Utilaje și tehnologii

Cultura grâului: soiuri, semănat, fertilizare, tratamente, recoltare, prețuri

Cultura graului in Romania
Grâul este cea mai importantă cultură agricolă din România

Cultura grâului este cea mai importantă cultură agricolă din România. Cereala păioasă a înregistrat în 2017, dar și în 2018 recolte record de peste 10 milioane de tone la hectar la nivel național cu o producție medie la hectar de 4.655 de kilograme în 2018.

Cultura grâului reușește în România ultimilor ani să aducă fermierilor performanți profituri în creștere, asigurate de producții de peste 10 tone la hectar, cu medii de 8-9 tone la hectarul cultivat. Soiurile de grâu, tehnologia de cultivare, fertilizarea cerealelor, tratamentele efectuate la timp și volumul de precipitații sunt factorii de care depinde recolta de grâu în fiecare an.

Citiți și: TEHNOLOGIA INNVIGO sau cum să obții PROFIT MAXIM la o recoltă de 7 tone/ha cu SOIURI ROMÂNEȘTI DE GRÂU!

Soiurile de grâu sunt cultivate în România pe cele mai multe suprafețe, deși în ultimii ani au apărut pe piață și hibrizi de grâu. Fermierii optează mai ales pentru soiurile românești de grâu precum, Glosa, Otilia sau Izvor, dar și pentru soiuri din portofoliul unor producători străini precum Limagrain sau Saaten-Union.

Cele mai cultivate soiuri românești de grâu

Soiul de grâu Glosa este cel mai cultivat soi de grâu românesc de toamnă. Este recomandat mai ales pentru zona de sud a țării, dar oferă producții bune și în vestul țării, în zona Banatului. Producția media a soiului de grâu glosa poate depăși 10 tone la hectar în condiții de fermă, cu medii de 8-9 tone la hectar la tehnologiile intensive și 5-7 tone la hectar la cele medii, în funcție de condițiile din an. Glosa este apreciat pentru toleranța la secetă, gradul mare de înfrățire, rezistența la boli, mai ales la făinare și rezistența bună la cădere și la încolțirea în spic. Talia grâului glosa este medie de 85-95 cm înălțime, iar masa a 1.000 de boabe este de 42-43 de grame.

Glosa cel mai cultivat soi de grau
Glosa este la acest moment cel mai cultivat soi de grâu din România

Soiul de grâu Otilia câștigă teren în fiecare an, aducând la tehnologii peste medie producții de 10 tone la hectar. Soiul a fost înregistrat în 2013, fiind unul de generație nouă obținut la Institutul de la Fundulea. Acest grâu precoce prezintă rezistenţă bună la cădere, iernare, secetă si arşiţă. Este rezistent la rugina galbenă şi septorioză şi mijlociu de rezistent la actuale rase de rugina brună şi de făinare. Are un nivel mijlociu de rezistenţă la fuzarioză și o rezistenţă bună la încolțirea in spic. Talia medie a plantei este cuprinsă între 75 și 92 cm.

Soiul de grâu Pajura a fost înregistrat în 2014 de Institutul de la Fundulea și are un potențial genetic de producție cu 5-8 peste Glosa. Talia medie a plantei este cuprinsă între 75 și 92 cm. Acest soi este rezistent la rugina brună şi făinare şi mijlociu de rezistent la septorioză şi rugina galbenă, are un nivel mijlociu de rezistenţă la fuzarioză. Este considerat un soi intensiv de producție cu o calitate bună de panificaţie, fiind din acest punct de vedere asemănător cu soiul Glosa. Se reocmandă pentru cultură în zona de vest a țării, în câmpia din sudul țării, în Dobrogea, dar și în zona Moldovei.

Soiul de grâu Izvor are o rezistenţă bună la cădere şi iernare, fiind foarte rezistent la secetă. Din acest motiv, soiul Izvor este recomandat să se extindă în producţie mai ales în zonele cu frecvenţă mai mare a secetei din zonele de sudul şi de est ale ţării.

Soiul de grâu Pajura este un soi intensiv cu potenţial ridicat de producţie. În testările multianuale a realizat sporuri medii de producţie de 5- 8%, comparativ cu soiul Glosa. Are calitate bună de panificaţie, fiind din acest punct de vedere asemănător cu soiul Glosa. Soiul Pajura este recomandat a se extinde în zona de vest a ţării, câmpia din sudul ţării, Dobrogea şi Moldova. Talia medie a plantei este cuprinsă între 75 și 92 cm.

