Impozitul pe arendă la teren – cine îl plătește: proprietarul sau arendașul?
agrointeligenta.ro
Impozitul pe arendă, mai exact impozitul pe veniturile obținute din exploatarea terenuri agricole – cine este obligat, prin lege, să îl plătească: proprietarul terenului sau arendașul? Legislația românească prevede clar că impozitul pe arendă se plătește de către arendaș.
Stabilirea venitului net anual din cedarea folosinței bunurilor este legiferată în Codul Fiscal. Astfel, potrivit Legii nr 227/2015 privind Codul fiscal, impozitul pe veniturile obținute prin exploatarea terenurilor agricole date în arendă se plătește, prin reținere la sursă, de către arendaș.
Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut. Conform art. 84, alin. 4 din Codul Fiscal: ”În cazul veniturilor obținute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal, venitul brut se stabilește pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părți și reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite”.
În cazul în care arenda se exprimă în natură (grâu, porumb etc), evaluarea în lei se face pe baza prețurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului București, ca urmare a propunerilor direcțiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise înainte de începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit, în cadrul aceluiași termen, direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, pentru a fi comunicate unităților fiscale din subordine.
În cazul în care prețurile medii ale produselor agricole, au fost modificate în cursul anului fiscal de realizare a venitului, noile prețuri pentru evaluarea în lei a veniturilor din arendă exprimate în natură, pentru determinarea bazei impozabile, se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare comunicării acestora către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice.
De subliniat că venitul net din arendă se stabilește la fiecare plată, prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor, determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut. Așadar, atât calculul, cât și virarea impozitului, cad în sarcina arendașului.
Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reținere la sursă de către plătitorii de venit la momentul plății venitului, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net, impozitul fiind final.
Impozitul astfel calculat și reținut pentru veniturile din arendă se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
