Cultivarea sorgului. Plantare, îngrijire, toxicitate

Violina Gorcinschi - 24 martie 2025 16:52

Cultivarea sorgului – condiții de creștere a sorgului, planta cămilă. Sorgul este apreciat ca fiind o cultură ideală în condiții de secetă și soluri nefertile. Principalele aspecte legate de sorgul boabe și pentru fân și siloz: stimularea răsăririi, căldură, irigare, combaterea buruienilor, fazele de toxicitate.

Sorgul este o cultură cu multe avantaje, în special în condițiile de climă din România, tot mai fluctuante de la an la an. Rădăcinile sorgului sunt puternic dezvoltare, în comparație cu cele ale porumbului, putând ajunge la adâncimi de peste 2 metri. Astfel, plantele au un spațiu mai mare de unde își pot lua resursele. De asemenea, necesită cu 20% mai puțină apă în comparație cu porumbul. O altă particularitate a sorgului este că în perioadele nefavorabile, precum seceta severă, intră în repaus vegetativ și devine activă în condiții mai bune. Dacă intervalul de secetă este scurt, fermierii pot recolta sorgul la începutul toamnei.

Folosirea sorgului ca furaj – condiții de toxicitate

Este foarte important de remarcat că sorgul nu poate fi folosit ca furaj pentru animale în orice condiții. În unele cazuri, este foarte toxic pentru rumegătoare. Au existat cazuri în care fermierii și-au pierdut efectivele pentru că le-au hrănit necorespunzător cu sorg. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că, în condiții de stres, planta eliberează acid cianhidric în cantități mari care sunt letale pentru animale. Pe scurt, sorgul stresat de secetă, arșiță sau alte condiții de stres nu se oferă animalelor și nu se pășunează în stare crudă.

Printre dintre primele semnele că animalele suferă de intoxicație cu acid cianhidric se numără:

– vomă;
– respirație accelerată;
– dispnee;
– stare de panică.

Ulterior, animalele au convulsii, respirație rară, eliminare involuntară de fecale și urină. În faza finală, animalul se asfixiază, intră în comă și moare. Două indicii evidente care arată că animalele au ingerat acid cianhidric în cantități mari sunt culoarea roșie aprinsă a sângelui și mirosul de migdale amare al conținutului stomacal.

Chiar și cu informațiile prezentate mai sus, trebuie să menționăm o chestiune importantă: producția de sorg boabe nu conține această toxină. Prin urmare, sorgul însilozat și cel transformat în fân sunt sigure pentru consum. Riscurile sunt mari doar în cazul în care sorgul este pășunat sau administrat în stare crudă, însă chiar și aici subiectul merită dezvoltat mai mult.

În primele 60 de zile de la răsărire, sorgul (în toate formele) poate conține doze mari de acid cianhidric. De aceea, pășunatul (sau nutrețul verde) este periculos pentru animale. Chiar și așa, dacă sorgul este lăsat la soare după cosire, toxina este distrusă și este sigur de consumat.

După cosire, consumul de către animale și dăunătorii și după deteriorările cauzate de grindină, sorgul se regenerează, iar în această etapă, toxina este prezentă. De aceea, după cosire, nu se oferă animalelor în stare crudă. După circa 30 de zile este, însă, este sigur, iar fermierii pot efectua o nouă coasă.

Astfel, prima coasă se realizează după 60 de zile de la răsărire, iar următoarele, la 30 de zile de la ultima coasă. Totuși, se ia în considerare tipul de hibrid pentru a vedea dacă poate fi folosit în stare crudă cu sau în lipsa expunerii sale la soare timp de 2-3 zile.

Cultivarea sorgului – Condițiile de climă și de sol, rotația culturilor

Sorgul, la fel ca porumbul, iubește căldura. Temperatura minimă la care poate germina sămânța de sorg este de 10-12 grade Celsius, iar în timpul vegetației, intervalul este de 25 – 35 grade Celsius.