Soiul de grâu Litera a fost înregistrat în 2010 și este un grâu de toamnă cu talia medie a plantei este cuprinsă între 95 şi 105 cm. Este rezistent la rugina brună şi mijlociu rezistent la actualele rase de rugina galbenă şi de făinare. Soiul Litera s-a dovedit a avea caracteristici foarte bune de panificaţie. Indicii de calitate ai acestui soi sunt destul de apropiaţi de cei ai soiului Glosa. Soiul Litera este recomandat pentru a se extinde în cultură în zonele de vest şi sud ale ţării, în Dobrogea şi în Moldova.

Soiul de grâu Pitar stă, la nivel de producție de la hectar, similar cu Glosa. Acest nou soi – a fost înregistrat în 2015, se remarcă prin calitate foarte bună de panificaţie, fiind din acest punct de vedere superior soiului Glosa. În condiţii favorabile, producţia maximă a soiului Pitar a fost de 10079 kg/ha. În ceea ce priveşte rezistenţa la principalele boli, soiul Pitar este rezistent la rugina brună și are o rezistenţă bună la cădere şi o ridicată la ger şi secetă. Talia medie a plantei este cuprinsă între 80-95 cm, fiind de aceeaşi talie ca soiul martor Glosa.

Soiul de grâu Miranda este apreciat pentru potențialul său de productie foarte ridicat de 11.350 kg/ha, iar în medie în 3 ani de testare a realizat o producţie de 7.161kg/ha. Cu o masă a 1.000 de boabe de 42-44 g şi o masă hectolitrică de 78-80 kg/hl. Este un grâu românesc cu rezistenţă bună la cădere şi iernare, rezistent la făinare şi mijlociu de sensibil la rugina brună, rugina galbenă şi septorioză, fapt pentru care se recomandă, în tehnologia de cultură, aplicarea unui tratament foliar, cel puţin, mai ales după faza de înspicat pentru protecţia împotriva acestor boli. Soiul Miranda este recomandat pentru a se extinde în cultură în zonele de vest şi sud ale ţării, Dobrogea şi Moldova.

Soiuri franțuzești de grâu cultivate în România

Soiul de grâu Avenue de la Limagrain este cel mai bine vândut soi de grâu după cele românești. Plantele sale sunt de talie medie, cu o foarte bună toleranţă la cădere. Este recomandat a se cultiva în toate zonele de cultură, dar în special în zona de sud şi sud-est a României, datorită faptului că ajunge la înflorit (nu la maturitate) înainte de venirea temperaturilor foarte ridicate. Se seamănă în a doua parte a epocii optime de semănat și este primul la recoltare. Pe suprafețe mari, în condiții de fermă, soiul de grâu Avenue aduce fermierilor medii de 7-8, chiar și 9 tone la hectar în condiții dificile.

Soiul de grâu Apache de la Limagrain oferă o producție ridicată cu grâu panificabil superior cu o greutate specifică bună. Soiul are plante de talie medie, cu o foarte bună toleranţă la cădere.

Soiul de grâu Alcantara a fost lansat în 2018 și este apreciat ca fiind cel mai productiv la acest moment. Este un soi de grâu de toamnă aristat semitimpuriu, cu un potențial de producție foarte ridicat la nivelul a 12 tone la hectar. Soi de grâu pentru condiții intensive, are nevoie de soluri fertile și tehnologii corespunzătoare pentru a-și exprima adevăratul potențial de producție.

Soiuri germane de grâu cultivate în România

Dintre companiile germane prezente pe piața din România, Saaten-Union se remarcă a avea cele mai cultivate soiuri de grâu, având în portofoliu și hibrizi de grâu. Între soiurile germane de grâu care se cultivă la noi în țară avem:

Soiul de grâu Joker – este nearistat, semitardiv, cu potențial foarte bun de producție. Prezintă toleranță ridicată la condiții de stres termic (în perioada de iernare, dar și în condiții de arșiță).

