• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Cătălin Grigoriu, fermier și distribuitor de inputuri: Costurile se duc la 6.000 lei/ha, iar cu tot cu arenda, la 7.200-7.300 lei/ha

    Daniel Befu -

    Cătălin Grigoriu manageriază două exploatații în care a investit 25 milioane de euro, care însumate ocupă 6.950 de hectare în județele Bacău, Neamț și Vrancea, prin intermediul Moldova Farming (circa 5.500 ha) și Moldova Farming Organic (circa 1.400 ha). Dintre acestea, 1.000 ha sunt deținute în proprietate. Pe partea de distribuție, Cătălin Grigoriu are un portofoliu de peste 1.400 de fermieri cu care colaborează, distribuiți pe tot teritoriul național, mai puțin regiunea Banat. Întreaga sa divizie de agricultură și comerț funcționează cu 155 de angajați, însă totodată Cătălin Grigoriu este activ și ca investitor în imobiliare. Totodată, el este partener de afaceri și cu frații Pavăl, fondatorii Dedeman. Merită menționat că omul de afaceri are un BCOM în domeniul afacerilor absolvit în Canada, ceea ce-i oferă o viziune mai ancorată în cifre, asupra agriculturii românești, spre deosebire de majoritatea fermierilor autohtoni, care, de multe ori, chiar și atunci când stăpânesc bine tehnologia, se poticnesc când ajung la capitolul ”gestiunea resurselor financiare”. Agrointeligența – AGROINTEL.RO prezintă perspectiva lui Cătălin Grigoriu asupra statusului de moment al agriculturii românești, precum și a estimărilor sale privind evoluțiile cele mai probabile în viitorul apropiat.

    Agrointeligența: În vara anului trecut ați realizat pentru Agrointeligența o radiografie extrem de lucidă și pertinentă a situației agriculturii românești și a perspectivelor sale de evoluție pe termen scurt. Cum s-au schimbat perspectivele pentru cultivatorii români, în contextul invaziei Ucrainei de către Rusia?

    Cătălin Grigoriu: Conflictul din Ucraina ascunde în spate o tragedie prin care trec o mulțime de ucraineni, si este o tragedie in sine că avem parte de un război în mijlocul Europei, cu oameni care și-au schimbat viața radical în sens negativ, sau oameni care și-au pierdut viața. Lăsând la o parte orice aspect umanitar și tragedia care se manifestă la câteva sute de km de granițele noastre, și vorbind strict din punct de vedere economic și din punct de vedere al agriculturii, cu tot cinismul unei astfel de discuții, vă dați seama că pentru agricultorii nu numai români, ci pentru toți agricultorii europeni în general, noile prețuri la cereale sunt efectiv o mare gură de oxigen, întrucât după ani și ani de agricultură în care cei mai mulți fermieri au pierdut bani, din cauza prețurilor mici la cereale, acum au și aceștia șansa la o mică capitalizare.

    Acum în sfârșit, după ce anul trecut a fost unul excepțional ca rezultate, anul 2022 ar putea fi al doilea an în care fermierii români ar putea să-și consolideze o situație financiară. Deci din punct de vedere al agricultorului român, războiul din Ucraina ajută foarte mult fermierul român să se capitalizeze.

    Agrointeligența: Dar creșterea de profit generată de majorarea cotațiilor la speciile de cultură mare, nu e de fapt anulată de creșterea costului energiei și îngrășămintelor?

