Despre CANTITATEA DE SĂMÂNȚĂ la hectar și SPAȚIUL DE NUTRIȚIE. Analiza și concluziile DR. ING. LUCIAN BUZDUGAN

Densitate mai mare, producție pe măsură. O regulă care, deși este evidentă, nu este pusă încă în practică de toți agricultorii. Chiar și cei care aplică tehnologii moderne sunt reticenți atunci când vine vorba să renunțe la cantitățile de sămânță ”de la manual”, apreciază dr. ing. Lucian Buzdugan, președintele Consiliului de Administrație Agricost Insula Mare a Brăilei.

Pentru dr. ing. Lucian Buzdugan, dilema densităților optime la semănat a fost clarificată prin testări în câmp, astfel că fiecare experiență proprie pe care specialistul o împărtășește are în spate calcule și rezultate concrete, verificate în fermă. Astfel, maestrul Buzdugan spune răspicat și clar că producțiile la hectar pot crește numai dacă și densitatea la semănat este adaptată.

Ne-am obișnuit să credem că acele densități ceaușiste, pe care eu și le-am practicat acolo unde am lucrat și unde am condus agricultura, au rămas valabile. Și încă discutăm de 65.000 de plante la porumb pe hectar, de exemplu, și nu gândim că hibrizii care au fost creați au alte capacități, alte performanțe. Eu nu concep, inclusiv la neirigat, să cultivăm mai puțin de 75.000 de plante la porumb. Păi între 65.000 și 75.000 este o tonă și jumătate dacă pun știuletele la 150 grame. Dar dacă știuletele are 200 de grame, iată sunt două tone la hectar pe care le pierd numai din densitate”, a spus recent inginerul din Insula Mare a Brăilei, exploatație ce are în lucru circa 57.000 de hectare de teren agricol.

Specialistul nu ridică numai problema cantității de sămânță la înființarea culturii de porumb, ci extinde discuția și la grâu, floarea-soarelui sau soia.

La grâu am mers pe ideea și am rămas pe 500 de boabe pe metrul pătrat. Păi dacă avem 500 de spice, un gram spicul, avem 5 tone la hectar. Dar cu 700 spice pe hectar, nu facem 7 tone? Că mulți se întreabă: cum poți realiza tu 7 tone la hectar? Pentru că am 700 de spice la recoltare. Și toți cei care credeți că le aveți, vă rog frumos să le numărați și o să vedeți că nu le aveți. Când faci 4 tone, ai 400 de spice. Aș putea să dau exemplu la floarea-soarelui: în loc de 40.000 de plante, neapărat 50.000 de plante, că înseamnă practic o tonă la hectar, cu o greutate a calatidiului de 80 grame. La soia, 35 de plante minim, 45 normal și producția este cu o tonă în plus numai din această densitate”, arată calculele dr. ing. Lucian Buzdugan.

Specialistul atrage atenția și asupra spațiului de nutriției. Deja au devenit faimoase cartoanele sale prin care deschide o discuție nouă în agricultura românească.

Optimizarea spațiilor de nutriție. Eu prezint niște cartoane și dumneavoastră, fiecare știți acest lucru, că astăzi cultivăm porumbul și îi asigurăm un spațiu de nutriție de 70 cm pe 17 cm. El este în mijloc, sistemul radicular întotdeauna este circular, așa cum am făcut cercul, și fără să se întrepătrundă cu vecinul, el ar putea să aibă o rază maximă de 9 cm sau un diametru de 18 cm. Observați și dumneavoastră cât spațiu rămâne neutilizat. O să ziceți: treaba lui, să-și caute mâncare. Dar nu și-o poate căuta pentru că el în zonele acestea laterale nu se duce. Și aceea este o zonă care conține nutrienți, pe care porumbul nu îi folosește, și pentru că apa care vine natural, trece pe lângă el și îngrășămintele pe care le dăm prin împrăștiere trec prin sistemul radicular”, a explicat inginerul.

Lucian Buzdugan nu a întârziat să prezinte și soluția acestei probleme, prin exemplificarea modului în care semănatul era realizat de vechii fermieri, și prin a puncta faptul că agricultorii din ziua de azi nu vor să iasă din zona de confort pentru a se adapta noilor tehnologii.

