Cum se cultivă hrișca: semănat, îngrijirea culturii, recoltare
Violina Gorcinschi -
Cum se cultivă hrișca, o cereală importantă. Cum se seamănă hrișca și cum se îngrijește această cultură care poate valorifica un sol acid, dar are nevoie de umiditate. Despre cultivarea hriștii aflați informații complete în acest articol.
- Soiuri de hrișcă;
- Cultura de hrișcă – condiții de cultivare;
- Cum se cultivă hrișca;
- Cum se gătește hrișca.
Hrișca este o cultură agricolă importantă. Aceasta conține 70% amidon, 9% proteine, 1,6% grăsimi. Paiele de hrișcă pot fi folosite pentru furajarea animalelor, dar au o valoare redusă. Sunt folosite de crescătorii de animale care le amestecă cu furaje mai hrănitoare obținute din cosirea altor culturi.
Nu este dificil să obțineți o recoltă bogată de hrișcă, pentru aceasta este suficient să urmați metoda de cultivare în ceea ce privește selecția și pregătirea locului de cultivare, momentul și metodele de semănat, precum și metodele de îngrijire. În acest articol veți afla informații despre cum se produce hrișca și care sunt cele mai bune metode de îngrijire.
Soiuri de hrișcă
Fermierii care cultivă hrișcă în România nu au la dispoziție numeroase soiuri, cum au fermierii din Rusia unde se cultivă peste 60 de soiuri de hrișcă. Rusia este, de altfel, și cel mai mare exportator de hrișcă din lume.
Cele două mari soiuri de hrișcă sunt hrișca comuna (Fagopyrum aesculentum) și hrisca tătărească (Fagopyrium tartaricum).
Toate soiurile de hrișcă sunt melifere.
Cultura de hrișcă – condiții de cultivare
Hrișca este o cultură cu un ciclu scurt de vegetație de 90-120 de zile. Semințele de hrișcă încolțesc repede, la 4-5 zile de la semănat, dacă este suficientă umiditate și temperatura depășește 10 grade Celsius.
Temperatura
Hrișca iubește căldura. Semințele se desfac la o temperatură a solului de aproximativ +8°C, dar mugurii cresc mai bine când mediul se încălzește până la 15-30°C. Înghețurile dăunează răsadurilor, iar la -4 ° C, acestea mor. În stadiul de înflorire, temperatura aerului de peste 30 ° C este dăunătoare plantei. Temperatura optimă pentru înflorirea hriștii este 17 -25 de grade. Sistemul radicular absoarbe chiar și fosfații puțin solubili, astfel încât hrișca primește de 4 ori mai mulți nutrienți decât alte cereale.
Solul recomanda pentru cultura de hrișcă
Hrișcare are nevoie de un sol fertil, ușor și respirabil. Cultura de hrișcă poate crește în soluri acide, dar pe soluri neutre și ușor acide, randamentul este mai mare. Particularitățile cultivării hrișcii includ o nevoie mare de umiditate. Cultura este în frunte după acest criteriu printre alte cereale. Pentru creșterea constantă a răsadurilor, temperatura optimă nu este suficientă; este necesară umiditatea solului la nivelul de 20-30%.
Înflorirea hriștii are loc după 30-35 de zile de la semănat și durează aproximativ o lună. Polenizarea are loc încrucișat, iar în acest sens, insectele polenizatoare, cum ar fi albinele, sunt foarte utile.
Irigarea culturii de hrișcă
Nevoia de apă a acestei plante diferă în funcție de perioada de dezvoltare. În perioada vegetativă (de la semănat până la începutul înfloririi), hrișca rezistă lipsei de umiditate din sol.
Umiditatea optimă în stratul arabil în timpul perioadei de semănat – răsărire trebuie să fie de 25 mm.
În perioada de înflorire, rezervele de umiditate din stratul de sol 0-50 cm ar trebui să atingă 60-70 de milimetri.
În intervalul înflorire-coacere, cantitatea de apă necesară pentru dezvoltare se dublează și este nevoie de o atenție sporită în această perioadă din punctul de vedere al umidității. În această perioadă, plantele absorb mai mult de 50-60% din apa necesară din sol. O recoltă productivă a boabelor de hrișcă se obține cu precipitații suficiente (60-90 mm) în prima jumătate a înfloririi sau cu irigări în fazele critice.