    Cătălin Grigoriu: E adevărat că toată structura de cost a companiilor s-a schimbat dramatic, inclusiv a fermelor, de la apă, până la energie, inputuri agricole, salarii etc. La gaz vorbim de creșteri de 4-5 ori a prețului, la îngrășăminte vorbim de creșteri de 4-5 ori, la semințe la pesticide, de creșteri cu 15%- 20% în medie, la motorina de dublare. În plus, mai este costul arendei, factor pe care foarte mulți fermieri îl neglijează, când își fac calculul economic. Noi avem de dat sa spunem 1.000 kg/ha de grâu, însă grâul nu mai este 700-800 lei/t, ci grâul tinde spre 1700 lei/t. Asta înseamnă că practic costul închirierii terenului crește de 2-3 ori, ceea ce este uriaș. Deci este adevărat că întreaga structură de costuri a crescut semnificativ după anul 2021, care a fost fenomenal de bun din punct de vedere al profitabilității pentru fermierii români. Deci după acest an 2021, profitabilitatea din cauza creșterii întregi structuri de costuri, probabil se va înjumătății. Dar asta nu înseamnă că dacă ți se înjumătățește profitul, este o tragedie. Să nu uităm, noi am trecut în anul 2020 printr-o secetă cumplită în care am pierdut pe Moldova Farming peste 1 milion de euro la nivel la fermă, și cu mici excepții, precum în 2012, să nu uităm că vindeam porumbul cu 450 lei/t, luat din fermă. Ei, de la 450 lei/t la 1.500-1.600 lei/t, cât este porumbul în prezent, vorbim totuși de o triplare a prețurilor cerealelor față de o medie multianuală pe 7-8 ani de zile. Important este să faci producții agricole care să fie măcar decente, folosind o tehnologie corectă.

    Agrointeligența: Cât era profitul la hectar al unui fermier din vegetal, privind istoric, cât a fost în 2021 și cât estimați că va fi în 2022?

    Cătălin Grigoriu: Probabil că în trecut cu excepția anului 2021, un profit în fermă era undeva până-n 100 euro cred că mai degrabă un 50 de euro/ha. Mă refer la profitul acela adevărat, când în structura de costuri intră și amortizare și leasing-uri și salarii, nu la calcule superficiale, în care de multe ori, fermierii, în special cei mici, ignoră o parte din costuri.

    Nu știu fiecare dintre fermier ce rate bancare are, cât plătește dobânzi, câți salariați are, adică cum își calculează costurile. Eu vorbesc și acum cu fermieri care-mi explică că ei au costuri de 4000 lei/ha, dar ei nu iau în calcul amortizarea, salariul soției care e contabilă, al lor, că-s și patroni și stau pe tractoare si combine, nu iau în calcul multe costuri din acestea. Însă calculat corect, profitul, ca medie multianuală, era undeva între 50-100 euro/ha, dar acesta mulțumită subvenției APIA, care susține in general până la 75% din profitul obținut de fermier într-un an. Fără acea subvenție APIA, probabil că trei sferturi din agricultori intră în faliment.

    Față de aceea situația generală, anul trecut s-au câștigat 400-500 euro/ha, deci vorbim de o creștere de la 5 ori până la 10 ori a profitabilității/ha. Profituri de 500 euro/ha s-au înregistrat inclusiv la grâu, floarea-soarelui, porumb și rapiță. Noi, la nivel de fermă, am făcut 7 t/ha la grâu, 3,5 t/ha la floare și la porumb undeva la 9 t/ha.

    Fermierul român nu ar putea să se plângă de profitul anului trecut din agricultură și asta dintr-un simplu motiv: am apucat să cumpărăm inputuri relativ ieftine și am vândut producțiile agricole la cotații semnificativ superioare mediilor multianuale.

    Anul ăsta totuși suntem iar ajutați fantastic de o creștere masivă a prețurilor cerealelor, influențată de câteva elemente: unul este războiul din Ucraina, care are implicații și pe parte logistică la nivel regional, dublată de problemele logistice generate de criza Covid-19 la nivel mondial și este și o vreme capricioasă în Argentina și Brazilia, adică cumva e o conjunctură perfectă ca prețurile cerealelor să se mențină la niveluri foarte ridicate. Așa că în condițiile acestui an, cu toată majorarea structurii de cost, totuși un profit de 200-300 euro/ha s-ar putea realiza asta dacă și vremea ne va permite și bunul Dumnezeu ne va fi alături.

    Agrointeligența: Cât e costul la hectar în 2022, versus media multianuală?

    Cătălin Grigoriu: Costul pe hectar în 2022 ca și medie ponderată, mă refer la grâu, soia, porumb, floare se ridică undeva la 6.000 lei/ha, în timp ce înainte se ducea la maxim 4.400-4.500 lei/ha. Dacă adaug și arenda, care în anii trecuți era de 700 lei/ha, se ajungea la un cost de 5.200 lei/ha cu tot cu arendă, în timp ce în 2022, ca fermier te duci într-un cost total de 7.200-7.300 lei/ha, cu tot cu arendă.

    Agrointeligența: Scumpirea energiei are un impact major în fermele vegetale, exceptând componenta motorină?

