Ilie Chifan, un fermier pasionat de Bălțata Românească
Daniel Befu -
Ilie Chifan este printre cei mai cunoscuți, dar și cei mai vocali fermieri din județul Arad. Lucrează împreună cu familia 300 de hectare și crește circa 500 de capete de bovine, dintre care 150 de vaci sunt la muls. Un efectiv de elită de Bălțată Românească în care campioana exploatației dă aproape 70 de litri de lapte pe zi, iar media pe fermă ajunge, cu furajare premium la 30 de litri de lapte pe cap de vacă.
Ilie Chifan nu a fost dintotdeauna fermier. A urmat atât o carieră sportivă, cât și una de om al legii chiar în satul Firiteaz din comuna arădeană Șagu.
”În copilărie, de la 14 ani am venit în Arad, (…) am făcut și sport la un club local, la Voința Arad – ciclism. După acest sport, am plecat la Dinamo ani buni. După ce am plecat de la Dinamo am revenit în Arad, am intrat la Școala de Poliție, am terminat Școala de Poliție la Câmpina, am devenit polițist și șef de post în comuna aceasta până la Revoluție. Între timp, chiar pe timpul lui Ceaușescu am făcut școala de ofițeri, am absolvit pe timpul de după Revoluție, la un an și am devenit după aceea – la circulație am lucrat un timp la Poliția Arad și după aceea la Crime, la serviciul judiciar”, povestește Ilie Chifan parcursul său profesional.
Profesia de polițist l-a adus mai aproape de Firiteaz și, culmea, de zootehnie. ”Când am fost șef de post în comuna aceasta, tare mult îmi plăcea zootehnia. Era atunci o perioadă pe timpul lui Ceaușescu când, dimineața, partidul îi scotea pe activiști să meargă să facă zootehnia. Eu ca polițist mergeam la acțiune și cam de atunci am avut și atracția aceasta de animale. Chiar îmi plăcea în zootehnie. Mă îmbrăcam dimineața, luam cizmele și mergeam la sectorul zootehnic unde aveam pe raza comunei 5 zootehnii”, își amintește fermierul arădean.
A început cu creșterea porcilor de îngrășat
Primul pas în zootehnie l-a făcut în creșterea porcilor. A început de la un efectiv de câteva capete, cu o scroafă de la care îngrășa purceii pe care apoi îi ducea la piață. Așa era în vremurile acelea. ”Eu mergeam la piață să-mi vând porcii pe ascuns. De dimineață la 3-4, plecam în piață, duceam porcii, îi vindeam, veneam acasă investeam, mai luam alți purcei și îi creșteam, luam produse”, vorbește fermierul despre activitatea cu care rotunjea veniturile familiei.
Revoluția a schimbat mult modul în care oamenii priveau agricultura. Primul lucru care s-a întâmplat a fost că fermele de stat au fost lăsate în paragină, abandonate pe rând.
”Atunci s-a făcut prăpăd la noi în țară. S-au distrus CAP-urile, s-a distrus Contimul, de vindeau porcii de acolo. Pur și simplu te sunau să mergi să iei porcii ca să nu moară de foame. Mergeam la Comtim, îi plăteam la casierie, duceam câte 30-40-50-100 de porci, îi duceam acasă și îi creșteam. Mai creșteam porcii 3-4 luni și îi vindeam. Că porcii îi luam cam la 50-60-70kg. Ei nu erau mâncați de o săptămână, două. Îi duceam acasă și îi țineam o lună, două, îi făceam de 100-130 kg și apoi îi vindeam”, rememorează Ilie Chifan anii haotici de după Revoluție.
Ciupercăria, o afacere care aproape l-a ruinat
De la porci, fermierul s-a gândit să facă și o altă investiție în agricultură. Ideea unei ciupercării i-a surâs și a ales pleurotus. Avea grajdul, l-a transformat complet pentru a cultiva ciuperci, însă, în final, afacerea s-a dovedit una păguboasă la acel moment pentru că piața era limitată.
