Mașini de fermieri. Agricultorii români conduc de la Lada și Logan, până la bolizi de 500 CP și mașini de șeici
Daniel Befu -
Ce mașină face față vieții agitate de fermier? Mereu pe fugă, cu multă alergătură în câmp, pe drumuri de țară, dar și pe șosea și cu treburi birocratice în oraș, agricultorii au nevoie de mașini care să nu-i lase la greu. Aspecte care contează mult atunci când un fermier român își alege mașina sunt dacă ea ea are tracțiune integrală, este 4 X 4, și dacă are garda la sol înaltă, mai exact dacă reușește să intre în câmp în locuri unde mulți s-ar aventura numai cu tractorul.
Agrointeligența – AGROINTEL.RO a dialogat cu mai mulți fermieri despre automobilele pe care le folosesc în activitatea de zi cu zi din fermele lor, pentru a afla plusurile și minusurile mașinilor lor, dar și motivele pentru care au optat pentru un model anume. Să învârtim cheia în contact și să pornim pe drumuri…de țară.
Zoltan Szabo, Toyota Hilux potrivită ca o mănușă
Fermier din Chișineu Criș, Zoltan Szabo (58 ani) lucrează 800 ha, suprafață din care 100 ha sunt pășune și are o fermă de vaci cu un efectiv total de 160 de capete. Acesta conduce o Toyota Hilux fabricată în 2007. ”Am peste 306.000 km la bord și am optat pentru ea, pentru că este modelul care ne ajută cel mai mult. Modelul pickup îmi permite să car și marfă. Sunt mulțumit de ea. Nu am avut probleme cu ea. Este într-adevăr mașină pentru fermier. Are un spațiu de călători destul de confortabil, plus că te ajută să-i deservești pe cei care muncesc pe câmp, sau când ai probleme tehnice, pentru că are un platou pe care să putem transporta diverse, așa că pot să transport și materiale”, declară Zoltan Szabo.
Cosmin Olteanu, fermier part-time cu Toyota Land Cruiser
Conduce, atunci când sare în cizmele de fermier o Toyota Land Cruiser din anul 2017. ”Am cauciucuri de teren pe ea. Nu am avut probleme. Doar de 2 ori m-am suspendat cu ea. Sunt și vânător, ca hobby și sunt pasionat și de offroad, așa că nu mă tem de noroi”, mărturisește încrezător în forțele mașinii sale, Cosmin Olteanu.
Cătălin Corbea, o mașină de șeic și una de safari
Fermierul giurgiuvean lucrează 5.200 ha pe raza localității Prundu. În paralel deține două hale de îngrășare a porcilor și în paralel administrează două fonduri de vânătoare. Este fan declarat Toyota în tot ce ține de activitate în fermă, spre deosebire de șosea, unde se luptă cu strunitul căluților de pe emblemele Porsche și Ferrari. ”Avem 10 mașini Toyota. Este mașina care ne place cel mai mult, pentru că vă dați seamna că nu numai eu sau băieții mei folosim marca aceasta de mașină, dar și angajații au mașini Toyota. Avem mașini de lucru Toyota, dar avem și Nissan. E vorba în general de mașini cu formula asta: punte rigidă față, punte rigidă spate, arcuri pe față, pentru că este soluția care rezistă. Am avut și alte formule de transmisii, dar din păcate, după 2 ani de zile, chiar dacă mașina este nouă, nu mai poți să te bazezi că nu se strică. În general când ies în altă parte, ies cu o altă mașină. Îmi plac și BMW-urile, îmi plac și mașinile Porsche, îmi îmi plac si Ferarri. Da, suntem o familie de pasionați de mașini și aproape toți banii pe care îi câștigăm îi cheltuim cu mașini și motociclete” se destăinuie producătorul. Prima piesă de maximă rezistență din parcul fermei sale, este un indestructibil Toyota Land Cruiser model 105 fabricat în 2005, care a fost achiziționat la o licitație în Belgia în urmă cu 2 ani cu 17.000 euro și care avea la bord doar 9000 km. Modelul achiziționat la licitație, conform declarațiilor fermierului, a aparținut unui șeic și a reprezentat vârful de gamă la acel moment, având și o serie de caracteristici unice, personalizate pentru respectivul nobil arab. Cea de-a doua mașină de suflet a fermierului este o Toyota 76 series, pe care a descoperit-o în timpul safariurilor la care a participat pe continentul African. S-a îndrăgostit de mașina a cărei caroserie a rămas neschimbată vreme de trei decenii și jumătate, așa că și-a cumpărat una nou-nouță în 2018.
