Povestea de succes a familiei Velcea sau experiența unui cuplu de dascăli convertiți în pepenari
Daniel Befu -
Fenomenul Dăbuleni, episodul 5 din 7. Reportaj publicat în revista Agrointel.Valentin Velcea, 38 de ani, profesor de sport și a soției sale, până anul trecut profesoară de informatică titular la Palatul Copiilor din Craiova, când și-a dat demisia ca să se ocupe de afacerile în agricultură ale familiei, sunt unii din pepenarii pe care i-am întâlnit la Dăbuleni. L-am întâlnit când el superviza încărcarea unui TIR cu pepeni pentru Metro, iar ea conducea o dubiță cu pepeni pe o uliță de pământ. Ambii entuziaști și optimiști, fiindcă și în 2013, ca și în cei trei ani de dinainte, au un an cu producție bună.
Valentin Velcea ne povestește care i-a fost botezul ca pepenar, în urmă cu 10 ani: “Am început cu un hectar jumate. Luam oameni cu ziua să mă ajute la prășit și mi se părea că nu sapă bine. Le ziceam: «Ia uită-te la mine cum sap». Dar iarba la fel ieșea și după ei și după rândurile săpate de mine. Aveam păreri. În primul an am ieșit în pierdere. În al doilea an am introdus hibrizi: «Red Comet», «Red Star»… Am dat o sumă extraordinar de mare pe sămânță, dar tot pe pierdere am ieșit. De altfel asta a și fost lecția cea mai importantă pe care am învățat-o despre ce înseamnă să fii pepenar. Dacă aveți un camion de pepeni trebuie să fiți pregătit să pierdeți dacă vreți să aveți și un câștig. Așa că eu, înainte de a face ceva, sunt pregătit să pierd și numai în felul ăsta am reușit să câștig”. Acum familia Velcea nu mai lucrează fizic la câmp, ci are zilieri dintre oamenii mai sărmani ai localității, care nu dețin pământ în proprietate, fiind condamnați să-și câștige existența ca ajutoare ale pepenarilor profesioniști: “La recoltat lucrez cu 14 oameni. Ca să încarc două tiruri, adică 50 de tone, am nevoie de 14 oameni. Până la ora 12 recoltează toată lumea, iar după masă se împart, unii trec la încărcat și la descărcat la tir, alții rămân la cules, pentru că trebuie să meargă o echipă cu recoltatul în continuare. Este o muncă fizică destul de grea. La o zi normală când e puțin de lucru, le dau 50 lei/ zi, dar le dau și 80 de lei dacă îmi încarcă două tiruri în ziua aia”.
În 2013, profesorul de sport și profesoara de informatică au cultivat 6,5 hectare cu pepene. La momentul la care i-am intervievat recoltaseră deja 320 de tone de pepene, dar estimau că vor încheia sezonul cu cel puțin 500 de tone, ce înseamnă un total de încasări 300.000 lei, din care cei doi soți au socotit că rămân cu 50% profit.
Agricultorul consideră că profitabilitatea e dată de e stăpânirea tehnologiei: “La pepene secretul e să avem și timpurietate- deși anul ăsta n-a fost cazul, că nu ne-a plătit nimeni timpurietatea- calitate, dar și producție. Dacă le respecți tratamentele și stropirile foliare regulat și știi în funcție de faza în care te afli cu ce trebuie să dai, atunci ai producție. Dacă nu, ajung în situația în care ni s-a terminat vegetația, mare lucru nu mai avem de cules din cultura respectivă și ne luăm coverga și plecăm acasă. Dar nu, mai putem mulge vaca în continuare. Se mai aplică niște îngrășăminte foliare, stimulăm un pic și vegetația, revenim cu niște foliare care stimulează legarea și putem să recoltăm în continuare”.
Valentin Velcea este membru în Asociația de Producători “Casa Pepenilor”, care numără 80 de membri, care în total cultivă o suprafață de 120-140 de hectare anual. Asociația a reușit să încheie contracte cu Real și Metro în ultimii doi ani, ceea ce reprezintă un upgrade major de la stadiul de comercianți care așteaptă în colbul drumului să pice din cer vreun intermediar care să le cumpere marfa: “M-am asociat fiindcă de multe ori prin asociere reușim să avem o desfacere mai ușoară și mai frumoasă, decât să mergi acolo pe ulița târgului să vinzi cu toți țiganii pe lângă tine. La hypermarket îl dau cu 60 de bani/kg, la piață l-aș da cu 70 de bani. Aș putea obține cu 15% mai mult, dar știu că nu pierd timp. Aici știu că merg și încarc mașinile în câmp și vin și descarc mașinile la TIR”.
Mai nou, familia Velcea a început și o afacere complementară în domeniu, importând din Turcia răsaduri altoite de pepene și de legume, pe care le vinde celor din Dăbuleni.
Valentin Velcea are și o observație pentru colegii pepenari din Dăbuleni: “Oamenii nu prea sunt obișnuiți prin educația pe care o au să lase bani de la un an la altul pentru investiții. Banii îi bagă în casă pentru ce mai e de făcut, își mai cumpără câte o mașină, cu toate că mai au una sau două și când încep investițiile pentru sezonul următor constată că nu mai au bani. Alții își mai cumpără câte un microbuz, consideră că au nevoie de încă unul, deși au deja unul și cu el cară tot aici la piață, în loc să-și cumpere un tractor cu remorcă, sau dacă au deja un tractor cu remorcă, să își mai cumpere o remorcă, ca să poată manipula mai ușor marfa. De cele mai multe ori pepenarii uită că mai au și anul următor de investit și părerea mea e că până nu reușesc să lucreze pe banii lor, ci se tot împrumută, nu vor câștiga. E doar o amăgire”.
Articolul a fost publicat în ediția de august a revistei Agrointel
