Mic crescător de vaci, sprijinit de Asociația Forța Fermierilor: ”În 7 zile, Primăria mi-a dat islaz!”
Daniel Befu -
Fermierii mici uneori se confruntă cu provocări pe care nu le pot surmonta prin forțe proprii. Pe de o parte din cauză că nu au influența necesară să deschidă uși. În alte situații ei nu dețin un background informațional care să le permită să-și apere drepturile, conform legilor menite să îi ajute și protejeze. Sau, pur și simplu, interlocutorii lor, atunci când au de rezolvat o problemă, mai ales în comunități de mici dimensiuni, nu dețin expertiza necesară să le rezolve problemele în mod operativ.
Așa s-a întâmplat în cazul lui Geani Petrișor, un mic crescător de vaci din comuna Gușoeni, județul Vâlcea, care deține un total de 37 de capete de bovine, aici incluzând taurii, vieții și junincile. Are deja 4 ani de când se zbate să obțină din partea administrației locale, dreptul de a folosi pășunea satului pentru a-și pășuna animalele. A avut, conform propriilor declarații, mai multe încercări eșuate de a concesiona pășunea de la primărie, în contextul în care satul cu pricina este un cătun a cărui populație de vite e pe cale de dispariție.
”Eu am avut asociație când s-a dat legea asta care permite concesionarea pășunilor de către structurile care dețin animale. Asociația o aveam din 2009 făcută. La început eram mai mulți crescători, dar cu timpul oamenii n-au mai vrut să mai stea. Au ieșit pe semnătură și am rămas vreo 6 sau 7, nu știu exact. M-am dus, am depus cerere din partea Asociației, la primărie și mi-a comunicat primarul că nu e bună Asociația, spunând cum că nu ar fi validă fiindcă nu avem activitate. I-am dat în judecată și am câștigat procesul la Drăgășani, am câștigat și recursul făcut la Vâlcea. Chiar dacă primăria a trebuit să plătească vreo 1.600 lei cheltuieli de judecată, problema tot nu mi s-a rezolvat. Am continuat să fac cereri și după aceea, dar am fost refuzați. Ne găseau tot felul de virgulițe și nu ne dădeau pășunea, răspunzându-ne ba că aia nu-i bună, ba că cealaltă. Nu știu dacă a fost rea voință sau neprofesionalism. Primarul a motivat refuzul inițial de a-mi dat islazul, de faptul că nu are amenajamentul pastoral. Dar în alte comune, precum Lungești, islazul se dă și fără amenajament pastoral. Ultima oară am când am făcut cere a fost acum, în primăvară. Am făcut solicitarea pe persoană fizică și am fost întors. Atunci n-am mai rezistat. Auzisem de la un coleg fermier că există Asociația Forța Fermierilor și mă poate ajuta și am sunat-o pe doamna (n.r. Eugenia Dragnea), de la Forța Fermierilor. I-am explicat, ea și cu doamna Pricochel (Petronela Pricochel – Coordonator al Departamentului Ferma zootehnică medie – n.r.) s-au ocupat și au făcut hârtiile și în 7 zile primăria ne-a dat islazul. Bine, doamnele au înșiruit toate legile, acolo, în cererile pe care le-au făcut. Nu știu ce-au scris, că, sincer, nu mă pricep, însă ce-au scris, a fost bine. Când am depus hârtiile redactate cu ajutorul Forța Fermierilor, inițial primăria nu a vrut să treacă numărul de înregistrare pe cererea depusă și să ne dea copie. Cei de la primărie ne-au trecut număr de înregistrare doar pe un sticker din hârtie, care se lipește în colțul foii. Mi-au spus că nu se poate, că ei nu fac așa ceva. Atunci am sunat iar la Forța Fermierilor și doamna de acolo ne-a zis să așteptăm un picuț. A sunat pe nu știu unde și după câteva minute primăria ne-a luat documentația și ne-a dat număr de înregistrare pe cerere, așa cum se cuvine, iar o săptămână mai târziu primăria mi-a concesionat islazul”, își descrie victoria crescătorul de animale.
