• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Știri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Piatră seacă, loturi mici şi măsline amare: pentru Malta, asta e reţeta succesului agricol

    agrointeligenta.ro -

    Revenirea spectaculoasă a unei culturi pe cale de dispariţie.

    Malta este o stâncă ieşită din mare. O stâncă cu pământ puţin şi destul de neroditor. Din antichitate, de când  insula a fost „descoperită” de fenicieni ca punct strategic în Mediterana, hrana locuitorilor ei a fost adusă de corăbii (ulterior vapoare) de pe ţărmurile „grănarelor” din jur (Egipt în Africa, Italia în Europa). Ca şi acum două milenii şi jumătate, foarte puţin din ce pun de fapt în farfurie maltezii este produs în Malta.

    Pentru marea majoritate a maltezilor care se ocupă de agricultură, producţia înseamnă doar o sursă în plus de venit sau o reducere a cheltuielilor prin auto-gospodărire. Pământul „rămas” agricol este doar terenul care nu a putut fi vândut din cauza plasării sau a reliefului accidentat pentru diferitele proiecte imobiliare destinate turismului sau reşedinţelor de lux. Agricultura se face astfel pe supafeţe mici şi puţin ofertante.

    Visul agricultorilor maltezi – al celor foarte-foarte puţini locuitori ai insulei care se ocupă de cultivarea pământului – este acela de a găsi acea cultură care cultivată pe suprafeţe mici (suprafaţa medie a exploatărilor agricole malteze este sub 2 hectare) să le aducă câştiguri mari la cantităţi mici de produs.

    Maltezii erau foarte aproape să renunţe de bună voie şi nesiliţi de nimeni la o astfel de „cultură de vis”  – măslinul maltez (soiul Bidni).

    Măslinele din soiul Bidni (soi care nu creşte decât înMalta- fiind de fapt rezultatul adaptării maslinului adus de fenicieni din Asia Mică la mediul insulei) dau un ulei amar. Această trăsătură de gust l-a făcut să fie cosiderat a fi un produs de „slabă calitate” chiar şi de producătorii săi. Această evaluare – făcută din perspectivă culinară („amarul” pronunţat nu este o nunaţă de gust dorită în arta gastronomică) – a dus în timp la reducerea la zero a livezilor de măslini maltezi  – maltezii preferând să consume uleiul de măsline importate din Italia, Grecia, Franţa. Schimbarea de optică a venit când cineva a sesizat că acea nuanţă de amar indica prezenţa unui polifenol flavenoid care plasează uleiul măslinelor malteze printre cele de cea mai bună calitate atunci când sânt luate în considerare proprietăţile anti-oxidante.

    Proprietăţile indicate de gustul  amar al uleiului de măsline au fost descoperite destul de recent – popularizarea descoperirilor fiind făcută încet încet în ultimii 5 ani. Un studiu complet în materie a fost de altfel publicat abia anul trecut, de cercetătorii de la  Monell CSC (a se vedea Monell Chemical Senses Center (2011, January 27). NSAID receptor responsible for olive oil’s ‘cough’ and more), în revista Science Daily.

    Amarul  pronunţat îl face foarte valoros (dacă în bucătărie nu a avut noroc) în laboratorul de cosmetică (pentru creme protective şi reparatorii) şi farmacie (pentru produsele destinate scăderii colesterolului, reglării presiunii sangvine, reducerii bolilor coronariene).

    „Multă lume a spus că din măslinele malteze nu vom obţine niciodată un ulei bun pentru că este amar. Azi ne dăm seama că acest gust amar indică cea mai bună calitate a lui” remarcă Sam Cremona, un bijuier pensionat transformat în antreprenor agricol, pentru un material citat de Saudi Gazette.

    Cantităţile de ulei de măsline de care au nevoie laboratoarele de cosmetică sau de farmacie sînt mult mai mici decât cele de care au nevoie bucătăriile. Preţul materiei prime, cu atât mai mult cu cât este ceva ce nu creşte decât într-un anume loc de pe planetă aduce câştiguri mul mai mari per unitate de măsură.

    Maltezii s-au reapucat aşadar să reînvie cultura măslinului maltez.

    Maltezii au înfiinţat în 2006 un proiect dedicat conservării soiurilor locale de măslin şi revitalizării cultivării acesora – proiect denumit PRIMO – Project for the Revival of the Indigenous Maltese Olive. Unul dintre obiectivele declarate ale proictului este şi obţinerea etichetei  de Denumire de Origine Protejată (Protected Designation of Origin – PDO). În 6 ani au reuşit să planteze  peste 3000 de arbori (destul de mult ţinând cont de faptul că pe 1 hectar desitatea este de 200-300 de arbori)

    Revitalizarea sectorului de producţie a uleiului de măsline în Malta pune însă şi alte probleme decât cultivarea soiurilor locale. Nemaicultivându-se măslini pentru producerea uleiului, au dispărut odată cu copacii şi presele (şi „specialiştii” care ştiau toate secretele obţinerii a cee este mai bun din pulpa uleioasă a fructului). Astfel, cei implicaţi în cultivare şi-au pus problema unor investiţii atât în achiziţionarea unor astfel de echipamente dar şi în formarea de specialişti.

    Maltezii caută deja pieţe de export pentru uleiul obţinut dintr-un soi de măsline care până acum 6 ani era o specie pe cale de dispariţie.

    Potrivit statisticilor de la inceputul secolului au fost tăiaţi în Malta peste 80 000 de măslini din soiul local, in momentul iniţierii proiectului se estimează că pe insulă nu erau mai mulţi de 100, în 6 ani au fost plantaţi 3000.


    Te-ar mai putea interesa

    Ministrul Agriculturii încearcă să îi convingă pe fermieri să se fiscalizeze: Veți plăti impozite mai mici! Timac Agro România anunță schimbări în structura managerială a companiei La 10 ani de la lansarea brandului ADAMA, compania omologhează 5 produse noi în România

    Ultimele știri

    România ar putea avea un laborator care să efectueze analizele pentru mierea din afara UE UCPR: Produsele avicole obținut în fermele din România sunt sigure din punct de vedere al sănătăţii Situație fără precedent în SUA: Gripă aviară depistată la vaci de lapte