De ce cresc roșiile excesiv, dar nu fac fructe: greșeala legată de fertilizarea cu azot
Oana Timar – Agrointeligența
Roșiile au tufe mari, viguroase, cu frunze de un verde intens, însă înfloresc foarte puțin sau nu leagă deloc fructe? Cel mai probabil plantele „au intrat în vegetație excesivă” (fenomen cunoscut și sub denumirea de îngrășare a plantelor), cauzat în special de un exces de azot. Dacă nu se intervine la timp, recolta poate fi compromisă.
Azotul este unul dintre cele mai importante elemente nutritive pentru dezvoltarea plantelor, însă administrat în exces produce efectul invers celui dorit. Mulți cultivatori fertilizează răsadurile, apoi adaugă îngrășăminte și îngrășăminte verzi la plantare, continuând ulterior cu fertilizări și tratamente nutritive. Rezultatul este o vegetație luxuriantă, dar cu foarte puține flori și fructe.
Mai mult, plantele supranutrite cu azot devin mai sensibile la atacul dăunătorilor și al bolilor.
Cum recunoști roșiile afectate de excesul de azot
Lipsa florilor nu este singurul semn. Plantele afectate prezintă mai multe caracteristici specifice:
- tulpini foarte groase, suculente, uneori duble sau chiar triple;
- frunze mari, tari și de un verde foarte închis;
- vârful plantei este răsucit, iar frunzele se curbează;
- apar numeroși copili viguroși;
- florile sunt puține, mici și slab dezvoltate;
- fructele sunt puține și de dimensiuni reduse.
La nivelul rădăcinilor se observă un sistem radicular bine dezvoltat, dar superficial, deoarece planta nu mai este nevoită să caute nutrienți în profunzimea solului.
Pe lângă excesul de azot, fenomenul poate fi favorizat și de alte cauze: fertilizarea excesivă cu alte elemente minerale, particularitățile genetice ale soiului, udările dese și în cantități mici, umiditatea ridicată și nopțile foarte calde.
Primul pas: oprirea fertilizării cu azot
Dacă plantele prezintă aceste simptome, primul lucru recomandat este întreruperea tuturor fertilizărilor cu azot.
Nu se mai aplică nici îngrășăminte minerale precum azotatul de amoniu sau ureea și nici îngrășăminte organice, cum sunt maceratele din buruieni, gunoiul de grajd sau dejecțiile de pasăre.
În această etapă plantele au nevoie în principal de fosfor și potasiu, iar uneori și de alte microelemente. Deficiența de fosfor poate fi observată prin apariția unei nuanțe violacee pe frunze, iar lipsa potasiului determină arsuri pe marginea frunzelor și răsucirea acestora.
Excesul de azot poate fi redus
Dacă excesul de azot este recent, acesta poate fi eliminat parțial printr-o udare abundentă.
Înainte de această operațiune, solul trebuie lăsat să se usuce ușor. Apoi, sub fiecare plantă se aplică aproximativ 10 litri de apă, astfel încât surplusul de azot să fie spălat în straturile mai adânci ale solului.
Această metodă este recomandată doar pe solurile ușoare și bine drenate. În cazul terenurilor grele și compacte, excesul de apă poate favoriza apariția bolilor fungice.
O altă soluție este folosirea rumegușului proaspăt ca mulci. Deși în mod normal nu este recomandat în grădină, bacteriile care descompun lemnul consumă cantități importante de azot din sol, reducând astfel surplusul disponibil pentru plante.
Un stres controlat poate stimula fructificarea
Specialiștii recomandă și aplicarea unui stres moderat plantelor, pentru a le determina să treacă din faza de creștere vegetativă în cea de fructificare.
Una dintre metode este reducerea frecvenței udărilor. În locul udărilor dese și în cantități mici, se recomandă udări mai rare, dar consistente. Dacă sistemul este prin picurare, acesta poate fi oprit temporar.
Totuși, dacă plantele sunt deja înflorite, chiar și slab, nu trebuie lăsate să sufere de secetă excesivă, deoarece pot avorta florile și fructele abia formate.
Unii cultivatori practică și afânarea superficială a solului, operațiune care rupe o parte dintre rădăcinile absorbante și determină planta să își redirecționeze resursele către înflorire și formarea fructelor.
Eliminarea lăstarilor ajută plantele
O altă măsură recomandată este copilitul și îndepărtarea unei părți dintre frunzele bazale.
La soiurile cu creștere nedeterminată sau semideterminată se pot elimina copilii foarte viguroși, păstrând doar unul sau doi bine dezvoltați.
La soiurile cu creștere determinată se elimină doar copilii de la baza plantei și cei care îndesesc excesiv tufele.
Nu este recomandată îndepărtarea a mai mult de trei frunze inferioare la o singură intervenție.
Foarfecele și celelalte unelte trebuie dezinfectate după fiecare plantă pentru a evita răspândirea bolilor.
Fosforul și potasiul stimulează formarea fructelor
După reducerea excesului de azot, plantele trebuie fertilizate cu fosfor și potasiu, elemente care stimulează dezvoltarea rădăcinilor, înflorirea și legarea fructelor.
Fertilizarea se poate repeta la fiecare 10-14 zile.
Se recomandă utilizarea îngrășămintelor minerale hidrosolubile simple, fără azot, precum:
- monofosfat de potasiu – 10 g la 10 litri de apă;
- sulfat de potasiu – 15-20 g la 10 litri de apă;
- Kalimag – 15 g la 10 litri de apă.
Se aplică aproximativ un litru de soluție la fiecare plantă.
Alte recomandări pentru salvarea culturii
Pentru ca plantele să își revină mai repede, specialiștii recomandă și:
aerisirea frecventă a serelor, mai ales pe timpul nopții;
efectuarea tratamentelor preventive împotriva bolilor și dăunătorilor;
umbrirea plantelor cultivate în câmp în perioadele cu temperaturi foarte ridicate, deoarece excesul de azot face țesuturile mai fragile și mai sensibile la arsuri solare.
Chiar dacă tufele de tomate s-au transformat într-o adevărată „junglă” de frunze, fără flori și fructe, situația poate fi remediată. Cu intervențiile potrivite și aplicate la timp, plantele își pot relua procesul de fructificare, iar recolta poate fi salvată.