    Cătălin Grigoriu: Pot să vă spun că energia nu este vreo componentă majoră la cele mai multe dintre fermele vegetale. La urma urmei, uscarea e cea care consumă energie, însă foarte puține ferme au uscătoare, si cumva fermierii știu că adiacent activității de bază, mai practică și prestări de servicii de condiționare și uscare, iar din aceste venituri suplimentare măcar costul propriei uscării pot să și-l recupereze. Deci cumva aș elimina/minimiza acest cost din ecuație.

    Pentru cvasi-majoritatea fermierilor, în general energia înseamnă doar încălzirea sediului fermei, ceea ce înseamnă un cost marginal. Sunt convins că fermierii pierd mai mult la recoltat, atunci când lasă acele 300 kg/ha pe câmp din cauza unei combine mai vechi, a unui recoltat grăbit, sau în condiții meteo neoptime. Sintetizând, ca și structură de cost, costurile cu inputurile agricole se ridică undeva între 2.500-3.000 lei/ha și costurile indirecte încă pe atât. Pe partea de consum de energie (combustibil) pentru utilajele motorizate, acolo calculul e simplu. O fermă trebuie să consume undeva la maxim 70 l/ha de motorină, sau un 75 l/ha cu tot cu deplasări. În contextul în care anul trecut era 4,5 lei/l, iar anul ăsta este 8 lei/l, dublarea costului este evidenta. E un preț din care noi primim înapoi o parte din valoarea accizei, ca formă de subvenție de la stat, însă noi oricum vom plăti combustibilul dublu față de anii trecuți.

    Agrointeligența: Ați vorbit mai devreme despre dobânzi la credite și leasing-uri, ca și elemente de cost. Dvs. sunteți și distribuitor de inputuri, nu doar fermier și aveți o imagine mai clară a cât înseamnă dobânzile pentru utilaje, inputuri etc. din totalul structurii de cost a unui hectar cultivat. Cât îl costă pe fermier, de fapt, dobânzile?

    Cătălin Grigoriu: Hai să o luăm în primul rând cu dobânzile. În ultima perioadă vorbim de o creștere de 4 ori a dobânzii ROBOR, deci se încadrează în acea structură de cost care se duce masiv în sus, ROBOR-ul acum un an era 1,57% și acum vorbim despre 4,88% peste care se adaugă marja băncii, care depinde de bonitatea fermierului și alte comisioane (gestiune, acordare). Iar ROBOR-ul sigur nu se oprește aici, poate se duce către 5,5-6%, fiindcă și inflația oficial este de 10%. Însă oricum trăim într-o țară unde rata dobânzii este mai mică decât inflația. Diferența de câteva procente între dobândă și inflație, practic se plătește de la sine prin inflație. Deci avem oarecum și șansă, din acest punct de vedere.

    Diferența de dobândă la un fermier care accesează un credit furnizor, versus un fermier care dorește să acceseze un credit bancar, este probabil mai mică ca niciodată sau poate, pentru prima dată în mulți ani, este mai ieftin pentru unii fermieri, repet “unii”, să acceseze un credit furnizor decât unul bancar, inclusiv IFN. Si asta pentru că și în acest an, 2022, în general distribuitorii și-au păstrat dobânda medie de finanțare lunară de 1% pe lună (se încadrează de obicei între un minim de 0,8 % și un maxim de 1,2% /luna care depinde și de bonitatea fermierului). Gândiți-vă că firmele se împrumutau anul trecut la bancă cu cca 4% (ROBOR -ul era 1,6% și marja băncii era de 2,5%,). În prezent distribuitorii și fermierii totodată, sub 7,5% – 8% nu se mai pot împrumuta. Iar cei cu bonitate scăzută și fără garanții se împrumută cu min 10% pe an. Plus un dosar care este în analiza băncii 2-3 luni, plus transparența totală fata de partenerul bancar, plus garanții de multe ori imobiliare, plus costuri notariale, plus comisioane de gestiune, comisioane de acordare, plus timp si energie.