Ionuț Olteanu, model american de Lexus versus Volvo XC90 rechiziționat temporar de la copii
Ionuț Olteanu e cunoscut ca fermierul care lucrează probabil cel mai răsfirat teren la nivel national, cu suprafețe ce se apropie de 14.000 ha, împărțite pe raza a 64 de localități din mai multe județe din sudul țării. Are o mașină de suflet marca Lexus, model american. ”Am un Lexus, are 7 ani și mă înțeleg foarte bine cu ea. N-am reparat-o niciodată în 7 ani. E mașină luată din SUA, model american. Nici nu se fabrică pentru Europa așa ceva. E cu 500 CP. Ca volum, modell e similar cu modelul cel mai mare ca și volum din gama Toyota Land Cruiser, dar e mult mai puternică. Nu rămâi niciodată în câmp cu ea. Am avut și Toyota, dar cu Toyota am rămas în câmp. A plouat odată foarte, foarte mult și am rămas în câmp, însă cu Lexus nu. Deși e pe benzină și consumă foarte mult, își amortizează banii prin reparații, căci repet, n-am reparat-o niciodata de 7 ani. Consumă 15 l/100 km dacă mergi normal. În oraș însă, nu trebuie să o iei, că îți consumă 25 l/100 kg și n-are sens să mergi cu ea că te-ai nenorocit. Ideea e să nu o forjezi, că atunci îi sare consumul de carburant. Anul acesta trebuie să admit că fiindcă e an mai de criză, merg cu Volvo XC 90, că îmi consumă mai puțin. Mai exact, la jumate. Volvo-ul e mașina care duce copiii la școală, dar cum copii nu au mai mers la școală cu pandemia asta, am luat-o eu. E mai fâșneață asta, dar nu se compară nici ca comfort, nici ca rezistență, cu Lexus. P-aia o bagi în toate gropile și nu simți nimic. N-ai nici o treabă cu ea, fiindcă amortizarea este foarte bună. Poți și pe arătură să mergi cu ea”, își portretizează automobilele, fermierul.
Gheorghe Cenușă, de la imbatabila Lada la confortul de Hyundai
Gheorghe Cenușă, acționarul majoritar al societății nemțene cu nume poetic ”Trei Sate SA” din localitatea Ion Creangă, județul Neamț, este de profesie inginer horticol și are o experiență de 49 de ani în funcții de conducere în agricultură. Fermierul nemțean face agricultură într-un areal deloc ușor, motiv pentru care și mașina care l-a slujit aproape un deceniu și jumătate a fost una aspră ca și munca sa. ”Eu am o legătură intimă cu o mașină rusească. Doar că am abandonat-o anul acesta. Am dat-o la oi să aducă laptele la brânzărie. Am avut până în 2020 o Lada Niva veche de vreo 12-13 ani. Trăia colegul meu Victor Surdu și avea acolo în centru la Afumați o reprezentanță și am luat Lada Niva de la el. Mașina asta era formidabilă. Singurul defect era că consuma mai mult, că la ruși tot ce e combustibil e pe consum mare. Cam 10 litri îmi lua, dar era o mașină de teren excelentă. N-am avut nici o problemă cu ea. Lada iese din orice. Apoi, acum câțiva ani o oarecare societate a unui colaborator de la o firmă din județul Neamț a intrat în faliment și un coleg de la Iași, furnizor de inputuri, a avut de recuperat niște datorii și a luat în contul lor o masină Hyundai și a adus-o la mine până îi face formalitățile legale, fiindcă urma să vină executorul judecătoresc să îi facă evaluare. A trecut 1 an, au trecut 2, apoi 3, apoi 4 și nu a mai venit după mașină. Eu aveam niște găteje și Hyundai-ul a stat în uitare lângă gătejele alea acolo vreo 4 ani, până când m-am întâlnit la un simpozion cu colegul care făcuse demersurile de preluaare a mașinii de la debitorul său și i-am zis să-mi dea certificatul de înmatriculare, ca să intru pe fir să văd ce e cu mașina asta, că vorba aia, cât să o mai țin acolo? Am fost și am lămurit situația ei juridică, am reparat-o și în final am cumpărat-o. Am readus-o la viață și acum merg cu ea cu o mare bucurie, în sensul că Lada Niva deși avea rezistență, era mașină rusească, greu de condus. Hyundai în schimb are tot ce îi trebuie și merg cu ea foarte confortabil, deși nu știu dacă face față la fel de bine la noroaie, dat fiind că până acum nu am fost în situații limită. Iar astfel de situații, vrând, nevrând, apar mai devreme sau mai târziu, dat fiind că eu când ies în teren, nu mă uit în față, ci mă uit în lateral, stânga, în dreapta. E un defect profesional al fermierului bătrân”, își descrie Gheorghe Cenușă aventura automobilistică.