”Am avut într-o zi în jur de 2.000 de kilograme de ciuperci culese și atunci m-am înfuriat foarte tare și am zis că ciuperci nu-mi mai trebuie nici să le văd nici să le mai mănânc în viața mea. Produceam ciuperci și nu aveam cui să le vând. În 3-4 zile, maxim o săptămână, trebuia să le arunc. Atunci am scos toate ciupercile din grajd, le-am aruncat pe câmp și am zis că al dracu să fie cine o mai face ciuperci fiindcă românul nu mănâncă ciuperci!”
De la ciuperci, Ilie Chifan a trecut la tăurașii de îngrășat. Prin anii 2003-2004 a mers și-n Maramureș pentru a cumpăra vițeii. Avea să descopere că nu era făcut să fie negustor de vite, ci menirea lui în agricultură este alta.
”M-am hotărât să cresc vacă de lapte. Am pornit de la 5 vaci și 7 junici pe care le-am cumpărat cu ajutorul unui prieten, coleg de la Piatra Neamț. Le-am luat chiar de la mănăstirea Văratec. Stareța de la Văratec mi le-a vândut. N-am negociat deloc cu ea. Mi-a făcut factură, i-am trimis banii și mi-a trimis cu tirul cele 7 junici din care probabil am și acum perpetuate – mamă, fiică, fiică, mamă. Pot să spun că am avut un nucleu sfânt de la stareța de la Văratec căreia îi mulțumesc foarte mult!”, ne spune Ilie Chifan pentru care laptele primelor sale văcuțe a rămas ceva sfânt și greu de descris. ”Pot să spun că erau vaci sfinte, un lapte dulce, bun, deci formidabil a fost! Și acum este laptele tot același, dar parcă nu mai este gustul ca și cum îl mulgeam cu mâna”, explică arădeanul care în prezent are Bălțate atât pentru lapte, cât și pentru carne.
Cooperativa, o idee bună pe hârtie
Pentru a valorifica laptele vacilor din fermă, Ilie Chifan s-a asociat cu alți colegi fermieri într-o cooperativă. Au investit în procesare și au reușit să construiască propriul brand de lactate. Doar că…proiectul s-a dovedit unul complicat, iar concluzia este una dureroasă pentru Ilie Chifan: cooperativa nu este întotdeauna o soluție.
”Producția zilnică de lapte o dăm la fabrica noastră din Bucovăț care se numește ”Floare din Banat” ce este constituită din Cooperativa noastră Tim Lact Agro. Cooperativa noastră este constituită în jur de 19-20 de membri. Am fost 30 de membri fondatori. Pe rând au mai plecat dintre ei, mai pleacă și acum întrucât o cooperativă pentru mine este un eșec”, este oful lui Chifan.
Culmea, calitatea prea bună îi trage în jos
Până acum pentru fermierul din Firiteaz, asocierea a însemnat până acum doar investiții și planuri năruite. Totul din cauza faptului că, în cadrul formei de asociere, fermierii au refuzat să proceseze laptele cu conservați și arome, preferând să pună pe piață produse 100% naturale.
”Fiecare membru am investit peste 2 miliarde, peste 200.000 de lei plus cotizație, plus fonduri de la bancă și nu ne-am ales aproape cu nimic. Nu suntem în stare să aducem fabrica pe plus. Asta din cauză că producem laptele și produsele din lapte care sunt din lapte, nu sunt cu coloranți, nu sunt cu conservanți. Acestea expiră într-o perioadă mai scurtă de timp. Ne-am încăpățânat noi să nu folosim alte ingrediente și de aceea o ducem greu pot să spun, că nu ne primește nici un magazin, nici un supermarket să vindem produsele noasstre care au un termen de valabilitate mai scurt și astfel că le vindem foarte bine dar nu vindem la capacitate pe cât producem noi”, declară fermierul care spune că unele comenzi pe care le primesc sunt ridicole și i se cere producătorului să livreze 7 iaurturi la un supermarket aflat la 100 km distanță.
”Venea mașina, stătea la rând câte 4-5 ore ca să predea marfă de 200 de lei. Asta e rentabilitate? Asta e bătaie de joc! Pur și simplu nu ne-au dat răspuns. Am încercat, am sunat și-n centrală la București, Irina ne trimitea la Maria, Maria ne trimitea la Garofița, Garofița la nu știu cine… pur și simplu ne plimbau. Motivul pentru care nu ne primește cred că este că avem perioadele foarte scurte de valabilitate la produsele noastre și nu pot sta mult în depozite din cauză că se strică. Orice lapte după o perioadă de timp se acrește. Acele produse din lapte care nu se acresc sunt produse tot din lapte dar cu conservanți și cu alte adaosuri”, explică crescătorul de Bălțate.