    Cu toate asta, distribuitorul nu a crescut dobânda de finanțare către fermieri, care e în continuare de 10-12% pe an. Contextul general actual e în favoarea fermierului și în defavoarea distribuitorilor. Distribuitorii oferă într-un fel linii de credit, prin finanțarea fermierului pe termen de 9-10 luni de zile. În 12-24 h noi oferim limita de credit aprobată și se începe livrarea de marfă, fără garanție imobiliară, fără 3 luni de muncă la dosare de credit, iar pentru acea diferență posibila de dobândă de câteva procente care trebuie să rămână distribuitorului, distribuitorii își asumă niște riscuri uriașe.

    Agrointeligența: Pomeniți de riscuri asumate la creditele furnizor pe care le acordați fermierilor. Distribuitorii nu au la dispoziție nici un fel de poliță de asigurare, care să-i protejeze de eventualele pierderi generate de fermierii rău-platnici?

    Cătălin Grigoriu: Am muncit 6 luni de zile, din octombrie până în martie, ca să ne asigurăm tot portofoliul de clienți. Nu am reușit. Ar fi trebuit sa renunțăm la mai bine de jumătate dintre clienții noștri. Ca idee, 60% dintre fermieri sunt neasigurabili în viziunea asigurătorilor. Maxim 8- 10% dintre fermieri ar primi din partea asiguratorului limita de credit cerută de noi și restul de circa 30% dintre fermieri ar primi jumătate din limita de credit solicitată de noi. O să vă explic, ca să înțelegeți ce înseamnă limita de credit. Pe baza unui istoric al vânzărilor către acel fermier, dacă acel fermier ia marfă de la distribuitori de 1.000.000 lei, aceasta e suma pe care noi distribuitorii am solicitat-o firmei de asigurare sau băncii finanțatoare pentru finanțarea creditului furnizor acordat respectivului fermier. Practic, până în 10% dintre fermierii din portofoliul unui distribuitor primesc întreaga sumă asigurată, 1.000.000 lei, iar diferența de circa 30% primesc în general maxim 50% din suma cerută. O treime din fermieri ar fi trebuit sa-i trimitem altor distribuitori pentru achiziția de inputuri. Acest lucru este neacceptabil, întrucât vorbim de relații comerciale care se întind în unele situații și pe 20 de ani, între colegii mei și acești fermieri, precum și de prietenii și parteneriate adevărate.

    În principal creditul, sau să zic așa, bonitatea bancară, se construiește în timp. Foarte mulți fermieri au intrat în CIP (n.r. Centrala Incidentelor de Plăți) în ultimii ani, mai ales în secetosul an 2020! Chiar dacă n-ai intrat într-un CIP, dar ești un fermier care ai avut întârzieri la plată mai mari de 45 de zile față de distribuitori, intri într-o așa numită bază de date neagră. Fiecare firmă de asigurare și-a construit propria astfel de bază de date. Eu când am negociat și am cerut o limită de credit: “Stimată firmă de asigurări, eu îi dau fermierului X marfă de 1.000.000 lei”, dar mi se cere să dau firmei de asigurări toate tranzacțiile din ultimii 3 ani cu clientul respectiv, iar atunci când fermierul a avut o scadență pe 31 august, dar a plătit pe 15 decembrie, asiguratorii văd scadența și încasarea cu întârziere și atunci ei știu că relația cu clientul X SRL a întârziat 90 de zile, să spunem. Firmele de asigurări acumulează astfel de date prin negocieri cu noi, distribuitorii. Eu lucrez cu 1.500 de clienți, vine și Distribuitorul Y cu 3.000, vine și X cu 2.000. Eu dacă vreau să lucrez cu un client cu care n-am lucrat niciodată, n-am ce istoric să dau, însă este foarte posibil ca asigurătorii să aibă informații despre acel client de la alt distribuitor de inputuri din piață.

    Din acest motiv bonitatea unui client, ca și a distribuitorilor deopotrivă, față de furnizorii de inputuri, este foarte importantă și va fi vitală în perioada ce va urma.

    Agrointeligența: Dacă am înțeles corect, atunci când un fermier vine și vă solicită un credit furnizor ca să achiziționeze inputuri, dvs., distribuitorul, mergeți la bancă și solicitați băncii să vă deschidă o linie de credit în numele acelui fermier?

    Cătălin Grigoriu: Putem spune și așa. De obicei noi, distribuitorii, când accesăm finanțare, vă dați seama că nu avem garanții care să garanteze sumele uriașe pe care noi le accesăm de la bancă și cu care finanțăm fermierii români și atunci venim cu garanții precum stocuri și cesiunea de creanțe, adică cesiunea relațiilor comerciale cu partenerii noștri fermieri.

