Variola la păsări. Semnele bolii, tratament
Violina Gorcinschi -
Variola la păsări – cum se depistează și se tratează variola sau difterovariola la păsările de curte. Variola este o infecție virală care nu se depistează imediat, având diferite forme de manifestare care pot fi confundate cu simptomele altor boli. Cea mai frecvent întâlnită și ușor de recunoscut este variola sub forma cutanată, ce este mai puțin periculoasă decât difterovariola. Cum se recunosc diferite forme ale bolii și cum se tratează aflați din acest articol.
În acest articol:
Toamna, când temperaturile scad considerabil, crescătorii de păsări se confruntă cu variola sau difterovariola, cele mai multe cazuri înregistrându-se în intervalul octombrie-noiembrie.Variola la păsări este o boală cauzată de prezența unui virus cu răspândire lentă comparativ cu alte boli, afectând, cu preponderență, puii de găină și curcanii. Variola se regăsește în fermele din întreaga lume. Crescătorii de păsări din România au la dispoziție un vaccin preventiv pentru a-și proteja efectivele.
Ce este variola la păsări
Variola la păsări este o boală cauzată de un avipoxvirus ADN din familia Poxviridae. Agentul patogen are mai multe tulpini care infectează diferite specii de păsări. Prezența bolii se caracterizează prin leziuni ale pielii în zona capului, gâtului și membrelor inferioare.
În formă difterică, variola este periculoasă deoarece produce pagube semnificative în fermele de păsări deoarece afectează tractul digestiv superior și respirator. În medie, rata mortalității la găini, cauzată de variola cutanată, nu trece de 8%, însă în forma difterică, cel mai sever tip de boală, procentul de mortalitate ajunge până la 50%.
Cele mai des afectate păsări sunt puii de găină și curcanii, însă boala se găsește și la porumbei, prepelițe, canari, mai multe păsări sălbatice. Boala este mai acută în cazul păsările hrănite necorespunzător și ținute în condiții neigienice.
Citește și: Boala Newcastle sau ciuma găinilor: semne, măsuri
Variola la păsări. Transmitere
În cazul variolei, principala sursă a infecției sunt păsările bolnave din curte sau cele sălbatice, care transmis infecția prin secreții și excreții. De asemenea, în sezonul cald, variola se transmite și prin țânțari sau alte insecte (păduchi, căpușe etc).
Virusul se găsește în leziuni și în crustele descuamate, fiind rezistent la diverși factori de mediu și supraviețuind luni sau ani la rând. Crustele cu virus, formate pe piele, se descuamează și se împrăștie în gunoiul de grajd, persistând în mediu și infectând, ulterior, păsările prin pătrunderea în rănile minore. În unele focare mari de infecție, se consideră că transmiterea mecanică prin canibalism joacă un rol important. Infecția sistemului respirator poate fi cauzată de inhalarea crustelor și penelor păsărilor ce găzduiesc deja virusul, sub formă de aerosoli.
De asemenea, insectele care sug sânge, cum ar fi țânțarii, căpușele, păduchii, pot transmite virusul de la exemplarele infectate la cele sănătoase. Odată ce au luat contact cu agentul patogen, țânțarii îl pot răspândi rapid, timp de mai multe săptămâni.
Riscul infectării crește în momentul în care nu se dezinfectează hrănitoarele, adăpătoarele și alte instrumente folosite pentru îngrijirea păsărilor și care pot reprezenta o sursă de infecție, inclusiv îmbrăcămintea lucrătorilor din fermă.
Dacă păsările reușesc să se recupereze după variolă, imunitatea față de acest virus crește pe termen lung, fiind mai puțin probabil să se îmbolnăvească din nou. De asemenea, la curcani și la puii de găină, vaccinarea este, de obicei, destul de eficientă pentru prevenirea variolei.