Soiul de grâu Mulan, apreciat pentru că se pretează la toate zonele de cultură din România. Este un soi intensiv cu mare capacitate de înfrățire, care oferă producții constante chiar și în condiții de stres al factorilor pedo-climatici. Grâul Mulan de la Saaten-Union are o rezistență bună la ger și iernare.

Soiul de grâu Trublion, nou intrat în portofoliul Saaten-Union, este un soi de genetică nouă din grupa de maturitate semitimpurie, nearistat. Are toleranță remarcabilă la principalele boli ale aparatului foliar. Producția prezintă indici buni de morărit și panificație – grupa A (BPS).

Cum alegem soiul de grâu

Alegerea soiului de grâu trebuie făcută având în vedere mai multe aspecte importante: Recomandarea producătorului privind zona de cultivare. Sunt soiuri care dau rezultate foarte bune pe zona de sud însă oferă recolte modeste în zona Moldovei, spre exemplu. Furnizorul de sămânță și o documentare despre genetica respectivă vă poate fi de mare ajutor.

Nivelul de producție pe care vreți să îl obțineți este, se asemenea important – puteți opta pentru un soi foarte productiv, dar care are nevoie de tehnologie intensivă, sau pentru un soi care oferă recolte bune și cu tehnologie medie.

Toleranța la iernare, la secetă și la arșiță sunt caracteristici pe care ar trebui să le căutați la grâu pentru a vă asigura o profitabilitate a culturii și în ani dificili din punct de vedere climatic.

Toleranța grâului la bolile foliare este importantă pentru că vă asigură cheltuieli mai mici cu tratamentele și plante mai rezistente.
Indicii de panificație trebuie avuți în vedere dacă vreți să obțineți un preț mai bun pentru recoltă.

Culturi premergătoare culturii de grâu

La grâu nu se recomandă monocultura, grâul având mai multe culturi premergătoare ce asigură reușita investiției. Monocultura de grâu este acceptată, de regulă, numai 2 ani şi numai la culturile destinate consumului; în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu, pe suprafeţele destinate producerii de sămânţă sau pe terenurile infestate puternic cu boli. Trebuie menţionat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România), adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu, deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate iniţial.

Grâul se poate semăna după porumb, după rapiță, după cartof, după trifoi sau lucernă. Acestea sunt cele mai recomandate culturi premergătoare la păioasă, lista putând fi extinsă.

Mijlocul cel mai eficient de luptă cu buruienele, bolile şi dăunătorii îl constituie cultura grâului în rotaţie de 4 – 5 ani.

Cu ce se tratează semințele de grâu

Tratarea semințelor de grâu se poate face de către producător sau direct de către fermier. Înainte de semănat, sămânţa de grâu se tratează în mod obligatoriu cu fungicide pentru protejarea împotriva principalelor boli. Astfel, se poate face tratarea semințelor cu produse precum fungicidele Redigo Pro de la Bayer sau cu Vitavax de la Innvigo. În funcție de riscuri, sămânța se poate trata cu insecto-fungicide pentru a oferi protecție și contra dăunătorilor. Opțiunile de tratament sămânță la grâu includ, pentru aceste situații: insectofungicidul Yunta Quattro de la Bayer sau insecticidul Picus și fungicidul Vincis Nova de la FMC.

Samanta de grau tratata
Așa arată sămânța de grâu tratată cu Redigo Pro la Stațiunea de la Caracal

Tratarea semințelor de grâu este obligatoriu să fie făcută numai cu maşini de tratat care să realizeze dozarea corectă a soluţiei şi o distribuţie cât mai uniformă a acesteia pe toate seminţele. Folosiţi la tratament numai seminţe corect condiţionate pentru a preveni pierderile de substanţă care aderă la impurităţi sau la particulele de praf din masa de seminţe. Întotdeauna respectați indicațiile producătorului sau furnizorului cu privire la dozaj și la modalitatea de tratare a semințelor de grâu.

Care este cel mai bun sol pentru cultura de grâu

Grâul preferă soiurile mijlocii, lutoase şi luto-argiloase, cu capacitate mare de reţinere a apei, permeabile, cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6 – 7,5). Cele mai favorabile pentru grâu sunt solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roşcate. Nu sunt potrivite pentru grâu solurile pe care stagnează apa, fiind expuse la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatică se ridică, în anumite perioade, până în zona rădăcinilor. De asemenea, nu sunt potrivite solurile uşoare, cu permeabilitate prea ridicată, pe care plantele pot suferi de secetă, precum şi solurile prea acide sau prea alcaline.