    Dialogul e cam așa: “Stimată Instituție Financiară, împrumutați-mi bani ca să cumpăr pesticide îngrășăminte, motorină. Sumele împrumutate le folosesc ca să vând marfă pentru înființarea culturii de grâu fermierului X și atunci le transmit exact băncilor cantitatea de produs pe care am dat-o respectivului fermier și atunci finanțatorii știu exact că fermierului X i-am dat marfă de 500.000 lei și că acesta are scadență în iulie 2022 și-n septembrie 2022, să spunem. Băncile urmăresc încasarea acestor clienți. Eu când încasez banii de la clientul X, ei se duc direct într-un cont de credit și banca știe că clientul X s-a achitat față de mine. Dacă clientul nu mă plătește la timp, atunci trebuie să pun eu banii in numele clientului, dar tot clientul va apărea într-o bază de date cu întârziere de plată.

    Agrointeligența: Care e gradul de încasare pentru un distribuitor?

    Cătălin Grigoriu: Media multianuală e undeva în jur de 90% la nivelul lunii decembrie, însă ca idee, în 2020, an cu secetă, a fost în cazul nostru de 75%, deci practic 25% din fermieri nu au putut să plătească nimic. În schimb în 2021, an de excepție, la decembrie aveam aproape 97%.

    Agrointeligența: Fiind și distribuitor și fermier, asta v-a ajutat, bănuiesc, să vă achiziționați îngrășămintele la un preț mai avantajos, în contextul exploziei de preț din ultima perioadă. Cât ați plătit pe fertilizanții din campania agricolă în curs?

    Cătălin Grigoriu: Am fost foarte inspirat ca încă din vara anului trecut să ne punem deoparte toate îngrășămintele pentru această campanie pentru fermele noastre, astfel încât suntem printre puținii norocoși care avem încă acces la prețuri decente la inputuri. Atunci am luat azotatul cu 1.700 lei/t și acum e 4.000 lei/t, în timp ce în anii trecuți era 1.000 lei/t. Eu nu am crezut niciodată în ceea ce ne transmit oficial guvernanții noștri, că inflația e de 3-4 %. Asta era clar că este o informație eronată. Noi, cum suntem ancorați zi de zi în activități reale cu cifre, vedem piața și vedem grafice care ne revelează o altă realitate. Eu nu știu ce face economia românească sau mondială în ansamblul ei, dar în schimb cunosc foarte bine industria de îngrășăminte și vedeam cum crește prețul la gaz, vedeam cum se închid combinate chimice, și atunci era clar că va fi un dezechilibru uriaș între cerere și ofertă, context care va duce prețul în sus. Guvernanții spuneau de inflație tranzitorie și eu vedeam că îngrășămintele erau deja dublate. Foarte mulți oameni vorbesc de inflație la general, fără să se gândească ca aceasta poate fi particularizată pe sectoare, iar în domeniul îngrășămintelor vorbim de o inflație de 400-500%. Astea sunt informații publice.

    Agrointeligența: Câți fermieri din portofoliul dvs de clienți au fost atenți la mersul pieței și au achiziționat îngrășăminte la preț mai mic, pentru campania în curs?

    Cătălin Grigoriu: Pot să vă spun că în jur de 20% din clienții noștri au reușit să-și cumpere încă din august anul trecut îngrășămintele. O mare parte din acei oameni, teoretic ar trebui să aibă o “datorie morală” față de colegii mei din vânzări, fiindcă au cumpărat cu prețuri la îngrășăminte clar mai ieftine decât în prezent și au avut încredere în sfaturile acestora. Pot să vă mai spun că în această campanie, 51% din cantitatea de îngrășăminte chimice a fost vândută cu banii jos, cu plata cash. Înainte era undeva la 10-15%. Asta datorită anului foarte bun 2021.