Gheorghe Albu, îndrăgostit de Land Cruiserul său
Gheorghe Albu e unul din cei mai puternici fermieri constănțeni, implicat pe lângă cultura mare și în viticultură. Ca mașină de fermier utilizează o Toyota Land Cruiser. ”În primul rând, este partenera mea de 15 ani. Cu ea am împărțit și bune și rele. Sunt atâtea probleme în câmp, ba că plouă prea mult, ba că e secetă, ba că ploaia nu e curată. Când am avut inima îndoită, sau când am avut momente când am plâns, m-a văzut numai ea. Sincer să fiu, am avut multă grijă de ea, că am fost și sunt îndrăgostit de ea, motiv pentru care țin mult la Toyota mea și ca atare tot ce vrea ea să îi fac, îi fac. Încă merge, e bună și dacă ea se comport așa bine cu mine și eu la fel cu ea, cred că o mai ducem ceva ani împreună”, își explică puternica legătură emoțională pe care o are cu mașina sa.
Gheorghe Lămureanu, tovarăș cu un bătrân Land Rover
Fermierul constănțean Gheorghe Lămureanu lucrează o suprafață de 1350 ha la Agigea, fiind prins la mijloc între briza mării și canalul Dunăre-Marea Neagră. În periplul zilnic pe ogoare și peste canalele de irigații, Lămureanu folosește un Land Rover. În câmp merg cu un Rover vechi de 28-30 de ani. O rapandulă neînscrisă în circulație. N-are nici aer, nici radio, nici suspensii, i-am rupt și șasiul, dar asta e. Ce să fac? O folosesc ca să nu o stric pe cealaltă, cea nouă, un VW Touareg că am adus-o într-un hal fără de hal. Are 5-6 ani și nu mai are nimic, nu mai are suspensie, face ca toți dracii și parbrizul i s-a spart datorită irigațiilor mele. O menajez ca să o mai păstrez pentru șosea. Land Roverl încă îl folosesc pentru că trage și fața și spatele și pentru că eu având irigațiile, e unica soluție ca să nu rămân noaptea cu mașina prin câmp să nu-mi sperii familia că nu ajung seara acasă. Nu sunt doar noroaie. Sunt și spărturi, etc” își descrie Lămureanu mașina de fermier.
Maria Huprich folosește și Land Rover, și Ford Ranger
Fermierița Maria Huprich administrează lângă Reghin o fermă de 300 vaci de lapte, precum și o exploatație vegetală de 400 ha, Aceasta folosește în paralel două mașini: un Land Rover și un Ford Ranger. ”Am ales Range Rover pentru că sunt mai rezistente și ne scot din noroi și de unde intrăm, din locuri accidentate. Mie îmi plac. Eu am toate categoriile de permis. Și de tir și de autobuz, pe toate și mă simt mai în siguranță în mașinile astea mai robuste. Sunt mai stabile pe șosea, pe câmp, peste tot. E super. Land Rover-ul la capitolul confort e pe primul loc din partea mea. E mare, e confortabil, e înalt, are vizibilitate foarte bună. Vezi tot, vezi până în capătul celălalt al culturii.Sunt mașini mai robuste, dar totuși trebuie dă avem puțină grijă de ele” își exprimă satisfacția Maria Huprich, care parcurge zilnic cam 170 km cu cele două mașini, ale căror consumuri sunt în jur de 10%.
Mihai Afiliu, aceeași mașină în timpul liber și la munca în fermă
Omul de afaceri din Mizil, fermier pe vegetal, dar mai ales unul din cei mai importanți jucători în domeniul creșterii vacilor de lapte, a optat pentru Toyota Land Cruiser. ”Am o singură mașină și de teren și de șosea. E un Land Cruiser de 5-6 ani vechime. Nu schimb mașinile ca pe șosete. Schimb mașina doar atunci când este necesar. Chiar dacă mi-aș permite, nu sunt risipitor. Pentru ce fac eu în fermă și pentru deplasarea pe șosea, Land Cruiser-ul acesta mi se pare cea mai ok. De specificat că e un Land Cruiser normal, al cărui consum e foarte rezonabil. Nu am nevoie de mai mult. Sunt în zona de câmpie și activitatea mașinii este ok”, afirmă fermierul prahovean.
