• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Mihai Solomei despre minimum-till: ”America nu mai are pluguri. Europa e înnebunită după ele. Arătura e o lucrare a trecutului. Eu decât să mă întorc la arătură, mai bine îmi schimb profesia”

    Daniel Befu -

    Fermierii care au trecut sau trec la o agricultură cu prelucrare minimă a terenurilor, cu tehnologii no-till sau minimum-till, pot opta pentru eco-schema Teren arabil care, din 2023, va oferi agricultorilor opțiunea de a încasa o plată suplimentară de 60 de euro la hectar pentru practici prietenoase cu mediul.

    Pe data de 8 februarie, Asociația Forța Fermierilor a transmis Ministerului Agriculturii o adresă în care a propus să se acorde fermierilor care fac no-till sau minimum-till posibilitatea să acceseze eco-schema Teren arabil. Solicitarea Asociației Forța Fermierilor a fost agreată, astfel că propunerea se regăsește în draftul Planului Național Strategic publicat în dezbatere publică pe 16 februarie, urmând ca forma finală să fie trimisă Comisiei Europene pe 27 februarie.

    Propunerea înaintată de către Asociația Forța Fermierilor a venit din partea fermierilor membri ai organizației. Fermieri cu exploatații cu specific variat, dar fiecare performant pe zona sa și preocupat de practicarea unei agriculturi durabile, cu atenție pentru sol și tot ce ține de mediu, inclusiv pentru creșterea gradului de fertilitatea a solurilor și menținerea gradului de umiditate în sol.

    Minimum-till, tehnologie aplicată pe toată suprafața din Insula Mare a Brăilei

    Pentru cei care se întreabă cum funcționează prelucrarea minimă a solului într-o fermă mare, răspunsul cel mai avizat vine din partea inginerului Mihai Solomei, directorul general al Al Dahra-Agricost, cea mai mare fermă vegetală din Uniunea Europeană, cu 57.000 de hectare cultivate în Insula Mare a Brăilei și o producție de 460.000 de tone de cereale anual. Exploatația, membră a Asociației Forța Fermierilor, este unul dintre cei mai fervenți susținători ai tehnologiei minimum-till, care este aplicată pe întreaga suprafață a Insulei încă din anul 2012. Solomei consideră minimum-till și no-till ca fiind soluțiile principale pentru o agricultură durabilă și sustenabilă.

    ”Mini-till s-a introdus în Insula Mare în 2012, iar această tranziție de la agricultura tradițională la mini-till s-a făcut pe o perioadă de aproximativ 10 ani de zile, în care fiind pe agricultură tradițională, cu arătură am văzut că avem o problemă cu apa. Problema noastră era apa, fiindcă suntem într-o zonă cu precipitații puține, de doar 400 mm pe an. Pierdeam foarte multă apă din cauza lucrărilor extensive ale solului și din cauza asta nu reușeam să facem producții. Și atunci s-a făcut un program destul de puternic la nivel de companie, prin care am încercat să păstrăm apa în sol. Primul pas a fost să pregătim terenul după arat, în toamnă, iar pasul următor, în momentul când am schimbat tehnologia, a fost să renunțăm la arătură. Am luat mașini care prelucrau solul la 25 cm. Lucrările le făceam imediat după recoltat, cu tigere și concomitent administram și îngrășământul. Cu tigerul prelucram terenul la 25 cm adâncime pe toată uniformitatea lui, era ca un fel de semi-scarificat, să-i spunem, dar e un altfel de mașină și totodată administram fosforul. Consumul de motorină era mai ridicat, afânam acest teren pe 25 cm, dar totodată, fiindcă noi lucram în adâncime, pe această adâncime pierdeam apa și totodată fiind într-o zonă cu teren foarte argilos, aveam o problemă și cu PH-ul ridicat, în jur de 8, fosforul ni se bloca. Asta s-a întâmplat prin 2007-2008, după care în 2012 am decis să schimbăm gama de mașini ca să aplicăm fosforul odată cu semănatul, să venim cu fracție de azot în perioada de vegetație, împărțită în 3 sau 4 treceri, în funcție de cultură și de necesar și să facem direct mini-till cu jokere, prin încorporarea superficială a resturilor vegetale într-un strat de 8-10 cm imediat după recoltat. Terenul se nivelează prin aceste lucrări minime. După încorporarea resturilor vegetale, tot ce avem de făcut e să întreținem terenul curat de buruieni și apoi venim direct cu semănatul. E adevărat că totodată am renunțat și la lucrările de întreținere mecanică a culturilor: bilonat, prășit, sapă rotativă, tot cam în perioada lui 2008-2009, menținerea terenului curat făcând-o cu ajutorul glifosatului”, ne prezintă istoria tranziției de la arătură la mini-till.