Lucrări de pregătire a solului pentru cultura de grâu

Lucrările de pregătire a solului înainte de înființarea culturii de grâu trebuie să aibă în vedere activarea proceselor microbiologice de mineralizare din sol, reducerea încărcăturii de buruieni, prevenirea apariției bolilor, combaterea dăunătorilor și conservarea apei din sol. Foarte important, se va avea în vedere asigurarea unui raport optim aer/apă pentru sistemul radicular al grâului.

Lucrările se efectuează după recoltarea plantei premergătoare, deja fermierii fiind împărțiți între cei care practică arătura și cei care au renunțat la ea, preferând lucrări minime de prelucrare a solului. Dacă se merge pe arătură aceasta se face la o adâncime de 20-25.

Patul germinativ pentru cultura de grâu se va pregăti cu grapele cu discuri, în agregat cu grape cu colţi reglabili, prin una – două treceri, iar în preziua semănatului printr-o lucrare cu combinatorul perpendicular pe direcţia de semănat.

În această fază se poate aplica și o fertilizare de toamnă cu fosfor și potasiu. În ultimii ani, acest tip de fertilizare a devenit tot mai popular în fermele care fac tehnologie de vârf și care doresc să atingă producții de peste 7 tone la hectar la grâu. Un produs recomandat de specialiști pentru fertilizarea de toamnă la cultura de grâu este Eurocereal de la Timac Agro România. În literatura mai veche, tehnologia clasică recomandă că odată cu pregătirea terenului, se aplică 20 – 30 tone gunoi de grajd/ha, o dată la 3 – 4 ani şi îngrăşăminte pe bază de fosfor şi potasiu, în cantitate de 40 – 60 kg substanţă activă/ha. În lipsa gunoiului de grajd, cantitatea de fosfor şi potasiu creşte la 80 – 100 kg substanță activă (s.a.) la hectar.

Când se seamănă grâul în România

Perioada în care se seamănă grâul în România este influențată de zonă. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când în cele 40-50 de zile de la răsărire la intrarea în iarnă (când temperatura scade sub + 5° C), se acumulează o sumă de grade de temperatură de 450 – 550° C.

Calendaristic, epoca de semănat pentru grâu în zonele de câmpie din sudul şi vestul ţării şi pentru Câmpia Transilvaniei este intervalul 25 septembrie – 15 octombrie, iar pentru zonele colinare – 15-20 septembrie – 1 octombrie. Sigur, aceste date calendaristice pot varia în funcție de condițiile fiecărui an.

Semănatul grâului la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal

Densitatea recomandată și adâncimea la semănatul grâului

La cultura de grâu, producţii normale se obţin atunci când la recoltare se asigură 500 – 700 spice pe metrul pătrat. Acest număr se asigură prin însămânţarea a 400 – 600 boabe germinabile pe metrul pătrat, în funcţie de capacitatea de înfrăţire a soiurilor.

Cantitatea de sămânță necesară pentru semănatul unui hectar cu grâu este de 200-250 de kilograme, în funcție de valoarea geneticii, de MMB, de gradul de înfrățire. Cantitatea de sămânță poate varia în funcție de recomandările furnizorului de sămânță.

Adâncimea de semănat la grâu se stabileşte în funcţie de tipul şi textura solului, de aprovizionarea cu apă la semănat şi de energia germinativă, fiind cuprinsă între 4 – 7 cm. Astfel, se recomandă o adâncime la semănat de 3 – 4 cm pe solurile luto-argiloase sau lutoase şi 5–6 cm pe solurile nisipoase.

Distanța dintre rânduri la semănatul grâului este 12,5 centimetri, de regulă.

Fertilizarea grâului

Fertilizarea culturii de grâu este necesară pentru a asigura o producție profitabilă la hectar, iar analiza de sol este instrumentul util care vă oferă informații despre resursele disponibile și despre carențe. Grâul are nevoi modeste cu privire la fertilizare, cea mai importantă fiind fertilizarea cu azot.

Pentru o producţie de 5.000 kg /ha grâul folosește: 114 kg N, 57 kg P2O5 (pentaoxid de fosfor) şi 107 kg K2O (oxid de potasiu).