Vasile Balcan, relație de două decenii cu același model de mașină
Patronul Marsat SA, unul din cei mai importanți actori din agricultură în zona Moldovei, prezent în piață atât prin fermele Marsat, prin comerțul și stocarea în silozurile grupului, cât și prin distribuția de inputuri, conduce o Toyota Land Cruiser. ”În ultimii 20 de ani am mers numai cu Toyota Land Cruiser. O am de 3 ani pe actuala mașină. Am mers pe modelul acesta fiindcă se comportă cel mai bine în terenuri accidentate, în zăpadă, în noroi. Am avut mai multe mărci, dar asta e cea mai bună. Am rămas împotmolit și am reușit să ies de mai multe ori cu ea”, își justifică decizia de a opta pentru acest model, Vasile Balcan.
Ștefan Poienaru, un Volvo de cursă lungă
Grupul Agrofam Fetești, controlat de Ștefan Poienaru cultivă 8000 ha în Balta Ialomiței. Cel care în urmă cu 28 de ani fonda prima companie agricolă a grupului, conduce o mașină de teren Volvo. ”Eu am un Volvo XC 90 care are 17 ani. N-am aceasta pasiune a mașinilor. Eu nepricepându-mă și nefiind atras de mașini, eu fiind îndrăgostit de tractor, m-am uitat și în prezentarea acestui tip de mașină unde spunea că e cea mai rezistentă la un eventual impact. Am păstrat-o pentru că nu m-a dezamăgit deloc, nu m-a lăsat în nici un noroi sau baltă și nu a trebuit să o repar deloc. Nu i-am făcut decât service-ul anual. Am avut diverse situații delicate în timp, cu ea, dar și-a făcut treaba. Odată am alunecat cu 2 roți într-un șanț și m-am dus vreo 200 de metri suspendat, până când la un moment dat am găsit un bolovan în șanț, care m-a scos în șosea. Sunt mai multe întâmplări, toate cu final fericit” afirmă Poienaru.
Nicolae Sitaru, după mai multe încercări, a ales Land Cruiser
Fermierul ialomițean Nicolae Sitaru, lucrează 3000 ha de teren și are capacități de stocare de 50.000 t, în zona Orezu. În prezent conduce o Toyota Land Cruiser din anul 2018. ”Am optat pentru ea, fiindcă e o mașină cu care merg peste tot oricând și pentru că mi-am și permis-o la acel moment. Am avut mai multe mașini de câmp în 27 de ani de când sunt în lumea asta. Mașinile m-au slujit toate bine. La actuala mașină mă mulțumește fiabilitatea. Te mai scoate din impas când plouă pe câmp, dar anul ăsta a fost rară ocazia. O folosesc la toate. Merg cu ea și acasă, fac și naveta, mă duc și la mare. Oricum cheltuielile sunt deductibile doar pe jumătate, pentru că se consideră de fisc că o folosesc și în interes personal, așa că acopăr din buzunarul propriu jumate din toate cheltuielile” își explică alegerea Nicolae Sitaru.
Mihai Anghel, fan declarat Jeep
Producătorul doljean e unul din cei mai mari fermieri la nivel national, cu circa 25.000 ha lucrate și exporturi de cereale ce ajung la 1 milion t/an. De 20 de ani conduce aceeași marcă de automobil 4X4, cu care face zilnic naveta între câmpuri. ” Am singura mașină pe botul căreia scrie Jeep. E un Grand Cherokee, cu care la și altele, ținând cont că nu sunt șofer, fac 80-100.000 km/an… Sunt Jeep habotnic. Am deschis ochii acum 25 de ani pe mașina aia și cu aia am rămas. Are jumătate de million de km… O repar când îmi aduc aminte, o fac la loc și îmi fac treaba cu ea”, declară Mihai Anghel.
Vasile Lungu a preferat o camionetă VW Amarok
Unul din cei mai cunoscuți fermieri ieșeni, specializat în producția de sămânță, dar și proprietar al unei podgorii și al unei crame, Vasile Lungu lucrează pe meleaguri încărcate de istorie, dat fiind că ferma sa se suprapune peste vechea moșie a lui Costache Negruzzi. Fermierul conduce o camionetă din motive pur pragmatice. ”Merg cu un VW Amarok tip camionetă. Are vreo 6 ani. E model cu 5 locuri și cu partea din spate carosată. Am cumpărat-o carosată, ca să pot transporta mărfuri și materiale și acestea să nu fie expuse intemperiilor. E o mașină obișnuită de serviciu. Fiindcă e 4×4, oriunde te prinde ploaia te duce înapoi până la sediul fermei, că noi nu avem asfalt, cum au alții până la ultima bucățică de teren. Noi avem drumuri de pământ. Când plouă, dacă n-ai 4×4 rămâi acolo. Mașina mea își face treaba”, conchide Vasile Lungu.