Rotația culturilor pentru cultura de hrișcă
Pentru a cultiva hrișcă, ar trebui să alegeți un loc unde obișnuia să crească sfeclă de zahăr, cartofi, leguminoase sau porumb pentru siloz. Ca plante premergătoare pentru hrișcă nu se recomandă alte cereale sau cartofi care au fost afectați de nematozi.
Cum se cultivă hrișca
Pregătirea solului pentru cultura de hrișcă
Hrișca se polenizează cu ajutorul insectelor, iar în acest caz fermierii ar trebui să evite folosirea erbicidelor. Astfel, sunt recomandate lucrările solului pentru distrugerea buruienilor. Semințele din sol sunt îndepărtate provocându-le să germineze, iar apoi se folosește un utilaj pentru distrugerea acestora.
Astfel, în cazul culturilor care lasă miriște, trebuie realizată o lucrare cu discurile la adâncimea de 8-10 cm pentru a provoca germinarea, iar apoi se realizează o trecere cu utilajele pentru distrugerea buruienilor.
Pe solurile grele procesul de afânare se face în profunzime, la 14-16 cm. Astfel, se creează condiții favorabile pentru germinarea buruienilor, care sunt distruse înainte de însămânțare.
Semănatul culturii de hrișcă – pregătirea semințelor
Semințele de hrișcă de aproximativ 4 mm sunt potrivite pentru cultivare. Pregătirea semințelor de hrișcă înainte de însămânțare vizează creșterea randamentelor și include mai multe etape:
- Selecția semințelor de primă clasă (cele mai mari, mai pline, mai grele);
- Tratarea semințelor de hrișcă cu fungicid;
- Tratamentul la sămânță cu microîngrășăminte cu acid boric;
- Uscarea semințelor de hrișcă pe o suprafață plană, într-o cameră uscată, timp de 5 zile.
Când și cum se seamănă hrișca
Hrișca se plantează sau se seamănă la începutul lunii mai, când temperatura solului este mai ridicată de 10 grade celsius.
Semințele de hrișcă se seamănă, de regulă, la o adâncime de 4-6 cm, iar în cazul solurilor nisipoase, la o adâncime 6-7 cm.
Din schemele de semănat existente, se alege o opțiune ținând cont de compoziția solului. Pe solurile cu o cantitate mică de buruieni, distanța dintre rânduri la culturile de hrișcă ar trebui să fie de la 7 la 15 cm. Dacă solul este dens populat cu buruieni, dar are o compoziție bogată, se lasă un spațiu de 45 cm între rândurile culturilor.
În funcție de distanța dintre culturi și de dimensiunea semințelor de hrișcă, cantitatea de sămânță necesară la un hectar poate fi de 35-40 sau 70-90 de kilograme.
Este recomandată evitarea utilizării clorurii de potasiu ca îngrășământ. În procesul de semănare, se administrează îngrășăminte cu azot, fosfor și potasiu, în cantități de 10-20 de kg/ha fiecare. Superfosfatul este una dintre cele mai bune opțiuni pentru procesul de fertilizare a culturii de hrișcă.
Îngrijirea culturii de hrișcă
Răsadurile uniforme de hrișcă se obțin prin compactarea solului după însămânțare cu ajutorul discurilor. Grapa este folosită pentru a distruge buruienile și a slăbi pământul uscat de la suprafața solului. Dacă acest aspect este neglijat, lăstarii de hrișcă nu vor putea pătrunde la suprafață și vor muri.
În stadiul apariției primei frunze, câmpul este grapat pe rânduri. Pentru culturile cu rânduri late se folosește un cultivator, tratând pentru prima dată distanța dintre rânduri la o adâncime de 6 cm, apoi, în stadiul de înmugurire, la o adâncime de 8–10 cm. Câmpurile puternic plivite sunt tratate cu erbicide. Într-un ghid practic pentru cultivarea hrișcii, se acordă o atenție deosebită polenizării albinelor. Stupii sunt aduși pe câmp cu câteva zile înainte de înflorire. Sunt necesare două colonii de albine la un hectar de hrișcă.
În privința dăunătorilor, la hrișcă este posibil să aveți probleme cu afidele și cu puricii, pentru care trebuie să interveniți cu tratamente curative.
Cum se fertilizează cultura de hrișcă
Hrișca este o cultură care are nevoie de îngrășăminte, de o fertilizare completă. Fertilizanții se aplică în stadiul de creștere și în stadiul de înflorire a culturii. Acest lucru face posibilă creșterea conținutului de cereale al plantei și, ca urmare, obținerea unor randamente mai mari, obținând în același timp îngroșarea boabelor. Pentru culturile cu rânduri late se folosesc 25 kg de îngrășăminte complexe sau azotate la 1 hectar. Înainte de fertilizare, asigurați-vă că umeziți bine solul.
