• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Ricinul, cultura ce poate aduce un profit de circa 30.000 de euro la hectar

    Roxana Dobre -

    Ricinul, o cultură profitabilă care poate aduce câștiguri de 30.000 de euro pe an. Direcția Agricolă Județeană Caraș-Severin a făcut o analiză a culturii de ricin, pornind de la tehnologia de cultivare și până la ce profit la hectar se poate obține cu ricin.

    Ricinul (Ricinus communis) se cultivă pentru seminţele sale bogate în ulei – 42,2-58,6% conținut de ulei, utilizat în diferite industrii.

    Cele mai mari suprafeţe cultivate cu ricind sunt în India (880.000 ha) şi China (220.000 ha). Producţia medie mondială oscilează între 700 şi 1.000 kg/ha. În ţara noastră, cea mai mare suprafaţă cultivată a fost de 26,3oo ha (1989) după 1990 suprafaţa s-a diminuat, încât practic, nu mai există suprafețe cultivate cu ricin.

    Cultura de ricin – profit la hectar

    Cultura de ricin poate aduce un venit considerabil la hectar prin vânzarea semințelor. Semințele de ricin au un preț de circa 100 lei pe kilogram, iar costurile înființare a culturii nu depășesc 1.500 euro/ha, din care 1.000-1.200 de euro la hectar costă doar semințele.

    Producțiile medii realizate în România sunt de 1.500 de kilograme la hectar, iar potențialul soiurilor de ricin poate ajunge până la 5.000 de kilograme la hectar. Cu o producție medie, venitul este de 150.000 de lei, echivalentul a peste 30.000 de euro la hectar, din care scădem investiția la hectar și rămânem cu cel puțin 28.500 de euro la hectar.

    Citiți și: Cultura de ricin îi aduce unui clujean venituri de 36.000 de euro/hectar

    Semințe și ulei de ricin

    Cultura de ricin – întrebuințări

    În funcție de conținutul de ulei, în grupa plantelor oleaginoase, ricinul ocupă locul al doilea după susan. Uleiul de ricin este nesicativ, indicele de iod fiind cuprins între 81 și 86, și are peste 200 de întrebuințări în diverse industrii:

    • producerea fibrelor sintetice (rilsanul);
    • industria pielăriei;
    • a vopselelor;
    • a lacurilor și emulsiilor;
    • a cauciucului și materiilor plastice;
    • poligrafie, la prepararea cernelurilor și a tușurilor foarte fine, la curățarea zațurilor și a clișeelor înainte de tipărire;
    • ca fixator de culoare;
    • ca un excelent degresant;
    • ca un lubrefiant de foarte bună calitate, utilizat pentru ungerea motoarelor cu turație mare și a lagărelor cu turație mare.

    Şroturile, după prelucrare, pot fi utilizate în hrana animalelor. Frunzele de ricin sunt folosite ca hrană pentru creşterea fluturilor de mătase din specia Phylosamid ricini. Tulpinile sunt utilizate pentru plăci aglomerate, la fabricarea hârtiei sau la extragerea fibrelor textile. Ricinul este o bună plantă meliferă.

    Compoziția chimică a ricinului

    După N. Ernakov, citat de Gheorghe Bâlteanu 1993, seminţele conţin 45,1 – 58,5% ulei, iar miezul 50,7 – 72%. Principalul acid gras este acidul ricinoleic, care depăşeşte 80% din totalul acizilor graşi.

    Seminţele mai conţin: proteine (15%), celuloză peste (18%), hidraţi de carbon (13 – 20%) (E. Weiss, 1971), cenuşă (3%) (I. Minkevici, 1952). Şroturile conţin circa 40% substanţe proteice care, datorită alcaloi¬zilor ricină şi ricinină, nu pot fi utilizate decât după prelucrarea prin metode speciale.

    Citiți și: Prima fermă de lalele din România și-a deschis porțile pentru vizitatori

    Soiuri recomandate de ricin

    Pentru ţara noastră, prezintă importanţă doar primele două subspecii. Soiurile de ricin zonate sunt: Dragon, Cristian, Rivlas, Safir, Teleorman, Vlașca, Safir și Smarald.

    Ricinul – particularități biologice

    Plantă perenă în zona tropicală şi subtropicală, în condiţiile climatului temperat, ricinul a devenit o plantă anuală, cu creştere continuă, până la apariţia brumelor de toamnă. Germinaţia este epigeică. Rădăcina este pivotantă, bogat ramificată, pătrunzând la adâncimi de 1,5 – 3 m, cu o suprafaţă mare de absorbţie. Creşterea rădăcinii este continuă, până în faza formării inflorescenţei primare.

    Faţă de partea aeriană, rădăcina reprezintă 9 – 10% din cantitatea totală de substanţă uscată. Tulpina este dreaptă, ramificată simpodial, alcătuită din 6 – 12 internodii până la prima inflorescenţă, numărul şi lungimea acestora fiind influenţate de soi şi condiţiile de vegetaţie.