Adrian Rădulescu, român și la mașină
Adrian Rădulescu, cu investiții în agricultură, viticultură, zootehnie și mai nou în piscicultură, ca fondator și acționar minoritar în cea mai mare fermă de sturioni din lume, a optat pentru Dacia. ”În fermă conduc o Dacia Logan Break care are vreo 6 ani, care consumă în jur de 5,6l pe diesel. Vreau să spun că mă simt exceptional în ea pentru că are toate dotările în ea, întocmai ca mașinile astea mai sofisticate. Are și AC, și Start/Stop, e mai ușor de întreținut în sensul că găsești multe service-uri unde mergi repede și le poți lucra, piesele de schimb sunt așa și așa, oricum mai ieftine ca la alte tipuri de mașini și e foarte fiabilă. Să știți că am ajuns la aproape 250.000 km cu ea. Nu are tracțiune integrală, însă 4X4 pentru mine este un moft când vorbim despre agricultură. De 4×4 discutăm când ne referim la zona montană, unde poate oricând să te prindă o ploaie torențială, unde e de mers pe pantă, dar nu ai ce să faci în câmpia română cu un 4×4 de teren. Intri pe câmp cu el numai dacă ești tâmpit și vrei să strici fie drumul, fie structura terenului. Nu ai de ce să intri cu el”, analizează critic plaja de opțiuni pentru fermieri, Adrian Rădulescu.
Călin Muscă, un hobbist de Land Rover pur sânge
Călin Muscă administrează în Arad atât ferme de porcine, cât și bovine. El conduce un exemplar din ultimul lot produs din legendarul Land Rover Defender. ”Am un Land Rover Defender din 2016. E ultimul an în care s-au fabricat, după 40 de ani de producție continuă. Defenderul vine în 3 variante- 90 care înseamnă 2 uși plus spate, 110 care sunt 4 uși plus portbagajul și 130 care vine cu 4 uși și un portbagaj mult mai mare, gen pick-up. Având în vedere că nu sunt singur și am și o familie numeroasă, cu care într-adevăr, mai rar, dar se întâmplă să fie cu mine în mașină, mi se părea normal să am o mașină totuși de 5 locuri, suficient de spațioasă. Familie numeroasă pot să spun că în momentul ăsta suntem 5, cu încă unu pe drum. Am căutat totodată o mașină pe principiul «dacă trece tractorul, să știu că trec și eu», adică să știu că mă pot duce cu ea în orice condiții de drum, că am sau nu am drum și că nu rămân pe te miri unde, pentru că circul mult. Eu mai puțin umblu pe câmp, având mult mai puține operațiuni pe vegetal, dar foarte mult pe șantiere. Pe lângă asta, avem totuși și componenta de vegetal și mă mai deplasez și eu pe câmpuri. Cu Defenderul pot să spun că mă duc cu 100 km/h și pe șosea și cu aceeași viteză mă duc și pe un drum de câmp, sau chiar peste arătură dacă e nevoie. Totodată, am căutat neapărat o mașină cât mai simplă din punct de vedere al electronicii. Maximul de dotare la Defender este aerul condiționat, nu climă. Pur și simplu AC – pornit/oprit, este dotarea de top. E un pic mai camion, aș putea să-i spun așa, ca condiții de transport la care te poți aștepta în momentul când discutăm de o mașină care costă banii ei. Referitor la confort, inițial era destul de lină, însă eu am făcut mai multe modificări pe ea față de fabrică, pentru că și eu și fiul meu suntem pasionați un pic și de off-road și ieșim si pe dealuri și în zone mai accidentate, nu doar pe câmpie. Fiul meu de 5 ani și jumătate este copilotul. Varianta de fabrică chiar nu scutura, e șasiul model Puma, ultima variantă de șasiu destul de confortabil, doar că i-am pus bare, troliu, rollcage, care cântăresc vreo 550 kg și a trebuit să modific suspensia, pentriu că pe suspensia originală, cu kilogramele suplimentare adăugate, mașina era prea joasă. Când optezi pentru o mașină depinde foarte mult și ce faci cu ea. Că treci ocazional printr-o baltă care este pe un drum de piatră, e una sau dacă ai de traversat o vale prin te miri unde și te trezești cu apă până la motor e alta. Ori pe Defender, tocmai d-asta am spus și snorkel-ul, ca să am admisia de aer la nivelul plafonului și să pot să fac lucrurile astea. Însă în ciuda dotărilor, pot să spun că, spre rușinea mea, la un momentdat am rămas suspendat pe un șantier. Constructorii s-au băgat cu niste utilaje, iar eu, fiindcă am trecut de mai multe ori pe acolo, știam că apa este de o jumătate de metru și nu mi-am făcut griji, dar cum constructorii au spart tot, am rămas suspendat și a trebuit să vină să mă tragă tractorul mare”, detaliază Călin Muscă specificațiile Defenderului lui.