Doza de îngrășăminte este calculată luând în considerare caracteristicile climatice și ale solului, condițiile de cultivare a hriștii și randamentul planificat, precum și nevoia actuală a culturii de nutrienți specifici.
Principalul fertilizant folosit la hrișcă pe tot parcursul sezonului de vegetație este potasiul. Gunoiul de grajd nu trebuie folosit, deoarece vara se descompune rapid, eliberând o cantitate mare de substanțe nitrate. Un astfel de îngrășământ va duce la o creștere a gradului de îmburuienare în detrimentul productivității.
Fosforul este potrivit și el ca îngrășământ pentru hrișcă și se aplică separat.
Recoltarea culturii de hrișcă
Când și cum se recoltează hrișca. Dacă aveți de gând să începeți să creșteți hrișcă, ar trebui să știți că această cultură se caracterizează printr-o perioadă prelungită de coacere. Maturația tehnică a boabelor apare la aproximativ 20-30 de zile de la începutul înfloririi. Recoltarea este programată pentru o perioadă în care aproximativ 70% din culturi vor deveni maronii. Nu merită să vă așteptați la o coacere completă, din cauza procesului neuniform. Este indicat să se evite supraexpunerea culturii în câmp, deoarece, în acest caz, o parte a culturii se va pierde.
Recoltarea se realizează în două faze: în prima, cu utilajele, hrișca se taie, iar în a doua, se treieră cu combina universală.
Prelucrarea și depozitarea semințelor de hrișcă
După recoltare, este rândul treieratului, curățării ulterioare a cerealelor, uscării și sortării. După ce șirurile s-au uscat și conținutul de umiditate al tulpinilor și al frunzelor a scăzut la 35%, acestea încep treieratul. Viteza tamburului în timpul treieratului este redusă la 600 rpm. Boabele intră în curent, unde trece de prima etapă de curățare.
În caz de contaminare severă, boabele sunt prelucrate pe mese pneumatice de sortare. Boabele obtinuțe în urma procesarii se depozitează în saci, așezând-le într-o cameră uscată și ventilată pe paleți de lemn.
Cum se gătește hrișca
Hrișca se gătește prin fierbere la un raport de 1:2, adică la un pahar de hrișcă se pun două pahare de apă. Dacă hrișca este mai mare, atunci raportul poate ajunge la 1:2,5.
Hrișca își dublează volumul la fierbere, așa că un pahar de cereale uscate este suficient pentru trei porții complete de terci sau garnitură.
Înainte de pregătire, hrișca se recomandă să fie spălată cu apă rece.
Gospodinele recomandă ca cerealele să fie puse în apa care deja a ajuns la temperatura de fierbere. Dacă se pun cerealele la fiert deodată cu apa, se poate observa o modificare în gustul hriștii, care devine mai acrișor. Această problemă o veți avea chiar și dacă înmuiați înainte semințele de hrișcă – se țin în apă circa 15 minute înainte de a se pune la fiert.
Timpul de fierbere pentru hrișcă este de 15 minute. Dacă vreți să obțineți un preparat mai moale, lăsați hrișca în apa care fierbe timp de 20 de minute. Pe parcursul fierberii, oala se acoperă cu capac. Dacă oala nu este acoperită, o parte din apă se va evapora, iar hrișca se arde.
Hrișca pusă la fiert nu se amestecă. Sarea se pune după gust, în timp de hrișca este la fiert.
Ca orice cereală, hrișca are un conținut ridicat de carbohidrați. Numărul de calorii este similar cu cel de la orez sau fulgi de ovăz: aproximativ 310-350 kcal la 100 de grame.
Hrișca nu se recomandă persoanelor cu hipertensiune, celor cu probleme de greutate și celor care suferă de diabet.
Hrișca nu are gluten, așa că se recomandă perionelor cu intoleranță la gluten.
Terciul de hrișcă se poate servi cu unt sau brânză care se adaugă cât hrișca este aburindă. Nu se recomandă să serviți hrișcă lângă alimente grase precum somonul. La micul dejun, hrișca se poate complet cu semințe de dovleac și legume.
Se recomandă să consumați hrișcă de două ori pe săptămână.
