Negocieri la Bruxelles în defavoarea fermierilor mici: Redistribuirea – redusă de la 12% la 10%
Oana Timar – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Plata redistributivă ar fi trebuit să reprezinte cea mai importantă componentă a noii Politici Agricole Comune – PAC 2023-2027. Pentru statele care nu plafonează subvențiile, un procent minim trebuie alocat exploatațiilor mici și mijlocii. Inițial, procentul minim discutat pentru această plată redistributivă a fost de cel puțin 12% (detalii AICI). La ultimele negocieri s-a dat acordul pe minim 10% (detalii AICI). Până la adoptarea acordului final…poate mai scade!
Plafonarea a rămas voluntară, procentul la redistribuire a fost scăzut
Plafonarea din plăți directe propusă inițial de Comisia Europeană la nivelul a 100.000 de euro pe fermă/an și, ulterior, la 500.000 de euro pe fermă de către Parlamentul European, a rămas voluntară. România se numără printre țările care au anunțat că nu vor plafonare – poziție susținută în favoarea fermierilor cu suprafețe mari și foarte mari.
În discursurile oficiale (cele mai recente AICI), niciun oficial al țării noastre nu a cerut un sprijin mai mare pentru fermele mici și mijlocii. Așa că ”marii” au decis: în loc de minim 12%, procentul alocat pentru acestea exploatații poate fi redus până la minim 10%. 2 procente s-au pierdut în negocierile purtate în ultimele zile sub presiunea unor interese uriașe.
Un procent de 15%-20% ar fi unul corect
Vorbim de un plafon minim obligatoriu din care se va achita plata redistributivă. Deci se poate merge peste pragul stabilit la nivel comunitar. Adică România, țară care nu plafonează subvențiile pentru fermierii mari, are datoria de a sprijini fermierii mici și mijlocii. Fermieri care merită 15%, chiar 20% din procentul total al sumelor alocate.
Numărul mare al exploatațiilor mici, dar și polarizarea din agricultura națională sunt argumentele care susțin un procent mai mare la nivel național. Dacă la Bruxelles s-a negociat pentru cei mari, acasă trebuie să conteze vocea celor mici. Fără această decizie, la finalul noii Politici Agricole Comune, România va sta la masa discuțiilor de la Bruxelles ca reprezentant al latifundiarilor care produc cereale pentru export și al fondurilor străine care exploatează pământul românesc și trimit producția în țara de origine. Țăranul român, ferma de familie vor fi demult înghițite de o politică agricolă care dă mai mult celor care deja au mult și foarte mult.
