APIA: Contractul de arendă pe teren trebuie încheiat în scris, altfel nu este valabil
Ramona Dascălu – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Informații utile din partea reprezentanților Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) despre încheierea contractelor de arendare a terenurilor agricole. Specialiștii din cadrul APIA arată că un contract de arendă se poate încheia atât pentru terenuri, cât și pentru animale sau utilaje. ”Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute”, este avertismentul pentru fermierii care doresc să obțină subvenții agricole și nu numai.
Potrivit Noului Cod Civil (NCC), prin contractul de arendă, una dintre părţi, numită arendator, transmite celeilalte părţi, numită arendaş, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durată determinată, în schimbul unui preţ numit arendă. Pentru a fi valabil, contractul de arendare trebuie încheiat în scris şi înregistrat la consiliul local.
Bunuri ce pot fi arendate
Potrivit art. 1836 NCC, pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;
b) animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.
Ce trebuie să știți atunci când încheiați un contract de arendă
- Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.
- Sub sancţiunea unei amenzi civile, arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local. Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate.
- Dacă arendaşul este persoană fizică şi obţine venituri din arendarea unui bun agricol, veniturile respective fac parte din categoria veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor. În acest caz, arendaşul trebuie să se prezinte în termen de 15 zile de la încheierea contractului la unitatea fiscală de care aparţine, pentru a înregistra contractul de arendă.
- În contract este recomandabil să fie trecută perioada pentru care se încheie contractul de arendă (în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă determinată). Cu toate acestea, se poate întâmpla şi ca în contract perioada să nu fie una determinată (în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată). În acest ultim caz, dacă durata nu este determinată, arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul.
- Este recomandabil să fie inserată obligaţia arendaşului de a asigura bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamităţi naturale. Chiar în lipsă de stipulaţie expresă în contract subzistă această obligaţie a arendaşului conform legii.
- Dacă contractele de arendare sunt încheiate în formă autentică, precum şi dacă sunt înregistrate la consiliul local, acestea constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract.
- Arendașul poate schimba categoria de folosință a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de către proprietar și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. Cu acordul scris al arendatorului, arendașul poate să cesioneze contractul de arendare soțului care participă la exploatarea bunurilor arendate sau descendenților săi majori.
- Subarendarea totală sau parțială este interzisă, sub sancțiunea nulității absolute.