Alexandru Baciu e mulțumit cu Logan și Duster
Fermierul călărășean Alexandru Baciu, care lucrează 2000 ha și are o fermă de vaci cu un efectiv de 1200 capete, conduce zilnic între 30 și 100 km cu cele două mașini marca Dacia, din dotare.
”Cu un Duster merg la câmp și pentru șosea am o Dacie Break. Sunt foarte mulțumit de ea. O am de puțin timp, de până în 3 ani de zile. Am încercat și mașini străine, dar trebuie să fii cu geanta de bani tot timpul după tine, pentru că piesele sunt foarte scumpe. În plus, mașinile străine de teren acum nu mai sunt chiar de teren. Sunt mai mult de oraș. Eu sunt fan Japonia. Am avut și Mazda, am avut și Nissan. Mi-au plăcut, dar am renunțat la ele: consum mare și cost mare la piese. Mi-aș dori o Toyota, dar n-am bani acum. În schimb, Dacia Duster e chiar fiabilă. E un gri metalizat brut, mai de tăvăleală, așa. Și am un Logan MCV pe benzină, cu care merg de la fermă acasă. își motivează alegerea Alexandru Baciu.
Cătălin Grigoriu conduce o Toyota cuminte pe drumuri de țară
Băcăuanul Cătălin Grigoriu administrează Moldova Farming, o exploatație agricolă de precizie, întinsă pe circa 7000 ha de teren, în județele Bacău, Neamț și Vrancea. Totodată Grigoriu este și un cunoscut pilot, cu multiple participări la Campionatul Național de Raliuri, unde conduce o mașină de curse de 280 CP. În fermă însă, conduce o Toyota. ”Eu am o Toyota Landcruiser din 2017 sau 2018. Mi s-a părut cea mai potrivită alegere pentru agricultură. E o mașină spațioasă, robustă, un adevărat 4×4. Mașina mea de teren are 170 CP, așa că vreau, nu vreau, sunt ținut în frâu. Mai mult nu se poate. E o mașină grea, masivă. Cred că i-ar fi trebuit măcar 300 CP la greutatea pe care o are. Momentele limită le am doar la raliu. Pur și simplu, raliul e raliu, serviciul este serviciu. Partea bună e că mai am timp de raliu, desi, într-adevăr, mai puțin. Cred că anul acesta merg doar la maxim 4 etape din campionatul national”, conchide fermierul.
Cornel Stroescu, conduce un Volvo second-hand
Cu o exploatație de 2000 ha, dar și cu ferme de păsări, mehedințeanul Cornel Stroescu este unul dintre cei mai populari mehedințeni. E cunoscut drept omul care a învins în instanță Cargill, corporație care a vrut să ia pielea de pe fermier în mod nedrept, dar și ca fervent promotor al ”Legii Camerelor Agricole”. Acesta deține o mașină suedeză. ”Conduc un Volvo XC90 din anul 2006, dar din 2012 până acum aceasta este a 3-a mașină. Eu nu le iau de noi. Nu am deloc o patimă după mașinile noi. În schimb am patima să am utilaje performante, mai ales că facem cultură mare la nivel de performanță. Asta e o patimă a mea, să am unele dintre cele mai bune utilaje. Din 2010 până acum am cumpărat utilaje de peste 3 mil de euro și m-au întrebat reprezentanții firmei de leasing: «Dar o mașină de ce nu îți iei și tu în leasing? Că semănătoarea asta a fost 78.000 de euro, nu mai zic de combina de 348.000 euro». Le-am explicat că nu văd utilă o mașină nouă și că ar avea costurile cam mari. Eu cred că mașinile noi sunt pentru oamenii care nu fac agricultură. Volvo-ul meu a 3 a mașină în 8 ani de zile și m-am dus până în prezent cu ea la 400.000 km. Fac 150.000 km pe an. Dar vreau să știți că Volvo XC 90 merge foarte bine pe câmp. Am rămas suspendat în nămol o singură dată și atunci au trebuit să mă tragă cu tractorul. În rest, chiar dacă ploua sau ningea, nu m-a lăsat niciodată. Numai suspendat să nu rămâi, dar sunt momente când și cu tractorul rămăi împotmolit. Această mașină nu e doar de fermă. Ies din câmp cu ea, dau un jet de apă și plec la București sau spre Germania. Nu doresc să mă perceapă nimeni ca patron. Eu mă consider un om obișnuit”, declară cu modestie Stroescu.