Fertilizarea cu azot a grâului

Fertilizarea grâului cu azot de face mai ales primăvara și diferă în funcție de necesarul din sol, de cultura premergătoare. Dacă se aplică toamna, îngrășămintele cu azot de dau în doze de 80-160 kg/ha astfel:
– după leguminoase 60-90 kg/ha primăvara
– după prășitaore timpurii 80-120 kg/ha
– după prășitoare târzii 120-160 kg/ha (aplicarea a 1/3 – 1/2 din doză se dă la pregătirea patului germinativ, diferenţa de doză se aplică în primăvară, iar după plante fertilizate cu gunoi de grajd numai în primăvară).

Fertilizarea din primăvară la grâu va avea în vedere următoarele:
– când desimea este mare se întârzie aplicarea până la terminarea înfrăţirii
– pentru a preveni căderea, reducându-se înălţimea plantelor;
– pe solurile cu fertilitate mijlocie 60 – 90 kg/ha;
– pe solurile cu fertilitate mică 40 – 50 kg/ha.
– fertilizarea foliară cu azot a grâului se asociază cu combaterea chimică a buruienilor, folosind 6 – 8 kg uree pură în 100 l soluţie.

Formula de calcul fertilizare azot grau

Fertilizarea cu fosfor a grâului

Îngrăşămintele cu fosfor se aplică în doze de 60-80kg/ha P2O5 în funcție de conținutul solului în acest element.

Formula calcul fertilizare fosfor grau

Fertilizarea cu potasiu a grâului

Îngrăşămintele cu potasiu se utilizează în funcție de conținutul solului în potasiu, în doză de 60-80 kg/ha K 2O.

Cum combatem buruienile la cultura de grâu

Grâul este o cultură sensibilă la îmburuienare, cele mai păguboase fiind buruienile dicotiledonate. Astfel, combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura grâului. Pierderile de recoltă la grâu din cauza concurenţei buruienilor sunt, în mod obişnuit, de 10 – 20%, dar pot ajunge în situaţii extreme până la 60 – 70%.

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se recomandă produse care conţin acidul 2,4-D (SDMA-33, 1,5-2,5 i/ha). Administrarea se face primăvara, când plantele de grâu sunt în faza de înfrăţit şi până la formarea primului internod, iar buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă; temperatura aerului trebuie să fie mai mare de 10°C, vremea liniştită, fără vânt, timpul călduros şi luminos. Cu bune rezultate se pot folosi şi preparate conţinând MCPA sau bentazon.

În culturile de grâu apar şi specii de buruieni rezistente la 2,4-D, cum ar fi Matricaria chamomilla, M. inodora, Agrostemma githago, Sonchus arvensis, Galium aparine, Papaver rhoeas, Stellaria media, Veronica sp., Bifora radians, Polygonum ssp. În asemenea situaţii, se recomandă aplicarea unor erbicide pe bază de 2,4-D + dicamba, tribenuron metil, triasulfuron + 2,4-D, clorsulfuron sau amido-sulfuron. Buruieni dicotiledonate problemă în cultura grâului sunt considerate speciile Galium aparine şi Galeopsis tetrahit, pentru combaterea cărora se recomandă preparatele conţinând fluoroxipix + 2,4-D + dicamba sau 2,4-D + dicamba.

Administrarea acestor preparate se face în aceleaşi faze de vegetaţie ale grâului şi ale buruienilor menţionate mai sus, tratamentele putând începe mai devreme, când temperatura a depăşit 6°C. Se subliniază că, întârzierea aplicării erbicidelor până la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia unor efecte fitotoxice la grâu.

Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesară doar în anumite zone limitate din România. Speciile respective: Apera spica venii (iarba vântului) şi Avena fatua (odosul) găsesc condiţii favorabile de ‘dezvoltare în zonele colinare, umede din Banat, Transilvania, Bucovina. În mod obişnuit, tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi monocotiletonate se efectuează combinat.