În schimb, această cultură se adaptează la toate tipurile de sol, inclusiv la cele acide sau sărăturate. Intervalul pH-ului potrivit pentru sorg este între 4,5 și 8,5. În plus, se cultivă pe solurile cu fertilitate scăzută, aducând producții foarte bune și pe solurile fertile.

În plus, sorgul preferă zonele bine iluminate. În condiții de umbrire, scade rezistența plantelor la boli, secetă și dăunători.

Citește și: Fermierul Bogdan Costache a făcut profit cu primele 20 de hectare cultivate cu sorg

În ceea ce privește rotația culturii, de asemenea, sorgul nu este pretențios, suportând monocultura timp de 3-5 ani. În schimb, este sensibil la buruieni care încetinesc creșterea plantelor în primele faze de vegetație. Totodată, se recomandă evitarea solelor infestate cu monocotiledonate perene, cu resturi vegetale neîncorporate în sol sau cele bolovănoase. Cele mai bune premergătoare pentru sorg sunt: leguminoase pentru boabe, porumb, mazăre, floarea-soarelui.

Cultivarea sorgului. Pregătirea solului

Înainte de plantarea sorgului, patul germinativ are nevoie de pregătiri din timp, pentru ca, la adâncimea de semănat de 3-5 cm, să rămână suficientă umiditate pentru a susține germinația și răsărirea plăntuțelor.

Un alt plus foarte mare este că există probabilitatea ca buruienile să răsară între pregătirea patului germinativ și semănat, ceea ce dă posibilitatea fermierului să le distrugă prin erbicidare cu erbicid total, în primele zile după semănat. Tot atunci, se poate aplica și erbicidarea preemergență. Erbicidul total este eficient în special împotriva buruienilor perene răsărite sau a celor anuale care au ajuns într-o fază de dezvoltare în care erbicidul cu aplicare în preemergență nu le mai poate elimina.

Cultivarea sorgului. Semănat

Perioada optimă pentru înființarea culturii de sorg este primăvara, când solul are o temperatură de peste 12 grade Celsius dimineața, între orele 07:00 și 08:00. Sorgul este foarte pretențios la căldură, iar puterea de germinare este destul de scăzută. De aceea, orice factor nefavorabil ar putea stopa procesul de germinare sau de creștere a plăntuțelor.

Circa 10-30% sau o parte mai mare din semințele semănate ajung să nu poată produce plăntuțe, din cauza condițiilor climatice și tehnologiei de cultură. Pentru a scădea procentul de pierdere a semințelor, semănatul se face în cele mai bune condiții, folosind o cantitate mai mare de material săditor.

Citește și: Fermierul Constantin Mihalache testează cultura de sorg: ”Cultura arată bine, spre foarte bine”

Înființarea culturii se poate realiza cu semănătoarea pentru porumb, utilizând și discurile pentru sorg și sfeclă, cu diametrul orificiilor de 2-2,5 mm. Distanța dintre rânduri recomandată este de 0,7 – 0,75 metri, pentru ca prășitul mecanic să fie facil.

Sorgul poate fi semănat și cu semănătoarea pentru sfeclă (45 cm) sau cu semănătoarea pentru păioase, unde dacă se închid 3 secții de semănat, se obține o distanță între rânduri de 50 cm. În această situație nu există posibilitatea prașilei mecanice, însă cultura va beneficia de un spațiu de nutriție mult mai bine repartizat pentru fiecare plantă.

Cultivarea sorgului. Erbicidarea în preemergenţă și postemergență

Un factor problematic la cultura de sorg este prezența buruienilor, în special a celor cu frunză îngustă. Buruienile cu frunza îngustă nu sunt atât de periculoase pe cât se crede. În preemergență, buruienile anuale cu frunza îngustă și lată sunt combătute cu erbicide ce au ca substanță activă S-metolaclor. Eficiența produselor crește dacă solul este umed la aplicare sau dacă plouă în zilele de după administrare.