O altă mare problemă a fermierilor din vestul țării este laptele ieftin care intră din Ungaria. Se numește lapte spot, iar prețul lui este, după orice calcule ai face, mult sub costul de producție înregistrat de producătorii români.
”Laptele de afară, laptele spot cum ar fi, vine foarte ieftin față de laptele pe care-l producem noi. De afară la poarta fabricii vine laptele cu 1,90-1.80 lei, iar noi producem laptele în momentul de față cu 3 lei. La ei sunt alte principii. Laptele spot este laptele care este adus din Ungaria dar nu din Ungaria că nu poți să spui că are Ungaria atâta lapte. O țărișoară ca Ungaria, vezi doamne, TIR după TIR vine la frontieră. Ăsta este laptele spot care este refuzat sau nu este procesat de fabricile din Europa și vine din toată Europa. Din polonia, din Germania, din Ungaria, poate din Belgia, Franța… cine știe de unde? Lapte spot! Păi decât să-l arunce, mai bine vin în România cu laptele. Laptele spot este rentabil este să-l ducă decât să-l arunce în nu știu ce țară și să aibă probleme cu mediul”, spune, supărat, Ilie Chifan.
Planurile de dezvoltare prin cooperativă s-au năruit, culmea, tocmai din cauză că fermierii și-au pus afacerile la comun. Fără un business profitabil, forma de asociere nu s-a încadrat pentru a lua credite sau pentru a accesa fonduri europene.
”Nici un fel de fond european nu am luat fiindcă nu am putut, nu ne-am încadrat. Dacă nu ești pe plus cine să-ți dea bani? Cum să-ți dea fonduri europene dacă nu ești pe plus? Și nici nu poți să fii pe plus, o cooperativă care e pe plus. Suntem constituiți din 20-30 de membri. Acești 20-30 de membri în cooperativă iau și inputuri. Ce înseamnă inputuri? Iau lunar șrot de soia, iau sămânță de porumb, erbicide… Dacă 2-3 din cei 30-40-100 de fermieri care sunt în cooperativă nu plătesc, gata! Suntem puși cu botul pe labe și nu mai avem nici o șansă”, spune Ilie Chifan.
Ca un fermier ce vorbește în cunoștință de cauză, arădeanul a ajuns la concluzia că o cooperativă nu este mereu rentabilă, dar va continua să crească vacile Bălțată Românească pentru că așa simte să facă. Și pentru că vacile dragi îi dau liniștea și încrederea pe care și-a amintește din vremea când era doar un țânc.
”Soluția cu cooperativele, eu nu o văd rentabilă. Sunt crescător de vaci, de vaci cu lapte care-mi plac foarte mult și-mi plac foarte mult de când aveam o vârstă fragedă, când aveam 6-7 ani când cumnatul meu acasă ținea 2-3 vaci pe care le scoteam la locurile mele natale pe Prundul din Vicovul de Jos din județul Suceava unde am copilărit. Acolo mergeam cu vacile de dimineață până seara. Seara le duceam acasă la muls… îmi plăcea. Era ceva plăcut. De aceea, când am văzut vacile…e ceva ce-mi place. Eu fac un lucru care mie îmi place, care-mi dezvoltă imaginația, percep creierii… altfel lucrează. Când vin la fermă este o plăcere pentru mine. Nu este un lucru unde să vin, vezi Doamne, doar să câștig. Eu vin de plăcere. E o destindere a mea să vin la fermă și să văd animalele cât sunt de frumoase, să văd Bălțata mea Românească pe care o știu din moși strămoși. Pentru mine Bălțata Românească este ceva deosebit. Un lucru ce eu nu pot să-l descriu. Deși o ducem foarte greu acum, nu pot să renunț la aceste animale. Merită efortul și tot sacrificiul pentru animalele pe care le am și ăsta este… nu mă pot despărți de ele. Este ceva ce… Eu pur și simplu nu mă pot despărți de ele… de această Bălțată Românească”, spune, din tot sufletul, Ilie Chifan, un fermier pasionat.