În funcție de încărcătura de buruieni din sol, puteți opta pentru mai multe erbicide care vă elimină selectiv ierburile nedorite, neafectând cultura agricolă. În portofoliul companiei Bayer, erbicidele pentru cultura de grâu cu combaterea în postemergență sunt Atlantis Flex, Hussar Activ, Buctril Universal și Sekator Progress. La FMC România, erbicidele pentru grâu includ Omnera, Battle Delta, Beflex, Foxtrot, Granstar Super, Glean, Laren Pro, Tripali sau Pointer Ultra. Din portofoliul Innvigo România, erbicidele pentru grâu sunt Trimax, Galaper și Herbos.

Principalele boli ale grâului și combaterea lor

Bolile foliare ale grâului sunt cel mai mare pericol pentru producție, motiv pentru care încă de la alegerea soiului puteți să vă protejați prin alegerea geneticii care oferă rezistență sau toleranță la boli.

Făinarea grâului este o boală cu transmitere prin sol care se manifestă îndeosebi în perioada creşterii intense a plantelor de grâu, când acestea sunt foarte sensibile. Atacul este favorizat de o densitate prea mare a lanului, de aplicarea unor doze prea mari de azot, de vremea răcoroasă, umedă şi cu nebulozitate ridicată. Pragul economic de dăunare este considerat la: 25% pete pe ultimele trei frunze, după înfrăţit; 25% pete pe frunza stindard, înainte de înflorit.

Fuzarioza (Fusarium graminearum, cu forma perfectă Giberella zeae) se transmite prin sol şi prin sămânţă şi produce fuzarioza rădăcinilor, a coletului, frunzelor şi spicului. Deosebit de eficiente sunt măsurile preventive, cum ar fi cultivarea de soiuri tolerante la boală, folosirea unei seminţe sănătoase, tratată înainte de semănat, fertilizarea echilibrată, cultivarea de soiuri tolerante, respectarea rotaţiei. Tratamentele la sămânţă sunt obligatorii, dar parţial eficiente, iar tratamentele în vegetaţie sunt eficiente, dar costisitoare.

Citiți și: TRATAMENTE LA GRÂU. Tehnologia Bayer pentru protecția culturilor de cereale păioase

Înnegrirea bazei tulpinii şi pătarea în ochi şi îngenuncherea tulpinii sunt boli care se transmit prin sol, astfel încât se recomandă, în primul rând, distrugerea samulastrei, respectarea rotaţiei, precum şi îngrăşarea echilibrată; în situaţii extreme, se recomandă tratamente cu preparate conţinând benomil.

Septoriozele se transmit la grâu prin sămânţă sau prin sol, pe resturile de plante. Măsurile preventive pentru septorioze (distrugerea samulastrei, a resturilor de plante, respectarea rotaţiei, aplicarea unor doze moderate de azot) sunt importante pentru limitarea atacului. De asemenea, se recomandă tratamente la sămânţă, precum şi tratamente în vegetaţie, în faza de înspicat, şi apoi la un interval de 14 zile, folosind preparatele recomandate pentru combaterea făinării. Pragul economic de dăunare este apreciat la 10% intensitatea atacului la înflorit.

Regulatori de creștere pentru prevenirea căderii plantelor

Prevenirea căderii plantelor de grâu reprezintă o lucrare de îngrijire efectuată pe suprafeţe mari în culturile de grâu din climatele umede, precum şi unde se aplică doze mari de îngrăşăminte cu azot. Aplicarea unei tehnologii corecte de cultivare este esenţială pentru evitarea căderii. De asemenea, se recomandă tratamente preventive, folosind anumite substanţe cu efect retardant, regulatorii de creștere.

Dăunătorii grâului

Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri preventive şi curative. Pentru diminuarea atacului de gândac ghebos (Zabrus tenebrioides Goeze), trebuie evitată amplasarea grâului pe terenurile infestate şi, de asemenea, se tratează sămânţa înainte de semănat, în cazuri extreme, când în toamnă se constată un atac puternic de larve de gândac ghebos, se recomandă tratamente cu insecticide organofosforice, la avertizare; pragul economic de dăunare (PED) este de 5% plante atacate.

