• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Ferma de ”aur negru” din Banat, care funcționează cu tehnologie din SUA și produce îngrășământ natural pe bază de râme

    Daniel Befu -

    Economistul Marian Merloi este cofondator al Duo Bio SRL din Dragșina, județul Timiș, cea dintâi societate înființată în România, care a investit în domeniul producerii și comercializării de vermicompost. Dar ce e vermicompostul? Foarte pe scurt, este un compost care e trecut prin tubul digestiv al râmelor, care la rându-le duc la modificarea structurii compostului și totodată îl îmbogățesc cu o serie de atribute unice de natură biotică.

    Ferma de vermicompost și-a început producția în 2014, cu un volum de 300 m³, pe care l-a crescut gradual cu 15-30% pe an, ajungând în prezent la o producție 1000 m³. La momentul inaugurării, era unica facilitate de producție de acest tip din România. Între timp s-a mai deschis, conform lui Marian Merloi, încă una. ”La ora actuală în țară mai există un producător. Nu știm foarte multe despre el. Este în zona Buzăului, în sudul țării. Am încercat să inițiem o colaborare pentru a găsi împreună o cale de a promova produsul, dar n-am găsit încă deschidere pentru colaborare”, explică producătorul.

    Clienții principali de vermicompost provin atât din mediul privat, cât și de la stat. ”Ne-am adresat în primul rând fermierilor mari, în al doilea rând instituțiilor de cercetare, precum USAMVB Timișoara, Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea, Centrul de Cercetare-Dezvoltare pentru Biostimulatori ”BIOS” din Cluj Napoca, USAMV București și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni”, enumeră câțiva clienți reprezentativi din portofoliu, managerul Duo Bio SRL.

    Vermicompostul e popular în SUA, pe când în Europa e privit cu timiditate

    Pionierul vermicompostului în România a lucrat ca responsabil pe parte financiară în cadrul institutului de cercetări din cadrul UMT Timișoara, ulterior a fost unul din cofondatorii primei firme de termopane din Timișoara și a activat mai mulți ani în domeniul consultanței pentru accesarea de fonduri europene. A ajuns accidental în contact cu un producător de vermicompost din vestul Europei și i s-a părut a fi un domeniu promițător pentru România, fără să intuiască dificultățile titanice pe care urma să le aibă, ca deschizător de piață.

    ”Despre vermicompost am aflat după ce am fost în vizită la o astfel de unitate de producție în Austria și mi s-a părut interesant. Sufletește m-am regăsit în povestea din jurul vermicompostului. Asta poate și prin faptul că totodeauna am avut o afinitate pentru agricultură, adică câmp, arbust, arbore, tot ce înseamnă partea asta și cumva m-a legat ideea de grijă față de mediu și hrană sănătoasă. De acolo a plecat totul. Printre altele, aveam un prieten profesor la siguranța alimentului și de fiecare dată când mergeam la el și beam un ceai în laborator la el, îmi arăta produse care sunt făcute prin sinteză și îmi explica cât de bine poate să facă sinteza un produs, încât omul îl percepe ca fiind mai bun decât pe un produs natural, datorită serotoninei din creier, care în momentul în care-l guști, te face să zici că are gustul cel mai perfect, dar în realitate este mult mai nociv decât un produs natural, datorită compușilor chimici conținuți. Conștientizarea acelui detaliu, m-a dus la ideea că mâncăm foarte prost, nesănătos și trăim într-un mediu care e nociv pentru noi. Așa că atunci când am aflat că oamenii pot produce mâncare și fără să chimizeze solul, m-am entuziasmat”. își amintește producătorul.

    Mai departe acesta a cumpărat tehnologia și echipamentele folosite de producătorul austriac și a inaugurat ferma de vermicompost. ”Ulterior am migrat spre tehnologia americană, care e mult mai productivă. Din datele pe care le avem de la nivel mondial, în Statele Unite este un produs care este foarte, foarte cunoscut. Acolo are o istorie de peste 200 de ani. Producția lui în America este destul de mare, în timp ce în Europa este mai puțin cunoscut și mai puțin folosit, dar la ora actuală se pune un accent tot mai mare pe dezvoltarea lui și pe bătrânul continent. De aceea am preferat, ca după ce am cumpărat know-how-ul din Austria, să mergem pe alt know-how din SUA, care la ora actuală este mult mai productiv și mai eficient. Avantajul tehnologiei americane e că permite un randament mult mai bun, însemnând că producția pe care o obțineam cu know-how-ul din Austria, era 50% din cea obținută prin tehnologia din America. Sisteme de producție sunt identice, adică folosesc ca bază de materii prime la fel, dar este diferită pe tot ce înseamnă partea de procesare și producție”, declară Marian Merloi, care până acum a pompat jumătate de milion de euro în această afacere, sumă din care 250.000 euro e reprezentată de fonduri nerambursabile.

