Coniferele își schimbă culoarea și se usucă. Cauze, remedii
Violina Gorcinschi -Coniferele își schimbă culoarea – cauzele îngălbenirii și uscării acelor de conifere. Uneori, se poate întâmpla ca acele de pe ramurile coniferelor să își schimbe culoarea, apoi să se usuce și să cadă. Cauzele pot fi ușor de identificat, dar și foarte periculoase. Astfel, arborii și arbuștii de conifere au nevoie de tratament imediat ce a fost depistată prezența bolilor sau dăunătorilor. Aflați din acest articol de ce se îngălbenesc și cad acele coniferelor și ce e de făcut.
- De ce își schimbă culoarea coniferele. Cauze naturale;
- Coniferele devin galbene de la arsuri solare și lipsa apei;
- Schutte la conifere – semne, combatere;
- Fuzarioza la conifere – semne;
- Rugina la conifere – semne, combatere;
- Coniferele își schimbă culoarea din cauza dăunătorilor.
Coniferele se îngălbenesc sau chiar devin maronii pe o mare porțiune, acele încep să cadă. Acesta poate fi un proces natural care nu dăunează arborilor sau arbuștilor sau, dimpotrivă, poate fi semn că plantele suferă. Pentru a determina cauza, este nevoie de o examinare cu atenție, iar cel mai important lucru este să identificați locul de unde a pornit îngălbenirea și uscarea acelor.
De ce își schimbă culoarea coniferele. Cauze naturale
Adesea, acele de pin și alte conifere îngălbenesc din cauze naturale, fiind un fenomen ce nu dăunează plantelor. În ciuda concepției că cetina coniferelor este mereu verde, acest lucru nu este întotdeauna valabil. Uneori, se întâmplă ca ramurile să își înlocuiască acele. Totuși, acest proces nu are loc simultan, ca în culturile de foioase, ci treptat (adică, într-un loc acele de pe copac rămân verzi, în timp ce în altul cad).
Schimbarea acelor la conifere este un fenomen ce intervine la intervale neregulate în funcție de specie. La pin, schimbarea acelor se face o dată la doi-trei ani, la molid și brad – după 5-7 ani, la ienupăr – după 4-5 ani, la tuia – după 3-5 ani. Acest proces poate avea loc în momente diferite, dar cel mai adesea are loc în a doua jumătate a verii și toamna.
Astfel, dacă acele molidului, pinului sau ale altui reprezentant al coniferelor capătă brusc culoarea maro, cele decolorate fiind cele mai aproape de trunchi, cel mai probabil cauza este un proces normal, asociat cu vârsta acelor.
În acest caz, coroana copacilor se curăță prin ruperea acelor galbene, folosind o mănușă dură. După ceva timp, în locul lor vor apărea altele noi, iar coniferele vor căpăta din nou aspectul obișnuit.
Coniferele devin galbene de la arsuri solare și lipsa apei
Doi factori pentru care coniferele îngălbenesc și se usucă sunt mai ales arsurile solare și lipsa apei.
Cel mai adesea, acele își schimbă culoarea și cad la finalul sezonului rece, din diferite motive, precum
- Arsuri solare – dacă primăvara, partea superioară a coniferului sau o parte a acestuia devine maro, cetina ar putea fi afectată de soarele puternic. Soarele din februarie și de primăvară timpurie poate cauza o mulțime de necazuri plantelor, dintre care una este arderea acului. Exemplarele tinere și cele care cresc în partea de sud a terenului sunt cele mai afectate. Pentru a evita această problemă, coniferele au nevoie de umbră. Acestea se acoperă, toamna cu orice material în nuanțe deschise. Țesătura de protecție va reflecta razele strălucitoare ale soarelui și poate preveni arsurile acelor.
- Lipsa de umiditate – tuia, pinul, molidul sau alet conifere îngălbenesc primăvara și li se usucă acele din cauza lipsei umidității. La dezgheț, acele încep să „respire” și eliminarea umidității are loc foarte activ. Problema este că umiditatea se elimină, dar nu este înlocuită pentru că rădăcinile nu o pot obține din pământul înghețat. Ca urmare, acele se usucă. Plantele pot fi ajutate de irigări de aprovizionare efectuate toamna. Nu doar pomii fructiferi au nevoie de udare, ci și coniferele, chiar într-o măsură mai mare.
Schutte la conifere – semne, combatere
Schute la conifere reprezintă un întreg grup de boli fungice ce includ: Неrpotrichia nigra, înroșirea și căderea acelor de pin, Phacidium infestans, Lophodermella sulcigena etc. Denumirea bolii este tradusă din germană – acele sunt acoperite cu pete de diferite dimensiuni și culori, se usucă și apoi cad.
Sursele de infecție sunt plantele bolnave și acele căzute cu spori ai ciupercilor patogene. Infecția apare, de obicei, toamna, dar nu se manifestă imediat, ci doar primăvara devreme, dezvoltându-se apoi activ în timpul primăverii și verii.
Schutte este deosebit de periculoasă pentru plantele tinere, imature: infectarea puternică în primii câțiva ani de viață duce aproape sigur la moartea copacului, după uscarea tuturor lăstarilor. Plantele slăbite sau deteriorate sunt, de asemenea, în pericol.