Dimitrie Muscă, conduce un monstru clasic, Mercedes G350
Directorul general al CAI Curtici este, desi nu o admite direct, un iubitor al mașinilor de calitate. Și are și argumente solide în acest sens. Până anul trecut a condus un Mercedes G Klasse fabricat în 2004, pe care l-a cumpărat de la reprezentanța clujeană a unui bun prieten. Anul trecut a cedat mașina veche ca avans pentru cea mai recentă variantă a aceluiași model. ”Ca inginer agronom și șef de unitate, eu trebuie să-mi văd câmpurile în fiecare zi, indiferent cum este vremea afară. Dacă a intrat tractorul, sau a intrat combina sau mă prinde o ploaie în câmp, nu mă duc să zic: «Hai trage-mă cu tractorul că am rămas împotmolit nu știu pe unde». Nu am șofer ca să mai plătesc pe unul cu câteva mii de lei pe lună, doar ca să stea după mine. Așa că sigur că îmi trebuia o mașină bună. Am avut G-ul vechi și l-am vândut și am luat pe acesta, care într-adevăr este ultimul G. Mă scoate din orice situație. Este super deșteaptă. N-am avut probleme cu mașina mea, desi au fost dăți când am mai pățit-o în fermă. Ne-am împotmolit cu TIR-urile, de trebuie să tragi cu două tractoare de TIR. Se întâmplă după ploile astea de vară. de obicei. Nu vrei să te trezești blocat într-un canal de desecare de te ia dracu. E o mașină de teren că are garda la sol înaltă și mă pot duce cu 80km/h pe drumurile agricole din fermele mele. E cea mai bună mașină de teren la ora asta. Nici nu mă interesează cât consumă. Important e că mă deservește pe mine care lucrez 7600 ha de pământ, exploatez 50.000 de capete de porci, 3000 de vaci. Pe toate combinele am motoare de Mercedes. De aceea nu consider că e un lux să conduc o mașină ale cărei caracteristici tehnice mă scot din orice situație. Trebuie să spun că am două mașini. Cealaltă mașină este un ML. Fac cam 35.000 km/an cu fiecare”, detaliază Dimitrie Muscă.
Dumitru Andreșoi are un parc auto de Mitsubishi L200
Cel mai mare crescător de oi al României, deținător al unei exploatații de 5300 ha în lunca Mureșului și cu afaceri totale estimate la 60 milioane euro, de când face agricultură Dumitru Andreșoi a schimbat mai multe generații de Mitsubishi. ”Eu merg pe L200. E o mașină foarte sprintenă pe câmp, ies cu ea și la șosea. Sunt foarte mulțumit. Am 10 astfel de mașini. Am avut 13, din care 10 merg și acum. Pe șosea, pe câmp, pe ploaie pe noroaie, pe zăpadă. Se pretează pentru zona off-road, pe teren moale, accidentat și în pantă, peste tot. E o mașină care corespunde cerințelor necesare, atât în cultura mare, cât și pentru zootehnie. Este bună și pe zona de munte, peste tot. Primul L200 l-am luat în 2007, iar modelul pe care îl conduc eu în prezent are 2 ani de zile și deja am aproape 300.000 de km la bord. Asta în contextul în care în cei doi ani am mai folosit și alte mașini, nu doar pe asta. De pildă când mă duc la București, folosesc un Mercedes. Modelul L200 pe care îl conduc în prezent, are, spre deosebire de generația anterioară, o serie de îmbunătățiri mai mult pe partea electronică, însă și la tracțiune, pe partea de cuplare a roților, de blocare a diferențialului. Ca raport calitate/preț, sunt mașini foarte bune”, își explică alegerea producătorul hunedorean.
Gelu Scutaru, fidel unui bătrân Land Cruiser
Fermierul vrâncean lucrează peste 4500 ha de teren, are capacități de stocare de 140.000 t, unități de panificație și livezi ultramoderne, ceea ce înseamnă că are mulți kilometri de parcurs în fiecare zi. Pe care îi face cu o mașină japoneză. ”Am Toyota Land Cruiser care are 12 ani. Este singura mașină cu care am reușit să ies din câmp când m-au prins vremuri grele. Am avut situații limită, cu ploi, chiar și zăpadă, și e singura cu care am reușit să intru și să ies din câmp. Cu celelalte pe care le-am mai încercat, am rămas pe câmp. M-au tras cu tractoarele. O mai țin înca 12 ani dacă voi mai trăi eu și dacă va mai trăi ea. Are 340.000 km și până la 1 milion km dacă mergi cu ea cum trebuie, poate să funcționeze fără probleme. M-am atașat de ea”, conchide Gelu Scutaru.
