentarea trupelor din provinciile răsăritene. Nu este exclus, ca cerealele de aci, în vremuri de criză, să fi fost trimise pînă la Roma” (Istoria României, Editura Academiei 1960).
De ce a fost România un grânar?
În anul 1933, Gheorghe Ionescu-Șișești, unul din cei mai importanți agronomi români, de 4 ori ministrul agriculturii în perioada 1931-1940, afirma că „pozițiunea României în producția și comerțul mondial de cereale este dintre cele mai importante” (Îndrumări agricole Editura ziarului Universul, 1941).
Nu este un mit „fabricat în perioada interbelică”. România a fost un grânar al Europei! Iată și câteva argumente. În 19 februarie 1933, Gheorghe Ionescu-Șișești a susținut la Radio București o conferință cu titlul „Cerealele”. Iată câteva fragmente, care atestă fără echivoc că România a fost un grânar al Europei:
• Primul export de grâu este datat în 1529, către negustori italieni „prin schela Calafatului”.
• Înainte de primul război mondial, România exporta în medie 300.000 vagoane de cereale (3 milioane tone), inclusiv porumb.
• În timpul războiului România a avut un „excedent considerabil, care a hrănit armatele și populațiile țărilor cu care fusesem în război”.
• În 1929 s-au cultivat 2,5 milioane ha cu grâu, iar producţia a fost de 368.000 vagoane (1.472 kg/ha).
• În anii nefavorabili, întreaga producţie de grâu era folosită pentru pâine și sămânţă pentru semănat.
• În ani buni, exportul nu a depășit 27% din recoltă.
• România ocupa locul 7 între țările producătoare de grâu ale lumei, după Statele Unite, Canada, Rusia, India, Argentina, Australia.
• Țările mari producătoare de grâu din Europa, Franţa, Italia, Germania, Spania, produceau mai mult decât noi, dar neexportând, nu participau pe piețele mondiale.
• Exportul de grâu a variat foarte mult, cea mai mare valoare fiind de 96.000 vagoane (960.000 t) în anul 1931, „dovadă că agricultura românească poate să cucerească un loc în piața mondială”.
• Poziția României în producţia și comerțul cu orz era mai importantă decât cea pe care o avea pentru grâu.
• Exportul de orz a fost mai important decât cel de grâu. În 1928 România ocupa locul 2 după Statele Unite în comerțul mondial de orz, iar între 1929-1932 a fost pe primul loc, cu un export mediu anual de 120.000 vagoane, ceea ce reprezenta 50% din recolta țării.
• În exportul de ovăz România ocupa un onorabil loc 3 după Argentina și Canada. Media exportului în perioada 1929-1933 a fost de 6.000 vagoane.
• Și secara se exporta în cantități de cca. 5.000 vagoane, iar meiul se exporta în cantități de 2.440 vagoane.
Care este schepsisul?
De ce nu alegem aurita cale de mijloc, care constă într-un simplu artificiu lingvistic? Dacă susținem că România a fost unul din grânarele Europei, fiecare ar avea dreptate: și cei care-i dau dreptate lui Gheorghe Ionescu-Șișești și cei care susțin că nu am fost Grânarul, scris cu G.
Mai multe considerații despre acest subiect, într-o postare viitoare.