    Marjele de creștere a veniturilor, sau a cheltuielilor în agricultură sunt uriașe. Vorbim doar de dublări, triplări, sau creșteri de 400-500% . Tocmai v-am spus de experiența personală a anului 2020 cu pierderi masive cauzate de seceta, dar și de experiența anului 2021, în care vorbim de profituri uriașe pe diferitele culturi cu marje intre 30-80%! Însă vedeți dvs despre ce procente vorbim aici? Gândiți-vă că normalitatea înseamnă cu totul altceva. Normalul într-o firmă de distribuție este undeva o profitabilitate de 1,5 maxim 2%. Gândiți-vă că-n agricultură, în mod normal o profitabilitate de 10-12% este deja bună, pentru că să nu uităm un 10-12% rata a profitului este de 5 ori mai mare decât profitul din distribuție. Dacă avem norocul să mai prindem și un al doilea an – mă refer la 2022 – în condiții chiar și la jumătate față de cele de anul trecut, înseamnă că fermierii vor face profit între 15-20% și, dacă au noroc de o ploaie, profitul va urca la 30%, în contextul în care dobânzile nu sunt mai mari de 8-9%- 10%. În concluzie, agricultura românească, datorită unei conjuncturi de factori externi, s-ar putea să treacă prin cel mai prielnic moment al ei.

    Agrointeligența: Totul sună idilic, însă clar, vă referiți doar la componenta de cultură mare a agriculturii, fiindcă zootehnia, din toate semnalele pe care le primim, gâfâie fantastic.

    Cătălin Grigoriu: Nu mă pricep deloc la zootehnie, dar toți producătorii din zootehnie cu care eu sunt în dialog se plâng de un lucru: structura de cost în zootehnie a crescut exponențial, iar prețurile la produsul finit, dacă au crescut, au crescut logaritmic. E o discrepanță foarte mare, deoarece costurile au crescut mai abrupt decât prețul final de vânzare. Dar nu doar zootehnia trece prin această grea încercare. Exista și alte anomalii, să spunem așa. Eu am lucrat și-n morărit-panificație, un domeniu care mi-a rămas aproape de suflet și a cărui evoluție o urmăresc îndeaproape. Am văzut în rafturi la hypermarket, făină cu 5-6 lei/kg. Ținând cont că grâul a fost cumpărat jumătate la 900 lei/kg și încă jumătate la 1.500 lei/kg, ieși cu o medie de cost a grâului de 1.200 lei/t. Costul făinii plecată dintr-o moară nu ar trebuie să fie mai mare de 2 lei/kg, iar de la 2 lei/kg la peste 5 lei/kg, totuși vorbim de mai mult decât dublare a prețului pentru consumatorul final, care e românul de rând. În ecuația asta mai apar în plus min 100%,- 120% care sunt undeva în zona logistică și de hypermarket. Bănuiesc că așa se întâmplă și în zootehnie, aspect generat de faptul că firmele românești nu au acces la o desfacere într-o piață concurențială corecta și vorbim de doar 3-4 jucători majori care reprezintă interfața între producători și consumatori. Acesta, iar, nu e un lucru sănătos. Suntem captivi. Poporul român și cetățenii de rând cumpără într-un sistem civilizat, dar plătesc și prețul pentru așa ceva.

    Agrointeligența: Ar putea apărea surprize în războiul din Ucraina care să schimbe radical piața grânelor și a inputurilor în 2022?

    Cătălin Grigoriu: Vă dați seama că probabil doar Putin e singurul care știe cum va evolua războiul. De la o pace, nu contează că ar fi nedreaptă, până la un război care escaladează și spre zona NATO, orice e posibil. Noi, că avem pământuri în Moldova – adică mai aproape de război – nu suntem cu nimic mai în nesiguranță față de cei din Oltenia, sau cei din Austria, sau Bulgaria. În NATO suntem oricum , pe moment, într-o zona de siguranță.

    Cât despre evoluția prețurilor la cereale, o să vedem ce se va întâmpla în agricultura din Ucraina, eu am rămas uimit în sens pozitiv, să citesc informații despre Ucraina, din care aflu că lucrurile decurg aproape normal în agricultura ucraineană sau altfel spus decent de bine dat fiind contextul actual. Oamenii au blocaje logistice, dar pe partea de agricultură se seamănă și se fertilizează. Am vorbit și cu furnizori de-ai noștri care au birouri în Kiev. Fermierii au acces la îngrășăminte produse de ei în țară, la semințe de floarea-soarelui produse de ei, în contextul în care războaiele se duc în general în orașe. Cumva e mai menajat mediul rural, exceptând partea de est, unde e o problemă, întrucât acolo este un război cât se poate de real. Deci, dacă în Ucraina vorbim de un război total și vorbim de o invazie, în România, în cel mai nefericit scenariu, probabil va fi vorba de un atac al unei baze aeriene gen Kogălniceanu, Turda, Bacău, sau a scutului de la Deveselu. Nu cred că vor bombarda fermieri și silozurile acestora. Pe mine războiul mă îngrijorează în calitatea mea de părinte a 3 copiii. E un război care nu are nicio logică.

