Pandemia ca oportunitate pentru agricultură. Editorial de Radu Magdin, analist de risc politic și consultant pentru export și acțiune globală
agrointeligenta.ro -
Criza prin care trecem este mai mult decât o criză de sănătate și economică. În fapt, ea este atât de periculoasă tocmai pentru că poate afecta domenii foarte diverse și pentru că nimeni nu se poate considera la adăpost. În ultimele zile, avem în România o discuție tot mai intensă despre o posibilă criză alimentară, despre ce pot face autoritățile, fermierii și industria alimentară pentru a evita un astfel de dezastru. Agricultură și industria alimentară sunt un subiect preferat în campaniile electorale și sunt sigur că toți am auzit că putem hrăni 80 milioane de oameni. Ne mândrim cu producții record la floarea-soarelui sau porumb, dar cu greu facem pasul următor către procesare. Ce este de făcut?
Cel mai rău lucru pe care îl putem face este să lăsăm criza alimentară să vină peste noi. Ar fi, cu adevărat, falimentul unei politici agro-industriale fără niciun pic de viziune. Dacă nu am reușit în timpuri normale, poate reușim acum, urmând o vorbă veche: nevoia te învață. Știm cu toții că se spune despre crize că sunt și oportunități, dar nu cred că este sector căruia să i se aplice mai bine decât agriculturii. Totul este o chestiune de mobilizare, planificare și parteneriat între sectorul public și cel privat. Nu va fi ușor, dar România are nevoie să-și pună casă în ordine, să producă hrană pentru toți locuitorii săi și să înceapă să exporte produs finit.
Nu aș vrea să văd o strategie stufoasă, ci un document de 3-5 pagini despre proiectele de care are România nevoie pentru a deveni independentă alimentar și deci ferită de cele mai negre consecințe ale pandemiei. Punctele esențiale cred că le putem intui cu toții. Pentru a ne proteja de secetă, este nevoie de un sistem de irigații extins și modern, cu subvenționarea energiei necesare pentru folosirea sa la 100% din capacitate. Subvențiile (inclusiv cele pentru motorină) trebuie plătite la timp și la fel trebuie să se întâmple cu rambursarea TVA. Fondurile europene trebuie orientate cu prioritate către punctele-cheie pe care le identificăm, avem flexibilitate din partea instituțiilor europene, să încercăm deci să profităm de context. De cel puțin 15 ani se vorbește în această țară de centre de colectare a produselor fermierilor, care să ducă la prezența lor constantă în supermarketuri. Sunt și exemple de succes, dar cât de greu este să pui pe picioare, ca infrastructură și proceduri de lucru, un astfel de sistem? Avem zeci dacă nu sute de companii de stat care nu-și justifică existența, dar, când este vorba de a gândi strategic în agricultură, nu reușim să urnim lucrurile. Chiar nu mai e timp de scuze. La fel, în sectorul creșterii animalelor, după toate problemele din ultimii ani, trebuie o discuție onestă despre ce e de făcut.
Mi-aș dori să văd un ministru al agriculturii mult mai prezent, cu mai multe inițiative, pentru că acum este momentul în care expertiză și intervenția să sunt necesare. Fostul ministru, dincolo de critici și de stilul mai neobișnuit (că să fiu diplomat, inclusiv față de cormorani), reușise să deschidă un dialog despre siguranța noastră alimentară și despre cum producem românește. Pentru că au fost promovate de Dragnea, nu înseamnă că roșiile românești nu mai trebuie susținute, și PNL și USR vor descoperi acest adevăr, cum l-a descoperit recent Ciolacu de la PSD. În infrastructură de transport, cred că și un copil îți poate spune ce e de făcut (din păcate, autostrăzile tot pe hârtie rămân). Putem cădea de acord asupra unor proiecte similare autostrăzii Sibiu – Pitești în agricultură? Își pot asumă guvernanții noștri sarcina de a nu aștepta o criză pentru a acționa?
Totuși, aici este nevoie de mai mult decât de intervenția autorităților. Fermierii pot face o treabă mult mai bună în a acționa unit, în a se coordona, a pune presiune și a cere ceea ce țara are nevoie acum și pe viitor: un lanț integrat de producție care să genereze venituri stabile și hrană de calitate. S-au investit foarte mulți bani în ultimii ani în agricultură, atât în terenuri, cât și în utilaje agricole, este timpul că fermierii să fie mai mult decât poze de campanie și oportunități de imagine pentru politicieni. Prin asociații de profil și printr-o relație pragmatică și la obiect cu autoritățile, dar și cu Bruxelles-ul (cum își propune, foarte util, și Asociația Agrointeligența), pot deveni unul dintre cei mai importanți actori în România post-pandemie. Trebuie doar mai multă coordonare și un parteneriat cu cei care înțeleg cât de importanți sunt ei pentru viitorul țării. Ca și persoană care a lucrat la Bruxelles 5 ani, și după lucrează de peste 8 ani între România și capitale din lumea întreagă, spun că unde e voință e și putință.