În postemergență, combaterea buruienilor cu frunză lată este destul de simplă, utilizând substanțe active comune. Dacă erbicidarea din preemergență nu a funcționat sau dacă terenul este puternic infestat, în postemergență nu se mai pot aplica erbicide pentru buruienile cu frunza îngustă, ci funcționează doar prașila mecanică.

Cultivarea sorgului. Îngrijire în funcție de etapele de creștere

În etapa de semănat – răsărire, cultivatorii trec printr-o perioadă dificilă din cauza fenomenului de „mințire a semințelor”. Din cauza adâncimii mici la semănat și a dimensiunii reduse a semințelor, există posibilitatea ca umiditatea din sol să faciliteze germinarea, însă să nu fie suficientă pentru răsărirea plăntuțelor. Totodată, această problemă apare și dacă plantarea are loc pe sol uscat și ulterior cade o ploaie scurtă care să ofere suficientă apă pentru germinare, dar nu și pentru menținerea embrionului sau a plăntuței. A doua cauză pentru care nu răsare sorgul sau se pierde mult din densitate este dacă semănatul are loc în soluri cu temperaturi de sub 12 grade Celsius. Această situație se aplică și în caz de plantare la condiții optime, dar frigul să survină ulterior. În aceste condiții, succesul culturii e compromis încă din fașă. De aceea, se recomandă ca temperatura să fie de peste 12 grade Celsius și în creștere. Alt pericol pentru răsărirea sorgului este apa în exces – băltirile sau apa liberă din sol în combinație cu temperaturi scăzute.

În faza răsărit – 6 frunze, sorgul crește lent, însă procesul se accelerează dacă temperatura medie depășește 15 grade Celsius. Creșterea sorgului stagnează dacă e mai frig de 15 grade Celsius. În caz de temperaturi de sub 0 grade Celsius, cultura de sorg poate fi compromisă. Temperatura optimă de creștere a sorgului este de 20 – 30 °C. De aceea, perioada semănatului este esențială și poate avea consecințe și în celelalte etape de dezvoltare a culturii. După dezvoltarea a 4-6 frunze, sorgul începe să înfrățească. Calitatea și numărul fraților depinde de condițiile de mediu, tehnologia agricolă și soi. În această etapă, se recomandă aplicarea erbicidelor omologate pentru sorg pe bază de imazamox.

În perioada de 6 – 7 frunze, sorgul crește într-un ritm accelerat. Această perioadă este foarte importantă pentru că se dezvoltă primordiile paniculului, de care depinde succesul producției. În această fenofază, se recomandă prașila mecanică, irigarea/precipitații și aplicarea de azot, pentru a spori ritmul de creștere.

În faza de apariție a paniculului – înflorire, plantele au nevoie de condiții optime, în lipsa cărora randamentul va fi afectat considerabil. Și în acest caz, irigarea sau ploile vor crește producție. În caz de secetă puternică, panicululul apare mai târziu.

Printre cele mai importante boli la sorg se numără mozaicul, tăciunele sorgului, arsura bacteriană, helmintosporioza. Dăunătorii prezenți în această cultură sunt viermele sârmă, sfredelitorul porumbului, viermele vestic al rădăcinilor de porumb, gândacul negru al porumbului. Bolile și dăunătorii se combat cu pesticidele omologate.

Cultivarea sorgului. Recoltare

Recoltarea sorgului se face folosind combinele pentru cereale păioase. Perioada recomandată este atunci când umiditatea boabelor de sorg a scăzut sub 14%, pentru a nu se scutura și sparge boabele.

Producția de sorg la hectar este de 5-7 t/ha în condiţii normale și spre 10 t/ha la irigat.

Recoltarea se efectuează diferențiat. La prima trecere, se recoltează inflorescențele cu boabe, iar la a doua, tulpinile.