    Din mugurii tulpinali de sub racemul principal se formează 2 – 3 ramificaţii de ordinul I, care-şi formează 4 – 7 internodii, se opresc din creştere, dând naştere fiecare la raceme secundare. La rândul lor, ramificaţiile de ordinul I formează ramificaţii de ordinul II, care se ter¬mină cu raceme terţiare etc.

    Gradul de ramificare este direct influenţat de densitatea culturii. Din masa totală a plantei, tulpina reprezintă 35 – 45% (I. Fazecaș, 1971).

    Frunzele sunt lung peţiolate, glabre, palmat lobate, dispuse altern pe tulpină. Suprafaţa foliară maximă (20 – 35 mii m2/ha) se realizează în momentul formării capsulelor pe inflorescenţa primară (I. Fazecaș, 1971). Masa foliară reprezintă 9 – 12% din masa totală a plantei.

    Inflorescenţa este un racem compus. Ricinul este o plantă unisexuat – monoică, cu florile femele dispuse în vârful inflorescenţei, iar cele mascule la bază. Înflorirea unei plante durează 3 – 5 săptămâni. Polenizarea se face prin vânt, dar şi cu ajutorul insectelor.

    Fructul este o capsulă, triloculară cu 3 seminţe, globuloasă, cu sau fără ţepi, dehiscentă sau indehiscentă. Producţia de seminţe este de 60 – 67%.  Seminţele sunt mari, de formă ovoidă până la elipsoidală, prevăzute în zona micropilului cu o excrescenţă numită caruncul. Seminţele reprezintă 40 – 44% din masa totală a plantei. MMB (la soiurile zonate) este de 300 – 500 g, MH – 45 – 55 kg. Conţinutul de ulei în seminţe este de 50 – 60%, iar în miez de 58 – 75%.

    Cultura de ricin – cerințe față de climă și sol

    Ricinul este o plantă termofilă, necesitând o sumă de grade de temperatură, de-a lungul perioadei de vegetaţie de 2.500 – 3.000°C . Temperatura minimă de germinaţie este de 10 – 11°C. În condiţiile de câmp, germinarea se produce la 12 – 13°C. În climat temperat, favorabile sunt zonele în care temperatura medie este de peste 20,5°C în luna iunie şi de peste 23°C în lunile iulie şi august (Gheorghe Bîlteanu, 1993).

    Brumele târzii din primăvară şi cele timpurii din toamnă distrug plantele. Faţă de umiditate are cerinţe ridicate, producţii normale obţinându-se în zonele în care, în perioada de vegetaţie, cad 200 – 300 mm precipitaţii, bine repartizate (I. Fazecaș, 1973). Consumul specific se ridică la 417 (E. Pantanelli, 1955, citat de Gheorghe. Bîlteanu, 1993).

    Rezultate bune se obţin pe solurile fertile, permeabile, cu pH de 6,0 – 7,5. Nu dă bune rezultate pe solurile nisipoase uşoare, nici pe cele prea grele, sau cele mlăştinoase şi sărăturate (N. Zamfirescu şi colaboratorii, 1965).

    Tehnologia de cultivare a ricinului – rotația culturilor

    Cele mai bune premergătoare sunt prăşitoarele fertilizate cu gunoi de grajd (porumbul şi sfecla pentru zahăr) şi cerealele păioase (grâu, orz). Ricinul nu se cultivă după plante mari consumatoare de apă, cum sunt: floarea-soarelui, sorgul, iarba de Sudan şi lucerna.

    Monocultura nu este indicată, din cauza atacului de boli (în special fuzarioze). După ricin se recomandă culturi de primăvară, deoarece părăseşte târziu terenul.

    Fertilizarea culturii de ricin

    Fertilizarea culturii de ricin

    Pentru o tonă de seminţe şi producţia secundară aferentă, ricinul extrage din sol 60 – 71 kg N, 17 – 30 kg P2O5 şi 59 – 70 kg K2O (D. Davidescu, 1981). Peste 77% din cantitatea de azot şi fosfor extrasă se acumulează în seminţe, în timp ce peste 80% din cantitatea de potasiu şi calciu se acumulează în organele vegetative.

    Gunoiul de grajd este recomandat să fie aplicat plantei premergătoare (sfeclă pentru zahăr sau porumb), deşi aplicat direct în doză de 20 – 30 t/ha determină sporuri de producţie de 15 – 27% (N. Zamfirescu şi colaboratorii, 1965).

    Dozele optime economic de îngrăşăminte, în funcţie de recolta planificată şi gradul de Având în vedere zona de cultivare a ricinului, cu soluri fertile, rezultă că dozele de azot sunt cuprinse între 50 – 70 kg/ha, dozele de fosfor între 60 – 80 kg/ha şi cele de potasiu de 40 – 60 kg/ha. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică sub arătura de bază, iar îngrăşămintele cu azot la pregătirea patului germinativ. Fertilizarea la semănat, sau odată cu prima praşilă, cu doze reduse de azot şi fosfor sub formă de îngrăşăminte complexe, influenţează favorabil producţia. Sporul de recoltă la hectar, care se obţine la ricin prin fertilizare, în condiţiile din ţara noastră, este cuprins între 200 – 400 kg (Gheorghe Bîlteanu, 1993).