    Cum se obține vermicompostul?

    Antreprenorul își numește unitatea de producție ”fermă de vermicompost” și deși nici nu cultivă plante, nici nu crește animale, atmosfera de acolo e chiar una de fermă. Din punct de vedere al procesului de producție, suprafața unității e structurată în mai multe părți distincte. Prima e zona de materii prime, loc în care sunt stivuiți baloții de in, mazăre, soia, lucernă verde. Pe partea de materii prime există un depozit de bălegar provenit de la fermele de cai, oi și vaci și un depozit de creangă tocată de esență tare, pe care producătorul o aduce din zona Făget și Nădrag.

    ”Creanga de copac are rolul în principal de aerare, un factor esențial pentru râme. Crengile sunt importante și pentru conținutul de lignină, deși noi la ora actuală suplinim necesarul de lignină folosind tulpina de in. În România nu am găsit însă nici un utilaj capabil să toace tulpina de in, datorită fibrei. De aia am apelat la foarte multe institute de cercetare, ca să vedem ce modalități există de a toca tulpina de in. În final am cumpărat un utilaj special, cu două tipuri de cuțite, capabil să toace baloții de tulpini de in”, explică Marian Merloi.

    A doua zonă e partea de compostare, locul unde se amestecă materiile prime componente, respectiv resturile vegetale și bălegarul. Cu respectivul amestec se construiesc biloane, care se lasă la macerat timp de 6-7 luni de zile, viteza de obținere a compostului finit variind în funcție de perioada din an când se face compostarea. În tot acest răstimp, la intervale regulate, o mașinărie specială execută aerarea compostului prin rotirea periodică a biloanelor și i se administrază apă, pentru menținerea la o umiditate relativ constanță. În momentul în care ajunge la 80-90% compostare, compostul finit se transferă în hala de producție, unde se găsesc râmele. În funcție de materiile prime folosite, se pot obține mai multe variante de vermicompost, numite ”produse țintă”, cu adresabilitate punctuală pentru legumicultură, cultura mare sau pomicultură.

    În hala de producție, Marian Merloi refuză să dezvăluie anumite detalii din procesul de producție, pe motiv că țin de secretul firmei. Ne prezintă însă principiile generale de funcționare a halei de vermicompostare.

    ”Putem doar să vă arătăm cum arată râmele și produsul finit, vermicompostul, care e făcut cu ajutorul râmelor”, se scuză acesta. Hala de producție are în dreapta și în stânga niște lăzi dreptunghiulare suspendate, care au lungime de 40 m și lățime de 3 m, delimitate de un culoar central. Aceste lăzi enorme, asemănătoare unor remorci de tractor care parcă nu se mai termină, se numesc posturi. Posturile se umplu cu un strat de 40-80 cm de compost, deasupra căruia râmele sunt împrăștiate ca și cum ai răsfira semințele, atunci când însămânțezi suprafața unei sole. Râmele lucrează în plaja 0-40 cm și foarte puține dintre ele se aventurează mai jos, coborând până la fundul lăzii, deoarece mai jos compostul e mai dens, fiind tasat de greutatea de deasupra, iar râmelor nu le convine să se transforme în mineri. Lăzile sunt acoperite cu o prelată care limitează accesul luminii, razele soarelui nefiind prielnice activității râmelor. Pentru aerare se ridică marginile laterale ale prelatei, după un principiu asemănător celui utilizat la solare.

    Râmele primesc suplimentar și ”mâncare”

    Marian Merloi menține râmele în stratul de sus printr-un truc simplu: aproximativ de două ori pe săptămână le dă câte o porție de mâncare. Cantitatea de mâncare pe care eu le-o administrează la fiecare 3 zile râmelor e un strat de 2 cm de compost. Astfel, tot timpul populația de râme e menținută în zona de sus, unde ele primesc hrană proaspătă.