    Agrointeligența: Se prefigurează o recesiune. Opiniile sunt încă contradictorii dacă va fi una blândă sau mai puternică. Ce va însemna asta pentru fermieri?

    Cătălin Grigoriu: E adevărat. Mă îngrijorează inflația care este uriașă și mă îngrijorează sărăcirea populației. Inflația este dușmanul de moarte a unei democrații, fiindcă inflația influențează masele de oameni. Ea poate duce la răscoale, revolte si la ridicarea unor lideri politici extremiști, nu contează că-s de dreapta sau de stânga. Prăbușirea puterii de cumpărare e un obstacol de care ne vom lovi toți. Este inevitabilă și ziua în care vom cumpăra inputuri scumpe, dar va trebui să vindem cerealele ieftin. Practic, vom pierde din banii făcuți în 2021 și, Doamne-ajută, în 2022. De aceea banii câștigați de fermierii din cultura mare în 2021 și 2022, îi văd mai degrabă ca pe bani de împrumut. Sunt ani în care am făcut niște profituri, dar știu că la un moment dat, măcar o parte o să-i dau înapoi.

    Agrointeligența: Când se vor reașeza prețurile?

    Cătălin Grigoriu: Piața se va regla după minim 2-3 ani. Cred că încă 2-3 ani vom trăi într-o lume a prețurilor mari și ridicate. Ce e ciudat e că noi vorbim de inflație, însă nimeni, niciun economist din lumea asta, nu-mi poate spune mie cât la sută din inflație e provocată, spre exemplu, de Covid-19, și aici mă refer la printarea banilor superficial și-n disperare, cât la sută din inflație este provocată de blocaje logistice și cât la sută din inflație este provocată de războiul din Ucraina. Tot ce spun analiștii spun așa: cam 70% din inflație este cauză a costurilor energetice, gaz curent. Dar dacă oamenii care fac aceste calcule știu că 70% din inflație provine din curent și energia fosilă, atunci de ce să îneci o întreagă economie, mărind dobânzile în încercarea de a tempera inflația, când ai putea să lucrezi chirurgical doar în zona de energie. Până nu o să știm aceste cifre, practic orice măsuri luăm acum, le luăm cu ochii închiși. Creșterea dobânzilor pentru a opri inflația, fără să știi cu exactitate structura inflației, mi se pare un pic pripită, mai ales în România. Sunt 2-3 țări în Europa care au început creșterea dobânzilor în ritm accelerat și din cauza asta riscăm frânarea creșterii economice și putem ajunge la stagflație, în condițiile în care inflația crește și rămâne mare, din cauza factorilor anterior menționați: război, Covid și logistică, iar economia se prăbușește. Agricultura este cumva o parte de rai și e ferită de toată această nebunie datorită “crizei alimentare” și a unor acumulări de capital în 2021. Însă în Oltenia și Ardeal a fost raiul pe pământ și în 2020.

    Agrointeligența: Și ca distribuitor trăiți tot raiul pe pământ?

    Cătălin Grigoriu: Pentru mine fermierul, contextul e unul fericit. Însă pentru mine, ca distribuitor de inputuri, creșterea dobânzilor are un puternic impact negativ. În 2022, Moldova Farming va plăti mai mult cu 5,2 milioane lei în dobânzi, ca anul trecut, fiindcă a crescut ROBOR-ul și în plus trebuie să mă împrumut suplimentar de la bănci, ca să fac față hiperinflației din sectorul de îngrășăminte. Deci nicidecum nu vorbim de o mare bucurie.

    Agrointeligența: Ați spus că va veni un moment când piața cotațiilor bune la producțiile agricole se va prăbuși, moment în care banii câștigați în 2021 se vor evapora din buzunarele fermierilor. Ce ar trebui să facă fermierii ca să își protejeze câștigurile de la erodare?

