Cum reușesc funcţionarii de la Agricultură să mai tragă o palmă fermierilor
agrointeligenta.ro
Noile reguli privind vânzarea terenurilor agricole către persoane fizice nu fac decât să încurce şi vânzătorii, şi cumpărătorii. Piaţa funciară se va liberaliza de la 1 ianuarie 2014, când şi străinii persoane fizice vor putea cumpăra terenuri agricole în România. Proiectul de lege încropit pe genunchi de funcţionarii de la Ministerul Agriculturii ar fi trebuit să protejeze fermierii români, care nu au aceeaşi capacitate financiară ca şi cei străini, în cursa pentru dobândirea de noi suprafeţe agricole.
Numai că, în forma actuală, prevederile documentului vor bloca piaţa şi vor lovi exact în cei care trebuiau protejaţi: arendaşii români. „Arendaşii, excluzând marile exploataţii, sunt în proporţie de 90% români şi joacă un rol esenţial în economia satului românesc. Ei trebuiau protejaţi, însă legea e scoasă în pripă şi nu satisface nevoile pieţei”, a precizat pentru EVZ Ştefan Poenaru, preşedintele Asociaţiei Fermierilor.
De fapt, străinii nu vor fi afectaţi de lege, dacă va fi adoptată în forma actuală. „Investitorii străini, ca şi până acum, vor cumpăra prioritar, după 2014, tot pe firme. Nu vor fi modificări în strategiile de achiziţie ale marilor investitori de terenuri în viitor”, ne-a precizat analistul imobiliar Dragoş Dragoteanu.
Adio, profit!
Prevederile conform cărora doar arendaşii persoane fizice cu vârsta de cel mult 40 de ani şi care fac agricultură în localitatea în care se află terenul scos la vânzare pot avea drept de preemţiune, şi limitarea la 100 de hectare a suprafeţei pe care o pot deţine persoanele fizice sunt discriminatorii şi încalcă dreptul la proprietate. „Dacă arendaşul are 41 de ani şi 99 de hectare, dar are capacitatea să mai cumpere teren, de ce să nu o facă şi să fie profitabil?”, spune preşedintele Ligii Asociaţiilor Agricole (LAPAR), Laurenţiu Baciu.
Pentru o fermă cu 2.000 de oi, e nevoie de 200 de hectare de teren agricol, iar pentru una cu 200 de vaci e nevoie de vreo 500 de hectare, pentru a cultiva cerealele necesare hrănirii animalelor. Dacă ar fi să cumpere furajele, costurile fermierilor ar fi mult mai mari, deci profitul ar scădea rapid.
Articol scris de Simona Tapalagă pentru Evenimentul Zilei