Dan Țandea are camarad un Mitsubishi care a împlinit un sfert de veac
Președintele cooperativei Someș Arieș, Dan Țandea, este un veritabil cowboy ardelean. Nu se dezice de imaginea sa de om dintr-o bucată nici în materie de mașini. ”Eu am un Mitsubishi de 25 de ani L 200. E ca un ARO la design. Și ca mașină de familie o Skoda are soția. Și mai am în fermă o Dacia papuc 4×4. Eu niciodată n-am fost pasionat de mașini. Este o necesitate mașina. Eu am luat masina asta de teren, ca să pot să mă duc pe toate coclaurile. Rar nu poate ieși din situații limită. Mă scapă de oriunde. Și iarna e foarte rar să nu poată să iasă de undeva, fiindcă e foarte înaltă. Mai eram câteodată când eram pe deal la oi și ma prindea câte o ploaie de 30-40 de litri și atunci se noroia tare câte un drum d-ăsta de noroi, dar când o luam cu L200 pe iarbă sau peste hotar, nu există să nu se ducă”, declară fermierul.
Vasile Târziu, încredere totală în VW Amarok
Fermierul timișean Vasile Târziu, lucrează 2.500 ha de teren în zona Cenad, prin intermediul societății Agrobilan SRL, în lunca Mureșului și pe granița cu Ungaria. El folosește o camionetă marca VW. ”Am o mașină pentru câmp. De altfel îmi trăiesc o parte din viață în ea sau pe lângă ea. E un VW Amarok din 2013 cu care am ajuns la 310.000 km dintre care estimativ jumătate sunt pe câmp. Cu cauciuri de teren speciale, m-a scos de oriunde. Chiar Amarok-ul, o mașină extraordinară, cu motor de 2l, cu consumuri foarte reduse, de 7-8 l/100 km în regimuri de turație mai ridicate sau mai scăzute. E o mașină extraordinară. Și mai avem în fermă un Nissan Navara din 2005, care funcționează și în ziua de azi. Are 750.000 km. Recomand și Nissanul cel vechi ca mașină. Nu știu cum sunt modelele noi”, explică Vasile Târziu.
Ilie Popescu consideră că pentru deplasarea în fermă un Duster e suficient
Economistul Ilie Popescu lucrează 1750 ha de teren, deține spații de stocare în Slatina și un parc fotovoltaic. Nevoile sale de deplasare în interes profesional îi sunt acoperite de o Dacia Duster. ”Mașina mea de câmp e un Duster, model 4×4, cu care parcurg până în 100 km/zi. Am optat pentru ea pentru că eu consider că nu îți trebuie, ca fermier, mai mult de un Duster. Pentru asta am achiziționat-o. E mașină nouă, luată anul ăsta. O țin maxim 2 ani de zile. Prețul e unul din motive. Am mai încercat în trecut și modele de mașini străine, dar mai demult. De vreo 5-6 ani merg ca opțiune pe Dacie. Pentru mine este o mașină ușoară, care mie îmi este suficientă pentru activitatea mea” mărturisește Popescu.
Dan Herțeg, un Ford Ranger pe post de birou mobil
Arădeanul Dan Herțeg administrează o exploatație de peste 3000 ha în zona Șemlac și totodată e și președintele unui OUAI care deservește 7500 ha. Acesta a optat pentru o mașină de teren marca Ford cu care parcurge în medie 150 km/zi.
”Conduc un Ford Ranger luat din Slovacia, la jumate de preț față de România, care la momentul achiziției avea un rulaj de doar 17.000 km. Mașina avea 11 luni când am luat-o. Am dat pe ea 18.750 euro, față de 32.000 cât era una nouă la noi. La prețul de nou am mai pus 4000 de euro și am luat două mașini. Pe vremurile astea prefer un tractor nou și un plug vechi. Prefer o combină nouă și o remorcă veche. Prefer să iau două mașini vechi, decât una nouă. Legat de importanța mașinii pentru mine, vreau să punctez că am două locuri unde trăiesc. Una e mașina de câmp și a doua e casa. Mașina de câmp e a doua mea casă. E și birou, am agenda în ea, tableta, acolo sunt toate. Acolo sunt de la 8.30 dimineața și până seara, sau chiar 12 noaptea în campanie. Acolo îmi petrec ziua, chiar viața. Momentele în care mașina ne scoate pe noi, fermierii, din câmp, din necazuri, este momentul fericit. Când plouă, dacă mașinile nu au 4×4, nu mai contează că e nouă sau veche, că nu mai ieșim din câmp. Ăla e un moment greu pentru mașină și un moment fericit pentru noi fermierii, că vine ploaie pentru recoltă”, își descrie relația cu propria mașină, fermierul.