Urmare a faptului că are garanția dreptului de utilizare a islazului în următorii 10 ani, Geani Petrișor și-a recăpătat în sfârșit liniștea interioară și simte că are un viitor în îndeletnicirea lui. Acum parcă și fețele din primărie s-au luminat. ”Starea de spirit a primăriei este foarte bună acum, după ce au fost contactați de Forța Fermierilor. Sunt prietenoși, deschiși. Nici nu există comparație. Parcă ar fi alți oameni. Dar nu știu ce s-a întâmplat. Chiar nu știu. De atunci, de la hârtiuța aia, de la cererea pe care mi-a dat-o doamna Gina, toată treaba s-a schimbat la 360°. Forța Fermierilor mi-a dat foarte mare forță. De aceea eu am spus deja la toți băieții, că am prieteni în alte sate, care la rândul lor sunt copleșiți de ofuri cu autoritățile din zonele lor. La toți le-am dat numărul de la Forța Fermierilor, fiindcă cine se află de cealaltă parte a receptorului, chiar se pricepe să le rezolve problemele”, explică acesta.
Privind retrospectiv, micul fermier vede cele întâmplate cu ochi mai relaxați. ”Totul e bine când se termină cu bine. Eu mă gândesc că primăria nu avea cum să dea altuia islazul, pentru că eu aveam primele cereri depuse încă din 2018. Până la urmă, conform legii, eu aveam prioritate aici. Islazul comunal are, adunat în jur de 257 ha. Fiecare sat din comună are islazul lui. Eu am luat islazul din sat, de la Butari. Tot islazul din sat l-am luat, adică 59.8 ha. În Butari mai sunt doar vreo 4 săteni care au câte-o vacă în gospodărie și mai am încă un băiat cu mine, care are și el 5 vaci. Însă eu sunt cel mai mare crescător de vaci din satul respectiv și cred că chiar din toată comuna. În comuna Gușoeni mai e un băiat care crește vaci, dar nu cred că are atâtea. Dar a luat și acel băiat bucata lui de islaz, la Măgureni (n.r. alt sat din componența comunei Gușoeni)”, crede Geani Petrișor.
Un fermier micuț, pentru care să meargă înainte e o luptă, dar care iubește ceea ce face
Geani Petrișor are 40 de ani și e învățat cu munca grea. Însă fermier full time e doar de 8 ani. ”Fac agricultură pentru că chiar îmi place ce fac. E foarte greu, dar îmi place. M-am apucat în 2021-2013. Înainte de a face asta, căram animale la abator. Activam cumva într-un domeniu conex. Eu tot timpul cumpăram viței, îi îngrășam 4-5 luni și îi dădeam mai departe la abatoare, atât la Vâlcea, cât și la Scornicești. Și am văzut că merge mai bine să ai vacă, că o mulgi, îți și fată. Așa am început să cresc vaci. Le-am triat, de pe unde am găsit și eu să cumpăr, am mai ținut și viței de la mine și mi-am mărit efectivul. Acum am și Bălțate și Holstein și vreo două vaci Brune. După 7-8 ani de crescut bovine, vă spun sincer că nu poți nici să mori, nici să trăiești, dar dacă-ți place un lucru, te ții de el. Nu cred că m-aș vedea fără ele”, mai povestește fermierul.
Acesta spune că laptele îl dă ”cum se descurcă”. ”Îl comercializez pe bază de abonament prin sate cu 4 lei/l, mai fac și brânză. E foarte greu și cu laptele. Dar, totuși, dacă nu curge, pică. Știți cum e. Nu aș fi rezistat în zootehnie dacă familia nu mi-ar fi fost alături. Soția mă susține 100%. A fost fată de ciobani. A avut oi și vaci de când a fost mică. Însă e o meserie foarte grea. Trebuie să stai non-stop după animale. Trebuie să stai noaptea după ele când rămân pe câmp și îi vine câte vreuneia sorocul să fete”, vorbește despre dificultățile și aripile care-i dau avânt în îndeletnicirea lui. Concesionarea islazului e un prilej numai bun să se organizeze pentru ca munca să-i devină o țâră mai puțin anevoioasă. ”Acum, după ce am reușit să concesionez islazul, vreau să îl închid cu gard electric, ca să îmi fie mai simplu. De fapt islazul nu prea mai e islaz. Sunt mărăcini mulți, măceși, rugi, necurățați de 30 de ani. Am tăiat mult la el și având în vedere cât de scurt a fost timpul, eu zic că am defrișat foarte mult”, își face o evaluare de etapă și planuri de viitor.