    Practic ce vrea să spună e că peste straturile de compost care au trecut prin tubul digestiv al râmelor, staful depune un nou strat și peste el un altul și tot așa, asemeni stratelor geologice. Însă în loc ca nivelul de compost din ladă să crească tot mai mult, în realitate fiecare strat de compost digerat de râme coboară tot mai jos odată cu trecerea timpului, deoarece lăzile uriașe, în partea de jos au în loc de planșeu o sită, deasupra căreia se preumblă un cuțit industrial, care se la anumite intervale taie felii subțiri din calupul de vermicompost. Secțiunea de vermicompost secționată, pică prin ochiurile sitei pe pardoseala halei de sub lăzile suspendate, de unde este raclată și transportată automat spre marginea halei. Cantitățile de vermicompost evacuate cu regularitate, fac ca grosimea stratului de vermicompost din lăzi să rămână constantă, deși la fiecare 3 zile se adaugă un strat de 2 cm de compost proaspăt.

    ”De la alimentarea în ladă până la recoltarea în partea inferioară, trec aproximativ 6 luni de zile. Compostul are și el foarte multe proprietăți bune, dar datorită râmelor, care prelucrează compostul trecându-l prin intestinul lor, valoarea produsului crește foarte mult, însemnând acumulări însemnate pe partea de acizi humici, pe partea de antibiotice, dar și de microorganisme care se dezvoltă după aceea. În urma cercetării pe produs, pe partea de cercetare cu USAMV Timișoara, împreună cu cercetătorii de la Cluj, au determinat că un gram de produs finit de vermicompost, conține în jur de 20-25 milioane microorganisme, iar pe partea de ciuperci, între 5 și 7 milioane”, detaliază administratorul Duo Bio SRL.

    Iarna posturile în care se produce vermicompostul sunt încălzite

    În anotimpul rece ”ferma” de vermicompost este încălzită printr-un sistem de țevi prin care circulă agent termic și sunt acoperite pe lângă prelată și cu o folie cu bule, pentru a păstra temperatura optimă de lucru pentru râme. Deoarece râmele sunt ființe curioase, care migrează, pereții laterali ai lăzilor uriașe au aplicate niște site perpendiculare anti-evadare, la care când ajung, râmele cățărate cad înapoi în compost.

    După ce materia primă a fost procesată cu ajutorul râmelor și se face recoltarea vermicompostului, acesta se introduce în selector, care îl separă în două sortimente.

    ”Sortul 1 are dimensiunea 0-4 mm și este un produs finit superb, granulat, ce nu are miros și este foarte bine structurat, iar sortul 2 are dimensiunea de 4-6 mm și la fel, este un produs foarte structurat, care arată foarte bine. În urma procesului de sortare, rezultă deșeurile de creangă, de dimensiuni mai mari. Asta deoarece creanga este un produs care se macerează în aproximativ 2-3 ani, fiind esență tare, motiv pentru care aceste deșeuri de creangă se reintroduc înapoi în circuitul de producție. Sortul 1 și sortul 2 de vermicompost rezultate în urma selectării, sunt introduse într-un dispozitiv de ambalat cu buncăr de 1000 l, care îl pregătește pentru livrare către clienți. Modul de ambalare diferă, în funcție de tipul de client. Pentru marile ferme vegetale, el se expediază în big-baguri, iar pentru micii consumatori în săculeți de dimensiuni variate. Noi îl numim «aur negru». Calitatea produsului este fantastică din toate punctele de vedere. Este un produs complet, care conține necesarul de macro și micro-elemente, este un produs care poate fi folosit pentru toate tipurile de cultură, însemnând de la pajiști până la cultură mare, legumicultură și pomicultură”, explică Marian Merloi.

    Ferma de vermicompost nu face discriminări rasiale, preferând echipele mixte de lucru. ”Avem 4 specii de râme. Pentru a avea o productivitate și o calitate a produsului mai bună, folosim cele 4 specii de râme împreună. Asta pentru că specialiștii de la USAMV, cu care colaborăm, au ajuns la concluzia că conviețuirea împreună a celor 4 specii, dă o calitate a produsului mai bună. Râmele sunt importate cu tirul din Olanda, din cauză că în România nu am găsit specii de râme cu certificare, ca să avem garanția că într-adevăr specia de râmă pe care o cumpărăm este hibridul roșu, sau tiger sau o altă varietate dintre cele pe care le folosim. Râmele vin în saci cu compost, într-o densitate mare și vin la temperatură de hibernare. Ele hibernează undeva la 3°C. În jur de 10 kg de râme sunt conținute într-un pachet de 16-17 kg. Cum media de greutate e cam de 1 gram pe bucată, rezultă că într-un sac sunt până la 10.000 râme”, detaliază producătorul.

    Un business care din 2014 se chinuie să spargă gheața

    Om al cifrelor, Marian Merloi se luptă să aducă afacerea la parametrii de profitabilitate la care se aștepta când a decis să investească în vermicompost. În 2020 a vândut 860 m³ de vermicompost, la o producție de 1000 m³/an. În realitate însă, potențialul productiv al fermei sale e de 2000 m³, însă absența cererii îl face să funcționeze cu motoarele subturate. De aceea, producătorul admite că uneori, din cauză că piața e insuficient interesată de vermicompost, îl bate gândul să-și vândă afacerea.

