Creșterea animalelorŞtiri agricole

BOALA care îi învrăjbește PE OIERI: ”Își bat joc de CIOBANII ADEVĂRAȚI!”. Cum recunoașteți ANIMALELE BOLNAVE!

Discuții aprinse între oierii din toată țara. Crescătorii de ovine din mai multe județe lansează în spațiul public acuzații deosebit de grave care ar putea conduce, în final, la punerea la pământ a oieritului. Nervii sunt întinși la maxim: sunt deja ciobani care susțin că au pierdut turma după ce au cumpărat berbeci cu scrapie din târguri și au ajuns să își expună toate mioarele la boala care impune inclusiv sacrificarea animalelor din exploatație pentru stoparea focarului.

Andrei Vlad este crescătorul de ovine care a deschis discuția pe Facebook, în Grupul Ciobanilor Adevărați.  Oierul arătat că ar exista un fenomen prin care berbeci și oi cu scrapie sunt scoase la vânzare în ciuda semnelor clare ale bolii. În acest fel, scrapia ajunge să se extindă la turme din toată țara. ”Aveți dreptate. Își bat joc de fermierii adevărați” sau ”Ieșiți și spuneți adevărul, cu nume și locuri concrete” au fost printre primele reacții venite din partea oierilor. Alții au completat că au văzut cu ochii lor semnele bolii la animalele de la târguri, în timp ce alții cer dovezi.

Pentru că una dintre întrebările pe care oierii le pun sunt legate de simptomele scrapiei la ovine, Agrointeligența – www.agrointel.ro vă spune care sunt acestea, dar și ce măsuri se impun pentru turmele unde se identifică boala.

Cunoscută și ca ”boala oii nebune”, encefalopatia spongiformă transmisibilă a ovinelor – scrapia, pronunțată screpia, este o boală neurodegenerativă, contagioasă, specifică ovinelor şi caprinelor de peste 18 luni, cu o evoluţie extrem de lentă. I se mai spune şi boala tremurătoare a oilor, ea afectând sistemul nervos central al caprinelor şi ovinelor şi se manifestă prin necoordonare în mers şi prurit intens. De precizat că printre simptomele bolii se numără scrâşnitul din dinţi, lipsa poftei de mâncare şi implicit scăderea în greutate, decesul survenind în urma epuizării animalului.

Surse de transmitere a boli pot fi reprezentate de oi bolnave și purtătoare de prioni infectanți, ca surse principale, dar trebuie luate în considerare și apa, furajul, pășunea, uneltele contaminate în special prin învelitorile fetale, care reprezintă țesuturi cu titru infectant mediu.

Cea mai frecventă cale de transmitere este cea verticală, de la mama la miel, oaia contaminată putând induce boala la multe generații de miei până când aceasta va dezvolta simptome clinice de scrapie. O altă cale de transmitere este de la o turmă la alta, boala se transmite prin mișcarea oilor tinere infectate care vin în contact cu oi sănătoase; de la oile fara semne clinice de boala, transferul se face în cea mai mare masura înainte de apariția simptomelor clinice.

Ca și metode de prevenire, nu se importă efective din țări unde boala evoluează, și nu se vor repopula ferme în care au fost diagnosticate cazuri pozitive decât numai dupa 3 ani, timp în care s-au respectat întocmai prevederile planului de asanare. La fel și în cazul pășunilor, dacă ele sunt în legătură cu cazuri de scrapie, ele nu se vor reda explotării decât după trei ani de la stingerea focarului.

Scrapia este o boală declarabila și supusă carantinei de gradul III. După precizarea diagnosticului într-un efectiv se recomandă urmatoarele măsuri:

– carantinarea întregului efectiv, uciderea si incinerarea mai intai a animalelor bolnave si apoi a intregului efectiv;
– gunoiul, ca și ustensilele cu care s-a lucrat, se supun dezinfecției riguroase și distrugerii, inclusiv prin ardere;
– adăposturile și inventarul metalic se dezinfecteaza in mod repetat;
– dacă aceste măsuri nu pot fi aplicate intocmai, se poate proceda la sacrificarea și incinerarea animalelor bolnave, limitarea circulației și evitarea totală a contactului cu alte turme, în special cu cele indemne, organizarea fătărilor în adaposturi separate, dezinfectate și bine supravegheate (gunoiul se arde, invelitorile fetale se recolteaza imediat și se ard sau se îngroapă adânc). La turmele cu cazuri confirmate se va opri monta, astfel ca tot efectivul contaminat să fie eliminat în cea mai scurtă perioadă de timp, evitând transmiterea bolii la alte generații prin mieii fătați contaminati.

Chiar dacă scrapia nu reprezintă un pericol pentru oameni, specialiştii spun că se impune prudenţă în gestionarea bolii, iar legea interzice expres comercializarea cărnii infectată cu acest virus.

Conform medicilor veterinari, se poate ajunge până la sacrificarea tuturor animalelor din exploataţia în care a fost depistat virusul, proprietarul fiind despăgubit pentru fiecare animal, singura condiţie fiind ca acestea să fie înregistrate în evidenţa Direcţiei Sanitar Veterinare.

1 comentariu

  1. Cel care ai scris cele de mai sus ar fi bine sa te informezi din surse oficiale,certe,din medii academice si apoi sa dai publicitatii.De cind este un virus agent etiologic pt scrapie?Poate ne spui si cum se numeste acest virus?

Scrie un comentariu