    Cultura de ricin – lucrări ale solului

    Arătura de bază trebuie executată în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25 – 30 cm, imediat ce planta premergătoare părăseşte terenul. Până la intrarea în iarnă arătura se mărunţeşte, se nivelează şi se menţine curată de buruieni cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi.

    În primăvară, în funcţie de calitatea arăturii, gradul de tastare al solului şi îmburuienare, patul germinativ se va realiza printr-un număr minim de treceri, ultima lucrare fiind în ziua sau preziua semănatului, cu combinatorul, la adâncimea de încorporare a seminţelor.

    Cultura de ricin – sămânța și semănatul

    Sămânţa trebuie să provină din loturi semincere certificate, cu puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%. Pentru prevenirea atacului de fuzarioză, bacterioză şi putregai cenuşiu, sămânţa se tratează înainte de semănat cu fungicide. Perioada de semănat este când în sol, la adâncimea de 10 cm, se realizează 2 – 3 zile consecutiv, dimineaţa la orele 8, temperatura de 10°C. Calendaristic, semănatul poate începe după 15 aprilie, în funcţie de condiţiile pedoclimatice. De respectarea perioadei de semănat depinde atât nivelul producţiei, cât şi calitatea uleiului.

    Densitatea la semănat, este de 80 – 90.000 boabe germinabile (b.g./ha, astfel ca la recoltare să se asigure 70 – 80.000 plante/ha). Distanţa de semănat între rânduri este de 70 cm. Adâncimea de semănat va fi de 6 – 7 cm în cazul unei bune aprovizionări a solului cu apă şi 8 – 10 cm în primăverile secetoase.

    Ingrijirea culturii de ricin

    Cultura de ricin – lucrări de îngrijire

    Buruienile rezistente la erbicide se combat prin praşile. Culturile neerbicidate se menţin curate de buruieni prin trei praşile mecanice şi două praşile manuale. Prima praşilă mecanică se execută atunci când se văd bine rândurile, la adâncimea de 6 cm, cu o zonă de protecţie de 12 – 15 cm şi cu viteză redusă. Ultima praşilă mecanică trebuie încheiată înainte ca bara cultivatorului să producă ruperea plantelor. Praşilele manuale se execută după praşilele mecanice, cu atenţie, pentru a preveni rănirea plantelor.

    Atacul de fuzarioză se previne prin respectarea rotaţiei de 4 – 5 ani şi prin tratamentele la sămânţă. Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) se combate prin aviotratamente cu Metoben 70 PU sau Fundazol 50 WP în doză de 2 kg/ha produs comercial, sau alte substanțe aprobate, existente pe piață sub diverse denumiri.

    Dăunătorii mai periculoşi sunt cei care atacă plantele tinere (viermii – sârmă, larvele de cărăbuş, omida de câmp).

    Irigarea culturii în anii secetoşi şi pe terenurile cu apa freatică la adâncime se execută în perioada de la formarea inflorescenţei primare şi până la umplerea seminţelor, când umiditatea solului trebuie să fie de 70% din capacitatea de câmp a solului pentru apă.

    Calendaristic, perioada de udare este cuprinsă, aproximativ, între 10 iunie şi 1 august. Ultima udare nu trebuie să depăşească 1 august şi se aplică numai dacă rezerva de apă a scăzut, iar prognoza prevede timp secetos în continuare.

    Recoltarea culturii de ricin

    Cultura de ricin – recoltare. Producție la hectar

    Ricinul se recoltează la maturitatea deplină, când capsulele sunt brunificate şi umiditatea seminţelor este de 13 – 15%. La soiurile cu maturizare eşalonată a racemelor recoltarea se face în 2 -3 etape, recoltându-se numai racemele mature. Recoltarea în mai multe etape se face manual; capsulele se întind la soare 2 – 3 zile pentru uscare, după care se treieră staţionar, cu batoze special adaptate, pentru evitarea spargerii seminţelor.

    Recoltarea mecanizată se face cu combina, în culturi tratate anterior cu desicantul Reglone, 4 – 6 l/ha. Aplicarea desicantului se execută atunci când 75% din capsule au ajuns la maturitate. Recoltarea se execută după 8 – 10 zile de la aplicarea desicantului.

    Sămânţa obţinută se condiţionează şi se aduce la umiditatea de păstrare de 8,5%.


    Te-ar mai putea interesa

    Încrețirea sau răsucirea frunzelor la ardei. Cauze, remedii Prețul roșiilor românești s-a prăbușit după sărbători. Cât costă acum un kilogram de tomate la fermieri VTol Agrobee 200, cea mai mare dronă agricolă poate pulveriza 380 de hectare pe zi

    Ultimele știri

    România introduce două subiecte ferbinți pe agenda UE: neonicotinoidele și ajutorul pentru fermele de animale Prognoza meteo pe luna iunie. Graficul temperaturilor și ploilor în prima lună de vară Înștiințări la primărie pentru culturile afectate de secetă – termen limită pentru fermieri