5 tăieri esențiale de efectuat la pomii fructiferi
agrointeligenta.ro -
Tăierile la pomii fructiferi sunt esențiale pentru sănătate livezii și calitatea ulterioară a fructelor. În funcție de stadiul în care pomul se află, adică de la plantare până la maturitate, pomicultorii intervin cu tăieri specifice pentru formarea coroanei, întreținere sau rodirea acestuia.
- Tăieri în livadă: Prima scurtare a ramurilor se face imediat după plantare
- Tăieri în livadă: Formarea coroanei se face în primii 4-5 ani de ”viață” a pomului
- Tăieri în livadă: Operațiunile în verde – lucrări speciale și absolut necesare în ciclul biologic anual al pomilor
- Tăieri în livadă: Lucrările de rodire sunt esențiale pentru fructe sănătoase
- Tăieri în livadă: Intervențiile de întreținere la pomii maturi
Agrointeligența-AGROINTEL.RO vă spune care sunt cele 5 tăieri esențiale pe care trebuie să le aplicați obligatoriu în livadă, indiferent de specia pe care ați ales să o cultivați:
Tăieri în livadă: Prima scurtare a ramurilor se face imediat după plantare
După plantare se recomandă ca pomii să fie scurtați la circa 60 centimetri față de sol sau dacă se dorește o tulpină mai înaltă se pot scurta la 80 centimetri față de sol. Tulpina înaltă este utilă în situația în care pomii se vor lucra pe rând mecanic cu freză cu palpator.
Dacă pomii au fost plantați toamna, trebuie să se țină cont că în primăvară, dupa pornirea în vegetație pe toată lungimea pomului vor porni lăstari. Când aceștia ating lungimea de circa 5 centimetri, se vor suprima (rupe) cei de la baza pomului și se vor lăsa circa 3-5 lăstari la partea superioară, care să fie distribuiți pe toata circumferința cercului, în vederea formării de șarpante (coroana pomului).
Mai sunt și cazuri izolate când pornesc foarte greu 1-2 lăstari din partea inferioară a pomului (deasupra punctului de altoire). În această situație se vor lăsa acești lastari, care vor regenera pomul (ținând cont că rădăcina alimentează doar 1-2 lăstari acești pomi vor avea creșteri foarte spectaculoase și vor ajunge din urma ceilalți pomi.
Tăieri în livadă: Formarea coroanei se face în primii 4-5 ani de ”viață” a pomului
Când cei doi lăstari lăsați de la plantare ajung la o lungime de cca. 50 centimetri se va renunța la unul dintre ei și se va păstra cel mai viguros și cu poziția cea mai bună. Lăstarului păstrat i se va ciupi vârful și se va palisa de ciotul (tulpina) rămasă de la pomul de bază. Din acest lăstar, după ciupire vor porni lăstari anticipați, din care se vor reține un număr de circa 3-5 lăstari și astfel se reface tulpina pomului și ajungem la cazul ideal cu o tulpină de circa 40 centimetri, iar la partea superioară 3-5 lăstari, care reprezintă viitoarele șarpante ale pomului.
Notă! Dacă sunteți curioși de ce a trebuit să lăsați 2 lăstari, iar ulterior la unul ați renunțat, răspunsul este că există riscul ca unul dintre ei să se rupă din cauza vântului, mecanic etc.
Citiți și: STICLELE CU APĂ – secretul coroanei dorite la POMII FRUCTIFERI!
Dacă ne referim din nou la prima situție unde avem păstrați un număr de circa 3-5 lăstari (cazul ideal), când aceștia ajung la cca. 30 centimetri lungime li se ciupesc vârfurile pentru a-i forța să emită anticipați (lăstari). După circa 10-14 zile de la efectuarea ciupitului vârfurilor de lăstari de la subțioara frunzelor vor porni lăstari tineri (anticipați). Este important ca înainte de efectuarea ciupitului și încă 3 săptămâni după aceasta pomii să fie bine irigați. În situația în care lăstarii de bază nu ajung la 30 centimetri, ciupirea acestora se face diferențiat când ating lungimea de circa 30 centimetri. Dacă depășesc cu mult lungimea de 30 centimetri ei se vor scurta mai sever astfel încât să-i uniformizăm la o lungime de circa 30 centimetri.
Lăstarii care pornesc de la subțioara frunzelor după ciupire (lăstarii anticipați), dacă pomii sunt susținuți cu apă, după circa 3-4 săptămâni vor atinge la rândul lor lungimea de circa 40 centimetri, când trebuie să se intervină din nou.