    Joker Horsch pentru lucrare minimum-till (sursa foto: Horsch)

    Jokerul, utilajul de bază la minimum-till la Al Dahra Agricost

    Un joker nu e un fel de navă spațială aterizată pe Terra, atenționează Mihai Solomei, ci din contră, e un echipament de lucru cu care fermierii sunt familiarizați de când lumea. Nu și cu utilizarea lui.

    ”Jokerul este exact un disc care prelucrează solul. Desigur, nu se pretează toate mașinile de disc la această lucrare. Trebuie aleasă mașina potrivită. E acel disc pe care îl face fermierul dintotdeauna primăvara, când vine și nivelează, după ce lasă arătura peste iarnă. Însă după acea operațiune, fermierul tradițional mai prelucrează o dată solul și încorporează îngrășămintele, pierzând apa pe acel strat și pune sămânța care n-are uniformitate, sau dacă are umiditate și răsare, dacă primele 3-4 săptămâni sunt fără precipitații, cultura începe să sufere. Noi pierdeam foarte multă apă și pierdeam și densitate la semănat și atunci ceea ce am făcut noi acolo, indiferent de situație, e că noi primăvara avem apă să ne răsară cultura”, punctează acesta diferența de abordare a tehnologiei mini-till.

    Consumul de motorină se reduce cu 40%

    Directorul general al IMB a dobândit din practică probabil cea mai profundă cunoaștere la nivel național a tuturor beneficiilor pe care tehnologia mini-till le aduce producătorilor agricoli. Cel mai ușor observabil dintre avantaje, după conservarea apei în sol, este economia de carburant.

    ”Scopul migrării spre mini-till nu a fost exclusiv controlul apei din sol. Înainte consumul de motorină cu toată tehnologia clasică, era undeva la 100 l/ha, iar lucrările noi, cu tot cu recoltat, ne duc undeva la 50-60 l de motorină/ha. Sunt 2 discuri cu un consum de 7 l/ha pe fiecare disc, deci sunt 14-15 l/ha de motorină, semănatul consumă 8-10 l/ha, lucrările de întreținere chimică consumă undeva la 5-6 l/ha și recoltatul e între 2-4 l/t, în funcție de cultură. Pe lângă motorină apar și economii de consumabile: piese de schimb, anvelope, consum de forță de muncă, prin evitarea uzurii suplimentare a utilajelor. Ni s-a schimbat inclusiv momentul de lucru. Noi acum, de exemplu, așteptăm să vină momentul semănatului. În momentul de față nu facem nimic, nu ne-atingem de câmp. Noi așteptăm să vină perioada de semănat în aprilie și intrăm doar la semănat, având certitudinea că pe 2 cm o să avem umiditatea necesară. Și atunci avem siguranță 100% că chiar dacă nu plouă deloc până în aprilie, în Insulă vor răsări culturile”, explică acesta.

    Refacerea humusului, absorbția de CO2 și afânarea prin îngheț-dezgheț

    Tehnologia mini-till vine și cu un alt avantaj, poate cel mai important, cel de regenerare a solului.

    ”Noi încorporăm aceste resturi vegetale, ca să punem bacteriile și ciupercile să lucreze pentru noi. Solul este viață și atunci trebuie să avem grijă de aceste microorganisme. Un sol cu viață e un sol bogat. Acel strat de 0.10 care se formează de la an la an, se vede cel mai bine în timp, după 15-20 de ani. Noi avem cam 10 ani de când facem acest lucru și din testările noastre s-a văzut că deja în acest strat superficial solul s-a îmbunătățit și humusul a crescut. Dar durează mulți ani. Trebuie să lucrezi mult timp acest lucru. Ameliorarea solului e e importantă, deoarece cam la majoritatea plantelor, 40-50% din rădăcini sunt în stratul ăsta superficial, de la suprafață. E adevărat că sunt plantele care se înrădăcinează mai adânc, cum sunt floarea, porumbul, lucerna, dar este foarte important ca planta, atunci când pleacă, exact ca un copil mic, să aibă tot ce-i trebuie ca să plece sănătos și viguros. De la o plantă care nu are tot ce-i trebuie la început, greu este să mai obții după aceea ceea ce-ți dorești. Stratul de humus pe care noi îl generăm în Insula Mare, este pentru sămânță întocmai cum e laptele matern pentru bebeluș”, face o comparație sugestivă agronomul.

    Însă minimum-till oferă răspunsuri nu doar la sporirea nutrienții naturali din sol, ci și la structura fizică a solului.

