Iosif Pazuric și-a închis temporar cele 3 ferme de pui. Motivul? Prețul exorbitant al cerealelor!
Daniel Befu -
Preţul cerealelor, ajuns la un nivel record în ultimele luni, l-a determinat pe Iosif Pazuric să pună lacătul pe fermele de pui. Analiza cheltuielilor din fermele de la Bihor au arătat că afacerea ar fi fost în mare pierdere dacă antreprenorul din Bihor ar fi continuat să producă la actualul nivel al costurilor cu hrana păsărilor.
Iosif Pazuric controlează în judeţul Bihor Nutrientul Group, unul din playerii cheie din nord-vestul țării atât în zootehnie, cât și în nutrețuri combinate, cu afaceri în domeniul suinelor, Pe lângă cele 5 ferme de suine cu o capacitate anuală de producție de 130.000 capete, omul de afaceri Iosif Pazuric deține și 3 ferme de pui, cu o producție cumulată de 1 milion de pui pe serie și o cadență de 6-7 serii pe an.
Latura zootehnică a fost dezvoltată strategic de fondatorul Nutrientul Group, fiind gândit ca o zonă economică tampon, capabilă, în momentele de absență a cererii, prin absorbția unei fracții semnificative din producția fabricii de nutrețuri combinate Nutrientul Palota, să tempereze un potențial șoc economic pentru fabrică. Pe partea de FNC, Nutrientul Group este unul dintre principalii producători de pe zona Ardeal-Banat, cu o capacitate de producție de 120.000 t/an de nutreț combinat. În prezent însă, din cauza contextului delicat al pieței, funcționează doar la 75-80% din capacitate.
Producția a fost oprită în fermele de pui de carne
În acest moment însă, fermele de pui de carne au lacătul pe poartă. ”Am avut perioade în care am oprit producția. Și acum am oprit producția, datorită faptului că prețurile nu acoperă costurile. Hotărârea am luat-o din cauza costului cerealelor și al proteicelor, care au crescut la prețuri istorice”, declară Iosif Pazuric.
Producția era destinată în special exportului înspre Ungaria, unde puii proveniți de la Nutrientul Group sunt de mulți ani procesați în produse premium prezente în food-chain-ul din țara vecină.
Motivul din spatele deciziei lui Iosif Pazuric de a închide temporar fermele de pui de carne e pentru a minimiza pierderile economice, în contextul efervescenței prețurilor cerealelor și plantelor proteice.
”În fiecare an, prețurile la cereale în perioada de recoltă au fost – la păioase între 600-700 lei, acum contractele futures pentru cerealele păioase, încă nerecoltate, sunt peste 900 lei/t. La porumb tot așa, prețul de 550-650 lei/t era unul acceptabil. În momentul de față contractele futures pentru porumb se fac la 900-950 lei/t, iar în prezent șrotul de soia ajunge și la peste 580 $/t. Pentru producătorii de cereale este o mană cerească, un preț capitalizant, dar pentru producătorul de carne este devastator ceea ce se întâmplă în momentul de față. Asta și la porc și la pasăre și în toată zootehnia în general, exceptând oaia și rumegătoarele care își completează hrana din iarbă și furaje de volum. Prețul cerealelor e dat de piață, de raportul cerere-ofertă, însă cotația la bursă e influențată de orice știre. În plus, pe zona asta lucrurile funcționează și sub influența fondurilor de investiții care cumpără poziții. Suntem într-o globalizare totală și câteva fonduri de investiții care dețin un capital de zeci de miliarde de euro, pot să cumpere și să influențeze piața într-o mare măsură și să o distorsioneze. La carne în schimb, pe Europa puterea de cumpărare și cererea de carne este mai mică decât oferta. Europa are în jur de 114-115% producție versus capacitate de consum. La pasăre e tot cam pe acolo, 112%-114% și această supraproducție presează asupra prețului de vânzare. La nivel național, fermele românești asigură abia 25% din consumul intern