Astfel lăstarii care au creștere către interiorul coroanei se vor elimina, iar cei care au creștere către exteriorul coroanei se vor reține. Lăstarul care a crescut superior va fi cel mai viguros, acesta fiind lăstarul de continuare a șarpantei, care va fii scurtat (ciupit), când ajunge la dimensiunea de 40 centimetri.
Dacă acest lăstar prezintă pe el anticipați sa va ciupi deasupra unui anticipat care prezintă creștere către exteriorul coroanei. În următorii ani se va continua această idee de prelungire a șarpanelor prin ciupirea creșterilor noi la 40 centimetri, în vederea garnisirii ramurilor cu anticipați, iar lăstari cu creștere către interiorul coroanei se vor ciupi la 5-6 centimetri în vederea formării de formațiuni de rod.
Acesta spune că ideal este ca atunci când se ajunge la o înălțime a pomilor de circa 3 metri să nu se mai lase în partea superioară lăstarii de continuare a șarpantei ci va trebui să fie eliminați la inel, (punctul de inserție al ramurei), astfel putând fi delimitată înălțimea pomilor.
Toate aceste lucrări trebuie parcurse în cca. 4-5 ani timp în care pomii ajung la maturitate deplină și se va trece de la tăierile de formare a coroanei la o altă etapă și anume la tăierile de fructificare.
Tăieri în livadă: Operațiunile în verde – lucrări speciale și absolut necesare în ciclul biologic anual al pomilor
La aceste tăieri seosebit de importantă este și alegerea datei la care se vor efectua operațiunile. La măr, de exemplu, perioada optimă este sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august. La aceasta dată mugurii terminali ai mlădițelor scurte își încetează creșterea. Aceste operațiuni (tăieri) permit îndepărtarea porțiunilor de lemn și vegetație care sunt bolnave.
Iată care sunt principalele tăieri care pot fi făcute vara, în verde
-Alegerea lăstarilor pentru formarea coroanei – se face la pomii plantaţi toamna sau primăvara. În luna iunie pe vergile scurtate la 60-80 cm se aleg trei lăstari uniform repartizaţi în jurul trunchiului la 10-12 cm unul de altul pentru a forma coroana în formă de vas – cea mai corespunzătoare pentru prun, cais, piersic, uneori chiar la măr şi cireş. Dacă dorim coroană în formă de palmetă se alege un lăstar pentru ax şi doi pe direcţia rândului pentru şarpante.
Restul lăstarilor se suprimă cu foarfeca sau chiar cu mâna dacă sunt ierbacei. Cu această ocazie se îndepărtează şi lăstarii porniţi din portaltoi.
Ciupitul lăstarilor – este operaţiunea de îndepărtare a vârfului erbaceu împreună cu 4-5 frunze tinere. Ciupitul se face atât la lăstarii aleşi pentru formarea coroanei atunci când ei depăşesc 60-70 cm, cât şi la alţi lăstari ai pomilor tineri, scopul principal fiind ramificarea, adică formarea lăstarilor anticipaţi.
Perioada optimă este luna iunie. Ciupitul întârziat din luna iulie sau august are drept scop diferenţierea mugurilor de rod pe porţiunea de lăstari rămasă şi o mai bună maturare a lemnului.
Plivitul lăstarilor – reprezintă lucrarea de îndepărtare a lăstarilor de prisos şi se face atât la pomii tineri cât şi la cei pe rod. Se îndepărtează lăstarii concurenţi, iar pe ramurile de semischelet se răresc la 10-15 cm (asta mai ales la pomii tineri). La pomii maturi sau în declin se îndepărtează total lăstarii lacomi dacă coroana este prea deasă sau se răresc la 20-30 cm când coroana este rară, aceştia urmând apoi să fie scurtaţi în vederea transformării lor în ramuri de semischelet.
Rărirea fructelor – Aceasta se recomandă la toate speciile, dar se practică la măr, păr, piersic, mai rar la prun şi cais şi aproape niciodată la cireş şi vişin. Prin rărirea fructelor se creează condiţii favorabile de creştere a fructelor rămaşe, acestea ating dimensiunile impuse pentru categoriile extra şi I, acumulează mai multe zaharuri, se colorează mai bine având astfel calităţi gustative deosebite. La măr şi piersic această lucrare este strict obligatorie.
Tot în rândul operaţiunilor în verde pot fi cuprinse şi lucrările impuse de igiena culturală: tăierea vârfurilor atacate de făinare, a vârfului lăstarilor de cireş atacaţi de păduchii negri, a ramurilor şi a lăstarilor afectaţi de monilioză, de arsura bacteriană, de alte boli şi dăunători.
La fiecare trecere prin livadă trebuie să aveţi cu dumnevoastră foarfeca pentru a îndepărta lăstarii inoportuni sau ramurile în curs de uscare.