    ”Noi când facem agricultură clasică tasăm terenul poate 120% cu roțile tractoarelor, ale combinelor și remorcilor care circulă pe teren. Și atunci noi trebuie să tasăm terenul cât mai puțin, pentru că unui teren tasat îi distrugem structura. Suntem într-o zonă temperat continentală și e adevărat că trebuie să folosim perioada de îngheț, așa cum este ea, mai mare sau mai mică. În mod normal, agronomul român zice așa: «trebuie să-mi afânez terenul pe 25 cm, ca să aibă unde să i se ducă rădăcinile», ceea ce era cu mulți ani în urmă, dar un pic lucrurile s-au schimbat. Trebuie să abordăm altfel felul de a face agricultură, pentru că în momentul în care vine iarna, vin ceva precipitații și apa din sol îngheață și se dezgheață, terenul se afână natural. Nu e nevoie să intervin eu să-l afânez. Lucrul ăsta se întâmplă de la sine. Însă e adevărat că sunt și țări fără nici un fel de iarnă, cu tradiție de decenii în mini și zero-till, însă ei au precipitații mai multe și mai multă umiditate atmosferică. Un alt fenomen fizic care este considerabil atenuat, comparativ cu solul arat, este eroziunea. Sunt vânturi puternice, eroziunea eoliană se întâmplă pe solurile noastre și acel strat de resturi vegetale care rămâne la suprafață, ne protejează solul de eroziune”, își continuă enumerarea avantajelor, Mihai Solomei.

    Producțiile nu se diminuează, ci pot chiar să crească, în funcție de experiența fermierului

    La producții nu se simte. Toată lumea este înnebunită că producțiile scad în agricultura minimum-till. Dimpotrivă, producția crește dacă știi cum să aplici această tehnologie și să crezi în ceea ce faci. Cea mai mare decizie de care atârnă întreg procesul este cel al schimbării parcului de utilahe din fermă.

    ”E adevărat că trebuie să-ți schimbi gama de mașini către cele care seamănă în mini-till sau no-till, cu administrare de îngrășăminte. Noi avem semănătoarea Horsch, care seamănă și culturi de primăvară și culturi de toamnă, care aplică îngrășământul în două etape în același timp. Tot îngrășământul îl aplicăm în benzi. Mă refer aici la îngrășământul cu fosfor, un îngrășământ de bază la semănat și start. Îl punem lângă sămânță la 3-4 cm lateral și adâncime și-l mai punem sub sămânță la 10 cm o parte din el. Aplicând îngrășământul localizat și în benzi, concentrăm o cantitate ridicată de îngrășământ lângă sămânță, atât pe rândul, cât și sub rândul de sămânță, dându-le șansa plantelor să folosească cât mai mult din acest îngrășământ. În momentul în care îngrășământul este aplicat prin împrăștiere, cultura consumă din el doar în jur de 60-65%. Restul rămâne în sol sau se pierde. Atunci când este aplicat în benzi și fazial, cum este azotul, atunci îngrășământul aplicat este folosit în proporție de până la 90% de către plantă. Ținând cont că toată lumea vrea să reducem aceste doze de îngrășăminte chimice în viitor, aceasta e soluția. În principiu în IMB nu s-au redus din doze, dar obținem producții mari cu doze, aș putea să spun normale, de îngrășăminte. Nu folosim cantități exagerate. Ne încadrăm în normele europene, ba chiar avem foarte multe culturi, cum sunt soia, grâul și floarea soarelui, la care dozele sunt mai mici față de cele care ar trebui să fie aplicate. Să facem un calcul. În mod normal unei culturi de porumb, pentru a da o producție de 15 t/ha, ar trebui să-i dai undeva la 300 kg/ha de N substanță activă. Noi însă, nu folosim mai mult de 160-165 kg/ha de substanță activă, datorită faptului că noi o dăm localizat: o aplicăm o dată cu semănatul, o facem prin fertirigare și în diferite faze de vegetație a culturilor, la toate culturile pe care le avem în portofoliu”, declară fermierul.

    Dotarea cu utilaje pentru deservirea unei ferme cu 2.000 de hectare (foto: mewi.ro)

    O semănătoare Horsch a costat 150.000 de euro și deservește 2.000 de hectare

    Privitor la tipul de echipament folosit la semănat, în IMB se folosesc semănători Horsch de 12 rânduri și 6 m lățime, care au costat în jur de 150.000 euro bucata, în urmă cu aproximativ 4 ani. Directorul general al AlDahra-Agricost consideră însă că la acest capitol pot avea loc optimizări.

    ”În total avem 30 de semănători la nivel de companie și toată suprafața este semănată cu aceste semănători. Avem o semănătoare cam la 2000 ha. O tractăm cu tractor de 400 CP, care este un utilaj destul de mare. Se poate folosi și un tractor de 300 CP. Totodată, sunt preferabile semănători cu lățimi mai mari. Aș recomanda fermierilor interesați de mini-till, chiar semănători cu lățimi de 10-12 m, pentru că atunci costurile s-ar reduce și mai mult și ar fi mai avantajoase”, în opinia lui Mihai Solomei.

