Cu fierul şi barosul în mână de 60 de ani: ultimul fierar din Ţara Făgăraşului
agrointeligenta.ro -
La cei 82 de ani ai săi, Gheorghe Coaciu a rămas singurul fierar Ţara Făgăraşului şi se numără printre ultimii meseriaşi din ţară. De 60 de ani, bătrânul a stat numai cu fierul şi cu barosul în mână. A făcut porţi şi a bătut potcoave pentru mii de oameni şi este celebru în zonă.
Gheorghe Coaciu s-a născut pe 16 iunie 1931, la Recea. Şi-a început ucenicia ca fierar la 16 ani, iar după trei ani a plecat în armată. Aici spune că a avut norocul să ajungă în atelierul unităţii militare din Câmpulung Muscel, unde, alături de meşteri buni, „a furat meserie de la alţii, iar alţii au furat meserie de la el”. La Drăguş a ajuns fiindcă „şi-a urmat iubirea”, şi asta imediat după ce a terminat cu armata. „Doamna mea era de aici, din Drăguş, iar după căsătorie ne-am mutat aici unde locuiesc şi astăzi”, povesteşte unicul fierar din Drăguş.
A muncit şi la stat
Fierarul a fost mecanic la Combinatul Civic din Victoria, timp de 21 de ani, fiind încadrat în grupa I de muncă, din cauza condiţiilor grele în care îşi desfăşura activitatea. Acum, după şase decenii de când este fierar, bărbatul nu regretă miile de ore pe care le-a petrecut modelând fierul. Oricine are prilejul să-l cunoască pe fierar îşi poate da seama că meseria pe care a practicat-o atâta timp nu a fost una deloc uşoară. Palmele sale late, brăzdate de timp şi de munca grea, precum şi hainele lui pătate sunt definitorii pentru infinitele ore pe care le-a petrecut în atelierul de fierărie.
Odată ajunşi în lumea sa, după cum chiar el spune, am putut admira toate „jucăriile” cu care reuşeşte să dea formă fierului. „Cu timpul mi le-am luat pe toate. Am maşini de găurit, de tăiat, un strung şi aparat de sudură, adică tot ce-mi trebe ca să iasă treaba”, a spus Gheorghe Coaciu. Orice obiect pe care doreşte să-l facă, meşterul fierar parcurge cu migală aceiaşi paşi: mai întâi face focul, apoi încălzeşte fierul şi mai apoi îl pune pe nicovală şi îl bate până când ajunge la forma dorită.
A făcut porţi şi potcoave pentru cinci sate
Gheorghe Coaciu face şi alte obiecte utile în agricultură, precum pluguri sau grape. „Cel mai mult ne ia să facem câte un plug de tractor. Astea ne iau vreo patru zile, iar potcoave batem, în medie, şapte pe zi”, spune fierarul. Meserie grea şi murdară Chiar dacă a muncit foarte mult întreaga viaţă, Gheorghe Coaciu spune că pe lângă satisfacţiile pe care i le-a adus meseria sa „greoaie”, are o bucurie mult mai mare: fata şi cei zece nepoţi, cu care l-a înzestrat Dumnezeu şi pe care îi iubeşte ca pe lumina ochilor.
Celebru în Ţara Făgăraşului Fierarul din Drăguş este cunoscut de toţi cei care locuiesc în zonă. El povesteşte că a făcut porţi şi potcoave atât pentru cei din Drăguş, cât şi pentru vecinii din Viştea de Jos, Viştea de Sus, Sâmbăta de Sus şi Lisa. Din păcate, astăzi nu mai are mobilitatea de odinioară, dar chiar şi aşa nu există zi în care să nu intre în atelierul său de fierărie. „De 56 de ani lucrez meseria asta. Fierul e ăl mai greu. Am învăţat meseria asta când am fost ucenic, de la meşteri mari, timp de trei ani Toată viaţa am bătut la potcoave, de nu le pot număra”, povesteşte Gheorghe Coaciu.
Tradiţia va merge mai departe Transmite meseria mai departe
Gheorghe Coaciu a rămas singurul dintre cei patru fierari pe care i-a avut Drăguşul şi a făcut în aşa fel încât să transmită pasiunea pentru „modelarea” fierului nepoţilor. „După mine vine nepotul meu. El o să ducă meseria asta mai departe. Să-i dea Dumnezeu sănătate şi putere de muncă. Nepotul meu are 33 de ani şi e bine că a furat meseria de la mine”, a spus fierarul din Drăguş.