Atenţie! Dacă unii pomi sunt virozaţi, foarfeca trebuie dezinfectată la trecerea de la un pom la altul.
Efectuând operaţiuni în verde conştiincios şi la timp veţi obţine fructe de calitate, în fiecare an, iar pomii vor fi mai viguroşi şi sănătoşi și nu în ultimul rând veți avea mai puțin de muncă la tăierea din iarnă sau primăvară.
Tăieri în livadă: Lucrările de rodire sunt esențiale pentru fructe sănătoase
Prin tăierile de rodire se urmărește atât proporționarea ramurilor de rod, cât și sporirea potențialului pomului toaletat. Se rărește coroana, iar ramurile uscate, rupte sau care sunt prea apropiate, se înlătură.
Lipsa unei toaletări a pomilor fructiferi se răsfrânge asupra performanței de rod a livezii. Astfel, pomii se vor uspraîncărca cu fructe, care vor rămâne mici, urmând ca anul următor să nu mai rodească sau să producă o roadă mai săracă.Specialiștii atrag atenția că după 5-7 producții mari, pomii nu mai rodesc deloc și se declanșează procesul de uscare prematură, iar coroana se mutilează prin frângerea ramurilor.
Tăierile de rodire se fac diferit pentru diferitele specii de pomi fructiferi. Merii și perii sunt pretențioși la toaletări pentru că în cazul unei supraîncărcări, nu vor mai rodi anul următor, iar fructele vor rămâne firave.
Tăierile la vișin și la cireș nu trebuie să fie intense, pentru că acești pomi suportă greu astfel de intervenții. La acești pomi, tăierile pot fi făcute și la finele verii, după recoltare.
Cel mai mare pericol pentru pomii fructiferi rămân însă tăierile târzii, după înmugurire. Seva bogată din iarnă are tendința să meargă către mugurii din extremitățile noi, iar tăierile vor cauza pierderea acestor substanțe nutritive. Pomul va rămâne slăbit în acel an, fără vigoare și cu fructe mici.
Tăieri în livadă: Intervențiile de întreținere la pomii maturi
Aceste tăieri se aplică pomilor începând cu vârsta de 5-6 ani, când ajung la maturitate deplină adică ating înălțimea și volumul de coroană specifice unui pom matur, iar coroana pomului a fost deja formată.
Cu aceasta ocazie se vor face următoarele tăieri la pomii fructiferi:
– La pomii care au atins înălțimea de cca. 2,5-3 metri se vor elimina creșterile vegetative anuale de la partea superioară a coroanei astfel încât să limităm coroana la această înălțime;
– Se vor limita creșterile vegetative din extremitățile coronei, astfel încât coroanele pomilor învecinați să nu se întrepătrundă (deranjeze una pe cealaltă);
– Se vor elimina creșterile vegetative care sunt foarte viguroase din interiorul coroanei (lăstarii lacomi), care nu fac altceva decât să consume hrana inutil si sa concureza dezvoltare celorlalte ramuri de rod, fructe, etc;
– Se scurtează sau uneori elimină ramurile din interiorul coroanei care se deranjează una pe cealaltă (se întrepătrund/suprapun);
– Se elimină ramurile care sunt afectate grav (iremediabil) de boli, dăunatori, factori mecanici etc;
– Se elimină ramurile care sunt rupte în timpul recoltatului, sau din cauza greutății fructelor, vijeliilor etc;
– La unele specii/soiuri care sunt extrem de productive, din cauza încărcăturii foarte mari de rod ramurile se apleacă și devin plete. Aceste ramuri se vor scurta de la punctul de curbură sau în cazul celor mai puțin viguroase se scurtează sub formă de cep de cca. 10 cm. lungime (cep regenerare). Dacă avem o încărcătură mare de lăstari, aceste ramuri plete pot fi chiar eliminate (tăiate la inel-de la punctual de inserție);
– Se intervine pe ramurile de rod, pentru normarea mugurilor de rod, astfel asigurându-se o producție normală și de bună calitate. Această lucrare se realizează la pomii unde constatăm un număr mare de ramuri de rod/muguri de rod. În situația în care pomii sunt supraîncărcați cu ramuri de rod se recurge la rărirea acestora, prin eliminarea ramurilor de rod mai puțin dezvoltate (anemice).
Un lucru foarte important este faptul că trebuie să cunoașteți foarte bine ramurile de rod/ mugurii de rod pentru fiecare specie în parte, deoarece prin operațiunea de tăiere se urmărește și o normare a mugurilor de rod astfel încât să avem o încărcătură echilibrată de rod și bineînțeles excludem riscul de a elimina exagerat sau total mugurii de rod, implicit producția de fructe.