Împotriva ploşniţelor cerealelor (Eurygaster spp. şi Aelia spp.) se efectuează tratamente împotriva adulţilor hibernanţi, la avertizare, la un PED de 7 exemplare/m2 şi numai după ce peste 80% din populaţia de ploşniţe a părăsit locurile de iernare (pădurea), de regulă, în a doua decadă a lunii aprilie, când temperatura depăşeşte 10°C. Tratamentele împotriva larvelor se fac la avertizare, la începutul lunii iunie, după ce acestea au trecut de vârsta a 2-a, la un PED de 3 larve/m2; adesea este necesară repetarea tratamentului, după un interval de maximum 7-10 zile, daca după primul tratament au mai rămas peste 3 larve/m2 (l larvă/m2pentru culturile semincere).

Viermele roşu al paiului (Haplodiplozis marginala), este un dăunător periculos, a cărui prezenţă este semnalată mai frecvent pe terenurile grele, argiloase din judeţele Argeş, Teleorman, Buzău, Prahova, Dâmboviţa, Olt; se recomandă evitarea monoculturii şi recoltarea mai timpurie a lanurilor atacate înainte de migrarea dăunătorului în sol. Pe terenurile cu peste 5-6 larve/plantă, se fac 3 tratamente, primăvara, la avertizare, în perioada de zbor a adulţilor şi de apariţie a larvelor, cu preparatele menţionate la combaterea ploşniţelor.

Gândacul bălos al ovăzului (Lema (Oulema) melanopa) extins mult în ultimele decenii în culturile de grâu din ţara noastră se combate prin tratamente repetate, împotriva adulţilor şi a larvelor. Adulţii apar atunci când temperatura trece de 9 – 10°C, de obicei începând din a doua jumătate a lunii aprilie; PED este de 10 adulţi hibernanţi/m2 şi de 250 larve/m2 în cazul atacului în vetre. Tratamentele se fac cu preparate pe bază de dimetoat, deltametrin, lambda-cihalotrin, quinalfos.

Cărăbuşeii cerealelor (Anisoplia ssp.) se combat prin tratamente efectuate la apariţia adulţilor (sfârşit de mai, început de iunie) la un PED de 3 exemplare/m, folosind aceleaşi preparate recomandate pentru combaterea ploşniţelor.

Muştele cerealelor (musca neagră – Oscineila frit; musca de Hessa -Mayetiola destructor) sunt dăunătoare în cazul atacului de toamnă, care este cel mai păgubitor prin larve, mai ales în situaţiile în care grâul a fost semănat timpuriu şi toamna este lungă şi călduroasă. Foarte importante sunt măsurile preventive, precum şi tratamentele la sămânţă.

Şoarecii de casă (Microtus arvalis) se combat cu fosfura de Zn, 3%, administrată sub formă de momeli.

Când se fac tratamentele la grâu

Tratamentele la grâu se fac în funcție de starea culturii agricole. Cel mai important este primul tratament la grâu care se efectuează la ieșirea din iarnă și care este obligatoriu pentru succesul culturii agricole. Astfel, primul tratament fungic (T1) se efectuează primăvara, la reluarea vegetației, atunci când plantele de cultură și-au încheiat înfrățitul și sunt în creștere activă.

Al doilea tratament la grau Glosa
Al doilea tratament la grâu (foto: Facebook.com/Emil Grosu)

Al doilea și al treilea tratament la cultura de grâu vin să continue acțiunea de combatere a bolilor. Tratamentul 2 și 3 trebuie să protejeze ultimele etaje foliare și să prevină pierderile de producție cauzate de boli. Bolile foliare care apar de regulă în perioada de după formarea frunzei stindard pot reduce masa foliară și pot încetini procesele metabolice ale plantei, constând în pagube la recoltă. Al doilea tratament trebuie să protejeze plantele împotriva septoriozei și ruginilor. Acesta se efectuează la apariția frunzei stindard și până la sfârșitul înspicatului. Se pot aplica fungicidele utilizate și în primul tratament al culturilor de grâu, care vor fi la fel de eficiente în protecția plantelor.

După înspicarea grâului se poate veni cu al treilea tratament întrucât cultura trebuie protejată și în faza de înflorire, când fuzarioza este principala boală care poate pune probleme, în special în condiții de umiditate ridicată și temperaturi de peste 20°C. Fuzarioza poate afecta nu numai cantitatea producției, ci și calitatea acesteia, deoarece cauzează apariția unor micotoxine periculoase în plante.
Irigarea culturii de grâu

Necesarul de apa al grâului este de 3.500 – 4.500 m /ha pe întreaga perioadă de vegetaţie şi este acoperit, de obicei în proporţie de 70 – 75%, din rezerva de apă a solului la semănat şi din precipitaţiile căzute în timpul perioadei de vegetaţie.