    ”La ora actuală funcționăm pe profit, dar în primii ani de producție a fost destul de greu, pentru că piața din România nu funcționează și nu era obișnuită cu produsul respectiv. Abia la ora actuală după mai multe încercări și găsind deschidere la fermierii străini prezenți în România, am început să pătrundem pe piață. Unul din partenerii noștri de încredere este compania elvețiană Borloni, care cumpără constant de la noi vermicompost pentru cultura mare. Sunt foarte mulțumiți, iar rezultatele obținute de ei ne mulțumesc și pe noi. În 2017, când am plecat cu ei la drum, În 2017 Florea Invest, divizia de agricultură a Borloni, avea o producție la grâu de 2400 kg/ha, ca în 2019 să ajungă la o producție de 3900 kg/ha”, mai spune Merloi.

    Pe partea de legume firma sa a colaborat și colabează cu Arovit, pe cultura de tomate. ”La un hectar de tomate cultivate în regim convențional au obținut o producție de 81,5 t/ha, în condițiile în care anterior obținuseră 56,4 t/ha. În momentul în care am folosit produsul nostru, administrat în bandă și ei au rămas foarte surprinși pentru producția obținută și calitatea tomatelor. Avem zeci de clienți la nivel național, inclusiv pe culturi de aronia, afin, prun, cătină, vie, alun. Pe viticultură am găsit deschidere la Balla Géza ca la podgoria lui de la Miniș să facem un câmp experimental de 2 ha, pe care am aplicat vermicompost. Pe parcela experimentală a obținut o producție de struguri de 10,5 t/ha, în timp ce pe parcelele fertilizate chimic a obținut 9 t/ha. Vorbim de același soi, aceeași locație, același an. Analizele și măsurătorile au fost realizate de ei. Ca și calcul economic, costul per kg de strugure a fost de 0.16 lei și fiecare 1 leu investit în vermicompost la vie, a recuperat investiția de 5 ori doar din diferența de producție. Ca nișă pentru consumatorii casnici, am la Galați o societate parteneră care cumpără vermicompostul vrac, îl ambalează și îl vinde în Dedeman și în Leroy Merlin. De asemenea am reabilitat gazonul în două locații ale Petrom. Vermicompostul nu e ca și produsele chimice, care se dizolvă foarte repede, în 30 de zile, sau în 3 luni de zile, după care se dizolvă și dispar în sol. Biohumusul din vermicompost, după 2-3 ani de zile încă se regăsește acolo. El conține tot setul de macro și microelemente, însemând că conține: N,P, K, S, Mg, Ca, Cr, Ni, Se, absolut tot ce are nevoie o plantă. Vermicompostul e și un ameliorator de sol, schimbând structura solului și fiind un potențator al acestuia. Are proprietăți higroscopice, însemând că acumulează apa. De aceea în perioada de secetă el este foarte benefic pentru plantă”, enumeră Marian Merloi atuurile produsului său.

    Cantitățile recomandate de acesta a fi aplicate diferă în funcție de tipul de cultură, pornind de la 1200 l/ha la in, 1500 l/ha la grâu, 1800 l/ha la rapiță, 2500 l/ha la ardei, 5000 l/ha la tomate și 0,5-0,8 l pentru fiecare pom sau arbust fructifer. Costul per metru cub influențat de modul de ambalare și de cantitatea cumpărată, între 4,5 lei/l pentru consumatorii casnici și 1800 lei pentru un big-bag de 1000 l. Dat fiind că vermicompostul se aplică fix în apropiere de momentul înființării culturilor, vârfurile de vânzări le are înainte de epocile de semănat.


    Aplicația Agrointeligența

    CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!

    Te-ar mai putea interesa

    Alertă ANM în vigoare! Vreme foarte rece și rafale puternice de vânt de peste 80-100 km/h! Apelul șefului APIA: 1 octombrie – termen limită pentru subvențiile pe hectar și animale! Anunțul făcut de RAR pentru proprietarii de tractoare și de combine!

    Ultimele știri

    Ziua europeană a produselor ecologice. Decizia pentru fermieri luată de trei instituții europene! Carmen Avram – interpelare către comisarul Wojciechowski: Când veți face studii pentru a vedea cum sunt afectați fermierii? Șeful APIA: Controalele în stupine au fost finalizate. Când primesc apicultorii banii!