7 mituri complet neadevărate despre fermierii români
agrointeligenta.ro -
Unele ne fac să zâmbesc, iar altele parcă sunt scornite înadins pentru a-i face pe restul românilor să creadă că a face agricultură e floare la ureche. Despre fermierii români circulă multe povești – adevărate mituri, așa că Agrointeligența a stat de vorbă cu câțiva dintre ei și a aflat care sunt vorbele care îi deranjează cel mai mult pe agricultori și pe cei care muncesc în ferme. După ce veți citi articolul, suntem convinși că, la fel ca și noi, vă veți da seama că, într-adevăr, meseria de fermier nu este doar cea mai importantă meserie din lume, ci și cea mai grea!
”Nu muncesc decât câteva zile pe an”
Cei care n-au nimic de-a face cu agricultura nu au habar de lucrările agricole, de rotația culturilor, de hibrizi, utilaje sau tehnologii de lucru. Din acest motiv, pentru majoritatea românilor, agricultura înseamnă însămânțări în primăvară și recoltare la finele verii. Din acest motiv, mulți au impresia că a fi fermier înseamnă a sta pe câmp doar câteva zile pe an, în timp ce agricultorii petrec pe ogor mai mult timp decât stă un coporatist la birou într-un an întreg!
”Fac milioane de euro din agricultură”
Cu excepțiile de rigoare pe care le vedem la televizor că finanțează echipe de fotbal sau fac exporturi de milioane de ovine, 99% dintre fermierii români abia reușesc să aibă un trai decent. Agricultura, pâmântul și animalele se transmit din tată în fiu, iar munca la fermă este, de regulă, o muncă în familie, așa că veniturile din agricultură trebuie să acopere cheltuielile unei gospodării în care sursa de finanțare este una singură. De cele mai multe ori, nu doar soția și copiii se implică în afacerea agricolă, ci și frații, mătușile, nepoții, nurorile și ginerii.
”Pentru a obține recolte mari, folosesc îngrășăminte în neștire”
Din când în când se mai găsește câte un ”expert” care acuză fermierii că folosesc prea multe îngrășăminte chimice când, în realitate, fermierii români folosesc cantități de trei ori mai mici decât colegii lor din alte țării. Fertilizatorii sau produsele pentru sănătatea plantelor au prețuri atât de piperate încât nici vorbă ca un fermier să își permită să atunce pe câmp tone de îngrășăminte doar așa, de dragul de artei. Mai mult, fimele de specialitate acordă asistență și indicații precise privind cantitățile și dozajele ce trebuie administrate la un moment bine stabilit pentru că fiecare fermier știe că dacă pui la rărăcină târziu, nu mai ai ce culege la recoltă!
”Au luat terenurile cu hapca de la micii proprietari sau de la stat”
Poveștile despre zecile de mii de terenuri luate cu japca de la micii proprietari sau de la stat au cam devenit istorie. Din nou, cu câteva excepții pe numele cărora figurează și procese pe rol prin instanțe, fermierii români muncesc pământul moștenit de la strămoși și pe care, mulți dintre ei, l-au obținut cu eforturi și cheltuieli mari, înapoi de la stat. Cât despre arendarea hectarelor, regulile sunt destul de clare, la fel ca și prețul arendei, fixat în funcție de zonă și de calitatea terenului. Fără contract de arendă, nu vine nici subvenția!
”N-au școală și fac agricultură după ureche”
Au trecut vremurile când agricultura se făcea după semnele naturii. Acum tehnologia este la putere și fermele au oameni pregătiți, specialiști cu facultate, ingineri și consultanți care știu exact ce trebuie făcut pentru a obține producție maximă an de an. Cel mai frecvent, copiii fermierilor sunt cei care urmează astăzi facultățile de specialitate, iar în paralel, piața a fost invadată de seminarii, ateliere și conferințe unde fermierii pot afla exact ce se întâmplă în sectorul lor de activitate și pot intra în legătură cu colegi de breaslă pentru a face schimb de experiență. Revistele, cărțile și mai ales internetul sunt o sursă inepuizabilă de informații pentru agricultorii care știu astăzi că dacă de Bobotează curge apa din streaşină, nu este o garanție că se va face vinul bun, la fel cum dacă în aceeași zi pomii sunt îmbrăcați în promoroacă, Mama Natură nu le va asigura recolta îmbelșugată.
”Fermierii nu sunt organizați și uniți”
Este adevărat că gradul de asociere din agricultura națională nu este la nivelul celei europene, însă mulți ignoră faptul că zeci de ani, oamenii din mediul rural au fost învrăjbiți de sistem, li s-au confiscat pământurile și dacă vorbeau la colț de stradă, erau suspectați că plănuiesc un complot împotriva regimului. În ciuda trecutului dificil, fermierii au prins avânt și 90% dintre ei sunt membri sau apropiați ai unei organizații regionale sau naționale din sectorul agricol. Cum mulți dintre ei nu sunt încă și plătitori de cotizații, participarea lor activă este limitată, însă acest lucru nu are nici o legătură cu implicarea lor în problemele industriei, iar la nevoie, agricultorii români au dovedit mereu să sunt uniți și că se ajută unul pe celălat.
”Fermierii fură statul și fac evaziune fiscală”
Poate cel mai dureros mit la adresa fermierilor români este că aceștia fură statul și fac evaziune fiscală. În realitate, impozitele colectate din agricultură reprezintă cea mai solidă cărămidă a economiei românești, iar oamenii de la țară sunt cei mai conștiincioși cetățeni, plătindu-și dările către stat la timp și cu strictețe. Marea nemulțumire a fermierilor rămâne însă faptul că în schimbul banilor nu primesc nici un fel de sprijin, iar birocrația și impozitele împovărătoare nu fac decât să le împăvăreze viața și mersul afacerilor.
Foto: www.vestic.ro