O să spuneți: bine, dar ce trebuie făcut? Păi ar trebui să ne întoarcem la ce făceau părinții noștri când prășeau porumbul și pentru 75.000 de plante ar trebui să avem un pătrat, pentru că ei nu semănau pe rând, semănau prin împrăștierea boabelor și la prașilă se rezolva problema densității. Când aveam un dreptunghi pentru 75.000 de plante, avem un dreptunghi cu o latură de 37 cm. Sigur, astăzi este greu la 37 cm, pentru că nu putem semăna, nu putem întreține, deși nu este adevărat. Nu ne preocupăm de treaba asta. Ne-am obișnuit, am cumpărat combine care recoltează pe 70 cm, semănătorile toate pe 70 cm. Sunt bătute în cuie, sunt sudate? Nu! Noi, în căutarea îmbunătățirii acestui spațiu, nu am mers la 37 cm, dar în schimb am mers pe un spațiu de 50 cm între rânduri, ceea ce m-a dus ca între boabe să am distanța de 27 cm, de la 19 cm la 27 cm. Deci când distanța e mare între rânduri, între boabe am doar 19 cm. Micșorând distanța între rânduri, am obținut acest spațiu de nutriție. Nu este perfect. Perfect este cel sub formă de pătrat, în care se încadrează un cerc foarte bine”, a arătat specialistul din Insula Mare a Brăilei.

Un lucru care l-a surprins pe ing. Lucian Buzdugan a fost faptul că în timpul unei vizite primită din partea unor brazilieni, aceștia nu au fost deloc impresionați de tehnologia folosită, întrucât la ei acasă tot porumbul este deja semănat la 50 cm.

Au fost la mine în vizită 56 de brazilieni pe care i-am dus să le arăt și porumbul semănat anul acesta. Anul trecut am semănat 1.000 ha, anul acesta 3.000 ha din cele 12.000 ha, urmând ca la anul întreaga suprafață s-o semănăm după această metodă. Și am spus: uitați, noi am trecut de la 70 cm la 50 cm. Nu au fost impresionați deloc pentru că în Brazilia, forța mondială numărul doi în materie de porumb, tot porumbul se seamănă la distanță de 50 cm”, a spus Lucian Buzdugan.

Fermierul a mai vorbit și despre spațiul ideal de nutriție la grâu, care, atunci când numărul de boabe la metrul pătrat este redus la 275 față de 550, cum este în mod obișnuit, latura pătratului care reprezintă spațiul de nutriție ajunge de la 4,2 cm la 6 cm.

La grâu, ideal, dacă punem 500 de boabe pe metrul pătrat, acesta este spațiul ideal pentru fiecare bob de grâu. Reducem numărul de boabe la 275, adică la jumătate, acesta este spațiul de nutiție. De la 4,2 cm latura pătratului la 6 cm latura pătratului”, a subliniat Lucian Buzdugan.

În final, inginerul din Insula Mare a Brăilei a punctat faptul că reducând norma de sămânță la jumătate și bazându-te pe capacitatea plantei de înfrățire, ai numeroase avantaje, printre care și valorificarea condițiilor naturale, a fertilității naturale, a apei, reducând totodată și costurile cu sămânța la jumătate. Comparativ, o normă de semănat prea mare, face ca frații să se comporte ca niște buruieni.

Am auzit pe unii recent care au spus: eu merg după metoda aia în Transilvania și pun 700 de spice. Păi 700 de spice, dacă fac un singur frate, unul singur fiecare, ai 1.400 de plante pe metrul pătrat sau viitoare 1.400. Și atunci ele nu se fac, asta e realitatea și rămân toate mici și consumă și nu realizează producții. Acești frați se comportă ca niște buruieni. Și atunci care este soluția? Soluția este să micșorăm doza de sămânță la hectar sau de boabe germinabile la hectar și nu 550, ci 275, la jumătate. Și fiecare va face câte doi frați sau chiar un singur frate, pe care ei consumă și valorifică, dar cum va fi spațiul de nutriție? Nu-i perfect față de cât am zis eu, dar se apropie, e mai bine. Valorific condițiile naturale, fertilitatea naturală, pun bacteriile să lucreze pentru mine, valorific apa mai bine, dar rădăcinile nu se mai întrepătrund. Ați văzut când smulgeți toamna sau chiar la recoltare, când smulgeți două plante sau un buchet de plante, nu poți să le desfaci, pentru că rădăcinile sunt unele în altele, își mănâncă mâncarea una de la alta. Deci propunerea mea este aceasta: de a reduce norma de sămânță și a miza pe această capacitate extraordinară a plantelor de înfrățire – pentru că sigur înfrățesc. Și cu cât sunt mai rari, cu atât frații sunt mai fertili și mai valoroși. Dar spațiul de nutriție, spațiul vital, este asigurat și nu se comportă frații ca niște buruieni, pentru că buruienile le omor cu erbicide, dar pe frați nu am cu ce să-i omor, pentru că erbicidul tolerează fratele. Deci insist pe acest aspect, pentru că prin această soluție reducem costurile cu sămânță la hectar la jumătate”, a conchis ing. Lucian Buzdugan.

Be the first to comment

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*