Variola la păsări. Simptome. Semnele bolii
Variola sau difterovariola se manifestă diferit în funcție de forma bolii. Variola cutanată se întâlnește cel mai des, fiind cea mai ușoară formă a bolii și, tratată la timp, nu produce pagube semnificative în fermă. Aceasta evoluează lent, fără simptome vizibile la început, înregistrându-se doar o scădere ușoară în greutate și în producția de ouă sau o lipsă a vigorii păsărilor. Mortalitatea este scăzută dacă boala nu prezintă complicații.
La păsările infectate se dezvoltă noduli în zona capului (creastă, pleoape, bărbițe) și gât, iar apoi pe tot corpul. În unele cazuri, nodulii confluează și se desprind lăsând o zonă sângerândă. Veziculele și pustulele care apar sunt, de regulă, galbene. De obicei, această formă a bolii trece în 5-6 săptămâni și are un prognostic favorabil deoarece se desfășoară fără complicații.
Difterovariola este cea mai severă formă a bolii și se caracterizează cu un procent ridicat de mortalitate la păsări. Se vede o diferență între aceasta și forma cutanată, prin apariția nodulilor la nivelul mucoasei bucale, nazale, oculare, sinusale, farigiene, trahee, esofag. Nodulii se pot infecta cu o floră bacteriană bogată, ducând la apariția unor membrane de tip difteroid de culoare galbenă, bine fixate pe țesuturi. Cele mai periculoase apariții de noduli sunt la nivelul laringelui, faringelui și esofagului deoarece poate provoca sufocări și crea dificultăți în hrănire. Boala începe printr-o rino-conjunctivită. La tractul respirator superior sau digestiv, leziunile duc la dispnee sau inapetență, iar cele din cavitatea nazală sau conjunctivită rezultă în scurgeri nazale sau oculare.
Pe scurt, simptomele sunt următoarele:
– leziuni la nivelul cavității bucale (esofag, laringe, trahee);
– respirație grea, însoțită de șuierat;
– tuse;
– întinderea constantă a gâtului, cioc deschis;
– pasărea refuză să se hrănească;
– apariția rinitei cu secreții galbene (dacă difterovariola afectează mucoasa);
– umflături și puroi în jurul ochilor;
– lăcrimare abundentă.
În cazul unor condiții nefavorabile, rata mortalității la variola difterică poate ajunge la 70%. Un rol important aici îl joacă vârsta păsărilor, calitatea hranei, precum și condițiile de întreținere.
Forma mixtă are trăsături caracteristice atât formei cutanate, cât și difterovariolei. De regulă, modificările se găsesc atât pe pielea păsărilor, cât și pe membranele mucoase. În această formă a bolii, mortalitatea păsărilor variază de la 30 la 50%.
Diagnosticul se pune în baza semnelor clinice, lezionare, în cazul formelor cutanate. La formele difteroide, boala se depistează mai greu, confundându-se cu alte boli care au simptome similare: avitaminoza A, laringo-traheită infecțioasă, micoplasmoză etc. În aceste cazuri este nevoie de un diagnostic cert, cu ajutorul medicului veterinar și a testelor de laborator.
Variola la păsări. Tratament
Primul pas în lupta cu variola la păsările de curte (găini, curcani, prepelițe) este prevenția. Măsurile de profilaxie încep cu vaccinarea efectivului, la 8-9 săptămâni. Puicile se vaccinează cu 1-2 luni înainte de a începe ouatul. La găini, injectarea se face în ramificația aripilor.
Citește și: Ce să nu dai de mâncare găinilor – lista cu alimente toxice pentru găini
O altă măsură importantă este păstrarea curățeniei în adăpost, dezinfectarea adăpătorilor și hrănitorilor, precum și evitarea contactului păsărilor cu rozătoarele.
La fel de importantă este și efectuarea dezinsecțiilor (pentru combaterea insectelor și paraziților) pentru prevenirea și răspândirea infecției. În momentul în care se depistează păsări bolnave, acestea se separă de restul grupului.
În cazul apariției variolei la păsările de curte, se recomandă efectuarea urgentă a vaccinării, precum și îmbunătățirea furajării prin adaosuri de premix și vitaminizarea, mai ales cu produse care conțin vitamina A.