al cărnii de porc. În mod normal ar trebui să avem un preț mai mare. Dimpotrivă, avem un preț mai mic decât piața Europei. Autoritățile române n-au ce măsură să ia pentru influențarea prețului cărnii de porc. E vorba de cerere-ofertă și sunt un număr limitat de abatoare care fac prețurile și asta e. Prețurile sunt cam uniforme în Uniunea Europeană. Piața germană era indicator până la un moment dat, însă acum are focare de pestă porcină la mistreții din pădurile de la frontiera cu Polonia și China rejectează orice țară care are pestă. De aceea, fermierii din Germania sunt în același impas ca și noi. Pe lângă faptul că avem un blocaj al fluxului de animale la nivelul fermelor de porci, generat de pestă, în momentul de față există un raport invers între prețul cărnii de porc și prețul materiei prime, cereale și proteice, care sunt la prețuri istorice. Aceste prețuri exorbitante din prisma crescătorilor de animale, generând pierdere la toți crescătorii. În momentul ăsta Spania este singura țară europeană în care creșterea porcului este profitabilă. Asta fiindcă e singura care are deschisă piața asiatică, unde e cerere foarte mare. La spanioli porcul în viu e 140 euro, în timp ce la noi carcasa e 140 de euro. În China de exemplu este 21 de lei kilogramul în viu și atunci fermierul chinez își poate permite să cumpere porumb cu 1 leu kilogramul. În rest, la toată lumea costurile sunt mai mari decât prețurile”, explică producătorul. Acesta bănuiește că lipsa unor măsuri de protejare a producătorilor de porc dinspre autoritățile europene, vizează o selecție naturală și crearea unui nou echilibru în piața cărnii de porc, între cerere și ofertă. ”După 2-3 cicluri de creștere a porcului pe pierdere, unii fermieri ies din business terminați. În special cei care au monobusiness renunță. Probabil că se urmărește reducerea efectivelor la nivel european”, crede Iosif Pazuric.
FNC-ul funcționează la 80% din capacitate
Dat fiind trendul cotațiilor cerealelor la bursă, emoțiile sunt mari, dat fiind că toate 3 liniile de business controlate de Iosif Pazuric depind direct de parametrii bursieri.
”Sunt incapabil să-mi imaginez ce va urma. Așteptăm recolta. Eu sper totuși să se mai tempereze prețurile astea și cerealele și materiile prime furajere să se aproprie de o zonă normală de preț. Dacă nu, vom fi nevoiți să cumpărăm materia primă la prețurile pieței, dar mă întreb cine va mai produce carnea de porc și de pui la noile prețuri? Asta fiindcă prețurile la poarta fermei vor trebui să ajungă în cele din urmă costurile. E singura logică economică după care pot funcționa agenții economici. Inclusiv activitatea FNC ne e afectată de creșterea cotațiilor grânelor și problemele cu care se confruntă zootehnia. La fabrică capacitatea proiectată este de 120.000 t/an, dar în mod normal produceam cam 100.000 t/an. Acum însă, am scăzut la 90.000 t. Funcționăm la doar 80% din capacitate. Pe partea de furaje combinate am avut cerere până acum, fiindcă există o oarecare inerție la toți producătorii din zootehnie. Ei se încăpățânează să continue activitatea, în speranța că piața se va autoregla. De regulă, asta s-a întâmplat în trecut. Piața s-a reglat și a acoperit și costurile din urmă și lumea și-a revenit. Anul trecut am reușit să facem contracte la prețuri acceptabile de achiziție a meteriei prime furajere și în prezent trăim din contractele de anul trecut. Dar contractele noi vor fi dificil de înghițit. Mi-e frică să fac contracte noi în momentul ăsta. Porumbul nici nu are 3 frunze și firmele încheie contracte pentru achiziții-futures la 900-950 lei/t. Dacă lucrurile nu își revin, în final totul se va sparge în capul consumatorului”, conchide antreprenorul bihorean.