Boala Schutte la conifere se poate manifesta în diferite moduri:
– Primăvara, pe ace apar mici pete sau dungi galbene, care până la sfârșitul verii își schimbă culoarea în negru;
– Acele devin mai întâi maro, apoi gri și se desprind rapid în timpul sezonului sau, dimpotrivă, rămân pe ramuri o perioadă neobișnuit de lungă, se prăbușesc, dar nu se desprind;
– Îngălbenirea acelor începe de la capetele lăstarilor;
– Acele care și-au schimbat culoarea se usucă ulterior;
– Unele tipuri de Schutte fac ca acele afectate să aibă o culoare măsline pal sau „marmorată”;
– Pe acele maro moarte la începutul primăverii sau la sfârșitul toamnei, se observă o acoperire neagră-gri din pânză de păianjen a miceliului fungic.
Boala Shutte la conifere – metode de control:
- Coniferele bolnave se curăță de părțile afectate, apoi sunt distruse în afara terenului;
- Copacii și arbuștii se tratează cu un fungicid care conține cupru;
- Ca măsură preventivă, copacii tineri se plantează separat de adulți;
- Se evită îngroșarea coniferelor;
- Iarna, zăpada din ramurile inferioare și de pe trunchiurile copacilor se curăță.
Fuzarioza la conifere – semne
Fuzarioza la conifere este o problemă serioasă care poate duce la uscarea și brunificarea acelor. Principalul pericol al bolii este că afectează mai întâi sistemul radicular, care putrezește, după care ciuperca intră în sistemul vascular și împiedică absorbția nutrienților. Din această cauză, acele devin galbene, roșii, devin aspre și cad, iar copacul slăbește și se usucă treptat. Principalele surse de infecție sunt solul contaminat și materialul săditor, precum și resturile vegetale purtătoare ale bolii.
Fuzarioza reprezintă cel mai mare pericol pentru răsadurile și coniferele tinere. Nu există tratament pentru coniferele infectate în stadiile medii și severe, astfel că se recomandă dezrădăcinarea copacilor și arderea acestora.
Pentru a preveni apariția fuzariozei la conifere, se selectează doar material săditor sănătos, fără semne de dezvoltare a bolii.
Rugina la conifere – semne, combatere
Rugina la conifere este altă boală la fel de periculoasă, afectând o gamă variată de specii.
Semne ale ruginei la conifere. Pe copacii și arbuștii afectați de ciupercă apar mai întâi pete galben-portocalii, asemănătoare ruginii (de unde și numele), apoi, din miceliu se formează pungi purtătoare de spori, iar pe ace apar creșteri maro. Acele plantelor afectate se îngălbenesc treptat, se usucă și cad, ceea ce duce la slăbirea și uneori chiar moartea coniferelor.
În funcție de agentul patogen, semnele bolii – tuberculi roșii de diferite dimensiuni – pot fi observate nu numai pe ace, ci și pe scoarța trunchiului și a ramurilor.
De obicei, rugina apare pe conifere după ce s-a format pe culturile erbacee, dar în cazul ienupărului, este adevărat opusul: este principala plantă gazdă a uneia dintre ciupercile ruginii, care ulterior se poate „deplasa” la păr, precum și la alte culturi.
Cum se tratează rugina la conifere:
- Lăstarii și acele deteriorate se îndepărtează în mod regulat pentru a preveni dezvoltarea bolii.
- Plantele se tratează cu fungicide pe bază de cupru. Adesea este indicată pulverizarea preventivă a plantelor cu o soluție de concentrație 1% zeamă bordeleză, primăvara și toamna.
- Nu numai coniferele se tratează de urgență, ci și gazdele intermediare ale ciupercii patogene – copaci și arbuști de foioase (măr, păr, agriș, coacăz, păducel).
- Ca măsură preventivă, plantarea trebuie planificată corect: arborii cu semințe și alte plante care sunt „gazdele” agentului patogen trebuie să fie plantate la distanță maximă de culturile de conifere.
Coniferele își schimbă culoarea din cauza dăunătorilor
Coniferele îngălbenesc și din cauza unor dăunători care pot determina schimbarea culorii acelor de la verde sau albastru la maro. Insectele sunt interesate nu numai de molid și pini sălbatici, ci și de rudele lor cultivate, astfel încât dăunătorii pot ataca și tuia, spre exemplu.
Cele mai periculoase insecte care reprezintă o amenințare serioasă pentru conifere includ:
- viespea acelor de pin;
- insecte din familia Diaspididae;
- păduchi țestoși;
- păduchi de frunze;
- acarieni.
Semne de dăunători la conifere, pe lângă acele îngălbenite și ofilite, mai includ:
- pânză subțire pe ramuri;
- excrescențe mici sau plăci;
- apariții pe lăstari și muguri, asemănătoare conurilor mici;
- scurgere dulce, lipicioasă.
Lupta împotriva dăunătorilor începe imediat după depistarea acestora, fiind mai mari șansele de a salva coniferele. Pentru combatere, se utilizează diverse insecticide destinate unor grupuri specifice de dăunători.