Fertilizarea fracționată a porumbului – rezultatele studiilor Institutului Arvalis
agrointeligenta.ro
Fracționarea dozei de azot și aplicarea ei la momentul potrivit la cultura de porumb permit valorificarea mai bună a îngrășămintelor, limitând în același timp pierderile generate de volatilizarea amoniacului. Asociația Producătorilor de Porumb (APPR) prezintă fermierilor rezultatele studiilor efectuate de cercetătorii francezi ai Institutului Arvalis.
Azotul este unul dintre inputurile esențiale ale producției de porumb. Necesarul de substanță activă variază pe măsură ce planta se dezvoltă (a se vedea figura). La început (de la însămânțare până la 6-8 frunze), este nevoie doar de 2% din doza totală. Absorbția azotului crește rapid de la 8-10 frunze și atinge maximul în perioada înfloririi, după care scade până când boabele au o umiditate de 50%. În perioada dintre stadiul de dezvoltare de 6-8 frunze și înflorire, porumbul absoarbe 85% din necesar.
Dacă îngrășământul nu este administrat la momentul potrivit și în cantitatea adecvată, atunci apare fenomenul de foame de azot, microorganismele din sol blocând azotul în biomasa microbiană. Soluția este aplicarea fazială a îngrășământului, pentru a-i maximiza eficiența. Principala contribuție va fi așadar în etapa de 6-8 frunze.
Figura: Cinetica absorbției azotului de către porumb (sursa: Arvalis, Le Magneraud, 2011-2013)
Cum se împarte doza de azot la fertilizarea fracționată a porumbului
În majoritatea situațiilor, doza totală de azot se împarte în două pentru valorificarea optimă de către plantă: (i) 50 kg N / ha se aplică la însămânțare. Dacă se folosește gunoi de grajd ca îngrășământ starter, fosforul va conferi efectul de vigoare, azotul jucând un rol secundar în acest stadiu; (ii) diferența de azot până la doza totală se aplică în etapa de 6-8 frunze.
În cazul în care, în urma cartării agro-chimice, se constată că solul are nevoie de doze mai mari de azot, o împărțire adecvată este: 20-30 kg N / ha la însămânțare (în plus față de fosforul din îngrășământul NP utilizat ca starter); 30-40 kg N / ha la stadiul de 2-4 frunze (sau 50-70 kg N / ha dacă nu este se aplică fertilizant starter); diferența se aplică începând cu stadiul la 8 – 10 frunze și până la ultima trecere a tractorului.
Dimpotrivă, dacă doza estimată este redusă (când există reziduuri de azot la momentul însămânțării), este suficientă o singură aplicare în etapa 6-8 frunze. Testele cercetătorilor de la Arvalis arată că fracționarea în trei în acest caz, cu ultima aplicare în jurul înfloririi, nu se justifică.
Ce formă de azot este cea mai potrivită la fertilizarea fracționată porumbului
Nitratul de amoniu este cea mai eficientă formă de îngrășământ deoarece este mai puțin sensibilă la volatilizare. Dimpotrivă, ureea este deosebit de sensibilă la pierderile prin volatilizare. De aceea, dacă se îngroapă la o adâncime de 10-15 cm, este la fel de eficientă ca nitratul de amoniu. Dacă se aplică pe suprafață, este recomandabil să se încorporeze în decurs de 24 de ore în sol pentru a îmbunătăți eficiența îngrășământului.
Volatilizarea azotului amoniacal, în special sub formă de uree, se poate reduce dacă îngrășământul se aplică cu câteva zile înainte de ploaie sau prin utilizarea unor forme de îngrășăminte cu inhibitori de urează (Nexen, Utec).
Tabel: Recomandări în funcție de poziționarea diferitelor tipuri de îngrășământ la cultura de porumb