    Șoriceii pot fi ținuți sub control fără otrăvuri, în fermele irigate

    În IMB populațiile de șoricei de câmp se resetează anual.

    ”Șoriceii, rozătoarele în general, sunt o problemă dificilă. Din păcate creșterea populațiilor lor se întâmplă și din cauza secetei pe care o avem în ultimii ani și a lipsei zăpezilor. Deocamdată în Insulă controlăm acest lucru prin faptul că se irigă și atunci, în momentul în care irigi, galeriile făcute de ei sunt inundate. Apa este primul factor care-i poate distruge. Îi controlează 100%. Dacă avem apă de irigat, în momentul în care-i irigăm, galeriile se inundă și îi distrugem 100%, fără nici o problemă. Am observat că acesta e cel mai eficient factor de control. Ulterior mai apar, dar sunt foarte, foarte rari. Sunt sigur că în cazul exploatațiilor care au irigații, fermierii nu au probleme. Combaterea chimică e un pic mai complicată, fiindcă trebuie să protejăm vânatul. Totodată, pentru controlul șoriceilor noi avem în vedere și prădătorii naturali. Acei șoimi care sunt pe terenurile noastre încercăm să-i ținem aproape. Noi, în Insulă, avem pe fiecare solă pe lucernă 2-3 zone mai înalte, un fel de T-uri de 3-4 m, pe care păsările răpitoare să se așeze, ca să poată să urmărească acei șoricei. Dacă o să vă duceți în Germania, o să vedeți că la ei sunt foarte multe zone de-acestea în câmpurile lor, care sunt așezate pentru prădătorii naturali”, declară Mihai Solomei.

    Includerea mini-till în PNS, un pas înspre viitor

    Directorul general al AlDahra-Agricost admite că performanțele unice din Insulă se datorează unei sinergii de factori, începând cu expertiza întregului corp de specialiști, până la investițiile enorme în tehnică și irigații și până la cartarea agrochimică și migrarea înspre mini-till. Acesta admite că realizările din prezent s-au datorat ”schimbării modului de gândire despre cum se face agricultura mini-till”. Acum agronomul speră să vadă o schimbare de optică similară și în rândul celorlalți fermieri de la nivel național.

    ”Faptul că migrarea spre mini-till este una din condițiile care vor fi puse pe viitor în noul PNS este un lucru bun. Acum să vedem dacă se implementează, dar pentru stocarea carbonului, mini-till e un pas fundamental. Este o părticică din ceea ce trebuie să facem pentru a face agricultura durabilă și sustenabilă. În România mulți fermieri care folosesc mini-till la culturile de toamnă, se tem să îl extindă și la porumb. Știți de ce? Pentru că n-au fost să vadă acest lucru și pentru că n-au încercat pe 1 ha, pe 2 ha, pe 5 ha în fermele lor. Pe mine dacă acum m-ai pune să ar, nu mai fac agricultură. Îmi schimb profesia. Aș alege să-mi schimb profesia decât să mă duc într-o fermă să iau lucrările mecanice de la capăt, să fac arătură. Însă noi suntem începători. Sunt țări în America de Nord și America de Sud care fac acest lucru de 40-50-60 de ani și îl fac an de an. Eu cred sincer că arătura e o lucrare a trecutului. În America de Nord și în America de Sud au tăiat plugurile de mulți ani. America nu mai are pluguri. Europa e înnebunită după ele. Plugurile se mai vând prin UE și cred că prin Rusia, Ucraina și poate ceva prin Asia, unde nu știu foarte bine ce se întâmplă. Da, vă spun, că eu am fost în multe locații la nivel internațional și oamenii au spus așa: «Da, Europa e conservatoare din punctul ăsta de vedere». Mini-till și no-till nu sunt ceva forțat, ci ceva natural. Lumea spune: «Dacă eu nu ar, nu va crește porumbul în câmp. Dar buruienile nu cresc pe terenurile virane? De ce n-ar face-o și culturile de câmp în miriște?»”, se întreabă retoric Mihai Solomei.


    Te-ar mai putea interesa

    Ghid antisecetă: 10 recomandări pentru producții mari la hectar Costul alimentării unui tractor mediu a crescut de la 300 la 1.000 de euro O parte din recolta de grâu a unui cunoscut fermier a ars într-un incendiu. Agricultorul crede că a fost mână criminală

    Ultimele știri

    Ce producție așteaptă o fermă din Brăila de la hibridul de porumb Olt Ultima oră de la Guvern despre subvenția de 1.200 de euro la hectar! Guvernul a aprobat o subvenție de 875 lei/ha pentru fermierii care lucrează minimum 0,1 ha