    Cătălin Grigoriu: Nu știu ce vor face alți fermieri, însă în ce mă privește, eu îmi voi plăti toți furnizorii la zi ca să-mi păstrez bonitatea pe care o am. Voi vedea cum evoluează inflația, cât este rata dobânzii și iau în calcul ca jumătate din expunerea mea bancară să o mut pe euro. Eu deja fac niște analize, mă joc cu cifrele, ca să văd care ar fi punctul critic de dobândă în lei, dobândă în euro și curs valutar, de la care să fac switch-ul între credit în lei și credit în euro. O linie de credit în euro poate fi o soluție câștigătoare în anumite condiții. De asemenea, e clar că nu vom mai lua ca anul trecut zeci de mii de tone de îngrășăminte și să aștept posibile creșteri de preț suplimentare de care să beneficiez. Prefer să cumpăr în ritmul pieței, câteva sute de tone la prețul de azi, câteva sute de tone la prețul de mâine. Deci un management al stocurilor va fi foarte benefic în viitor.

    Pe partea de agricultură trecem deja la tehnologia no-till, minimum-till, strip-till, în funcție de specificul fiecărei ferme. Semănăm variabil, am cartat toate terenurile, pentru a eficientiza tehnologia agricolă aplicată. Și am investit peste 2 milioane euro în irigații în județul Vrancea.

    Agrointeligența: Aveți vreun sfat pentru fermierii români?

    Cătălin Grigoriu: Problema este că-n domeniul acesta al agriculturii, noi, fermierii, avem practic o singură pasiune, aceea că ne plângem încontinuu, în loc sa găsim în permanență răspunsuri la provocările de care avem parte, în loc să gândim pozitiv, optimist și să reușim să ne adaptăm în permanență. E legitim să ne plângem că birocrația de acces la irigații pe banii tăi este una aproape imposibil de surmontat. Ar trebui să ne plângem că la nivel de ferme încă există evaziune fiscală, cu arendă care se dă la negru, fără impozitare. Adică nici măcar nu avem o concurență loială între noi. E corect să ne plângem că există această presiune uriașă ca celor mari să li se dea în cap prin plafonarea subvenției, fiindcă există foarte multă răutate și invidie în piața asta a fermelor. E normal să ne plângem de secetă, dar oricum o facem degeaba. Cuvântul de ordine e să ne plângem de tot toate, chiar și-n anii buni. Până acum, pe zona asta de “commodities” că vorbim de fier, că vorbim de cereale, acestea au fost fără preț sau cu prețuri mici de ani și ani de zile, dar intrăm se pare într-o epocă în care să aibă si acestea valoare. Așa că noi, în loc să ne plângem, ar trebui să conștientizăm că în momentul acesta noi, fermierii, suntem cumva pe val și scumpirile inputurilor se regăsesc în prețurile de vânzare ale cerealelor. Dar mi se pare ridicol să te plângi acum, după un an 2021 foarte bun și ținând cont de cum arată acum 90% din culturile de pe teritoriul României la momentul de față. Eu mai activez și în imobiliare și am prieteni activi în diverse domenii de activitate și vă pot spune în mod responsabil că ce se întâmplă în agricultură acum este cu totul special. Așa că trebuie să fim atenți ce facem cu acest surplus care va permite fermierului român din vegetal să se capitalizeze. Trebuie să folosească în mod responsabil acest capital pentru consolidare, fiindcă problema la noi e lipsa unei educații financiare a antreprenorilor. Și, din păcate, pe lângă lipsa educației financiare, la noi mai sunt și mândria și orgoliul care-i macină pe fermieri.


    Te-ar mai putea interesa

    ANI: Pășuni comunale atribuite de consilieri locali unor membri de familie Victorie a Asociației Forța Fermierilor! Măsură pentru achiziția de utilaje agricole, introdusă în PNS! Subvenția de bază la APIA crește la 100 euro/ha la teren arabil și 150 euro/ha la pajiști cu animale

    Ultimele știri

    Alertă în Giurgiu: Două focare de PPA în doar 2 zile. Alte 100 de îmbolnăviri active la porci mistreți! ANM astăzi: Ploi abundente de 80 l/mp până miercuri. Județe sub alertă! Anunțul MADR de astăzi privind fermierii din 30 de județe afectate de seceta severă