Când și cât irigăm cultura de grâu

Irigările de toamnă aplicate în cultura grâului sunt cele mai eficiente. Frecvent, solul este prea uscat pentru a se putea efectua lucările, așa că el se poate umezi cu norme de 400 – 600 m3/ha. Pentru a ajuta răsărirea în condiții de secetă, se recomandă o udare de răsărire cu norme de 300-500 m3/ha.

Udările de primăvară se aplică în funcţie de rezerva de apă din sol sau de regimul de precipitații, putându-se veni cu norme de 500-600 m3/ha. Se aplică 1-3 udări în fazele de alungirea paiului (în luna aprilie, mai rar, numai în primăverile secetoase şi după ierni sărace în precipitaţii), înspicat-înflorit (luna mai) şi la formarea bobului (luna iunie). Cel mai frecevnt, la grâu, metoda de udare folosită la grâu în ţara noastră este aspersiunea.

La ce umiditate a boabelor se recoltează grâul

Cultura de grâu se recoltează când boabele au ajuns la maturitatea deplină, iar umiditatea lor a scăzut la circa 16% la producția comercială și la o umiditate de 14% în cazul loturilor semincere. Pentru recoltarea grâului se folosesc combine agricole cu hedere adaptate.

De regulă se începe recoltatul mai devreme, când boabele au 18% umiditate, din cauza suprafeţelor mari cu grâu care trebuie recoltate, pentru a preîntâmpina întârzierea şi a limita pierderile de boabe prin scuturare (datorită supracoacerii sau a vremii nefavorabile); în acest caz, este absolut necesară uscarea boabelor, pentru a le aduce la umiditatea de păstrare şi a evita deprecierea calităţii lor.

Lucrarea de recoltare trebuie încheiată când boabele au ajuns la circa 12 -13% umiditate; mai târziu grâul trece în faza de supracoacere şi se amplifică pierderile prin scuturare. Perioada optimă de recoltare a unui lan de grâu este de aproximativ 5-8 zile.

Eliberarea terenului de paie trebuie realizată imediat după recoltare. Trebuie luat în calcul un raport general acceptat de 1:1 între boabe şi paie, care însă depinde de condiţiile anului, soi, înălţimea de tăiere la recoltare ş.a. Lucrarea este foarte dificilă şi destul de costisitoare. În tehnologia mai frecvent folosită (presarea paielor cu presa pentru furaje, încărcarea manuală şi transport), aceste operaţiuni pot reprezenta 48% din consumul de muncă din întreaga tehnologie de cultivare a grâului, faţă de circa 8,3% cât reprezintă recoltatul şi transportul boabelor.

Combinele agricole de generație nouă au montate dispozitive speciale pentru tocarea paielor şi împrăştierea acestora pe lăţimea de lucru a combinei, concomitent cu recoltatul. Ulterior, se realizează, fără dificultate, încorporarea în sol, prin arătură, a paielor bine mărunţite, de dorit împreună cu doze moderate de îngrăşăminte cu azot pentru a facilita descompunerea paielor în sol.

Producţia de grâu la hectar poate varia în funcție de nivelul tehnologiei aplicate, între 4000-8000 kg/ha soiurile zonate având capacitate de producţie până la 10.000 kg/ha.

Depozitarea grâului se face la umiditate sub 14%.

Recoltarea graului
Recoltarea grâului se face după ce boabele ajung la maturitate

Prețul grâului a atins un nou record în toamnă

Prețul grâului diferă în funcție de mai mulți factori – perioada anului, regiune, calitatea boabelor, cantitatea la vânzare. În 2018, fermierii care au vândut grâul în perioada de dinaintea recoltării au încasat 60-65 de bani pe kilogram, adică 600-650 de lei pe tonă, cu o ușoară scădere după recoltare. În această toamnă, prețurile au urcat până la 700-800 de lei pe tonă la grâul cu indici de panificație. Pe piața europeană, în ultimele luni, cotația grâului MATIF a atins cote record menținându-se constant peste 200 de euro pe tonă la Burse de la Paris.


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


Scrie un comentariu